544 matches
-
plângătoare imense, ca niște mamuți blănoși, de fiecare parte a proprietății. Lujerii lor atârnau deasupra aleii de la intrare ca periile de la o spălătorie de mașini. Deasupra era cerul de toamnă. Întrezărindu-se prin frunzele sălciilor, le transforma Într-un verde fosforescent. Era de parcă În mijlocul umbrei dese a cvartalului fusese aprins un far; și această impresie a fost Întărită ulterior de casa În fața căreia ne opriserăm acum. Middlesex! A trăit oare vreodată cineva Într-o casă atât de stranie? Atât de științifico-fantastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Puștii apăreau acolo sau plecau din tabără tot timpul, mereu alții. Locul era echipat cu toate lucrurile pe care le abandonau: un aragaz de campanie, o oală de fiert macaroane, diverse tacâmuri, pahare de muștar, așternuturi și un disc frisbee fosforescent pe care băieții Îl aruncau de la unii la alții, uneori cooptându-mă și pe mine, ca să fie echipele egale. („Doamne, Lacoste, arunci ca o fată, să mor io!“) Aveau provizii serioase de alune și stafide, bonguri, pipe, fiole de amil-nitrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cere senvișuri va citi va pleca iarăși, pentru totdeauna altundeva, ce contează e aici și acum cum el așteaptă să-ți țiuie urechile de atâta întuneric și mai ales tăcere ca să se desprindă de unde e ascuns, un om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, o bucată de întuneric mișcătoare, cel mai bine e să-i ardem una peste bot, BauBau tâmpit, marș din scrisoarea asta în care Matei doarme în care cocorii încă mai zboară prin sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
văzut în ea bara lui Augustin și golul insipid al lui Graham Souness. M-am trezit în casă. Dormeam. În noaptea aceea în care mama a lăsat veioza cu lumina verde aprinsă, iar Bau-Bau (un fel de om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, un fel de bucată de întuneric mișcătoare) m-a pândit după colțul umbros al camerei lui tata, așteptând să-mi țiuie urechile de atâta beznă și tăcere ca să se desprindă de unde era ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
va slăbi în lupta cu himera mea, și totuși am chemat-o la mine. A mai făcut ceva pe la bucătărie, pe când terminam de băut a 61 doua sticlă, și apoi a apărut îmbrăcată ca un arlechin, cu un pulovăr verde fosforescent și ciorapi roșii cu model floral. își făcuse gura carmin, trecând peste conturul buzelor ca să le facă mai groase, își pusese pe umerii obrajilor farduri vulgare și ieftine. Am coborât treptele împreună, am trecut puntea, dar în dreptul unei vile de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în care picură stropi strălucitori din stalactitele tavanului. 109 Aceleași conducte-mpăienjenite, cu mari robinete mâncate de rugină, cu smoala și cartonul pleznite în jurul lor. Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se părea că sânt încuiat pentru totdeauna în cabina unui closet de țară. Pe pereții de scânduri văruite încremeniseră păianjeni sferici cu picioarele întinse. In tavan pâlpâia un bec chior, atârnat de o sârmă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aripii libere, iar apoi, lucrând gheboșat, tîrîndu-și burta moale pe deasupra și pe dedesubtul fluturelui, a început să-l înfășoare cu grijă în propriile lui aripi până l-a transformat într-un pachet lunguieț, din care se mai zăreau doar ochii fosforescenți și trompa răsucită. După ce a mai retezat câteva fire, monstrul a apucat pachetul de forma unui prunc înfășat și l-a târât în gaura dintre scânduri. Acolo îngerul cu ochi strălucitori, cu ochi care aruncă foc, dar învins, paralizat, doar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dispăruse. Soclul era gol, acolo, în mijlocul apei negre, dând aceeași senzație violentă, dar greu de definit, pe care ai avea-o dacă te-ai privi în oglindă și n-ai vedea pe nimeni. Conacul, cu cupola sa întunecată, cu zidurile fosforescente, cu ferestrele mute lucind fantomatic, părea mai ireal ca oricând. Curenții nopții învîrtejeau vizibil fumul alcătuirii sale. Era atât pustiu, atâta geometrie, așa atroce singurătate, că mi-am pierdut pentru câteva clipe/cu un vuiet în urechi, cunoștința. Minuscul, față
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Am privit brusc în sus, ca și când cineva m-ar fi strigat, și la un metru deasupra mea și puțin mai în față am văzut o sferă albastră. Avea cam șaizeci de centimetri diametru și era de un bleu intens, chiar fosforescent, hipnotic. Stătea încremenită în aer, părând un uriaș balon de săpun, de o consistență gelatinoasă. Tot ce-am gândit în acele momente a fost subliminal, așa cum "gîndești" când ești, de exemplu, în mare pericol sau când trebuie să iei fulgerător
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu steluțe colorate, pâlpâitoare, cu jucării și bomboane de salon, cu globuri sofisticate și beteală. Vedeam zvâcnirile verzi și roșii ale vreunei orgi de lumini cuplate la o stație din care vibra muzica. Vedeam câte un muc de țigară, roșu fosforescent, căzând dintr-un balcon întunecat. Cu ochii în lacrimi, îi vorbeam tot timpul, sperând să mă audă, așa cum îi vorbisem altădată lui Lili. Vorbeam chiar cu voce tare, scoțând aburi în aerul care mirosea a gheață. Am luat-o printre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trecu în dormitor. Deschise perdeaua de plasă și ieși pe terasă. Era trecut bine de miezul nopții și luna strălucea aleile albe, nefiresc de albe. Porneau din capătul celălalt al parcului și se adunau în fața terasei. Erau ca niște șerpi fosforescenți. Se așeză în fotoliul de răchită. Îi zvâcneau tâmplele de atâtea gânduri. Într-un târziu își spuse, ca o eroină de roman americană: "mâine e o nouă zi. Am să văd ce-o să fac mâine!" Când se trezi, își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
unde te așteaptă lăcomia insațiabilă a unor pești orbi. Asta e viziunea mea asupra lumii În acest moment. Devin una din acele Îngrozitoare creaturi care mă fascinează, cu ochi care-mi ies din cap ca niște telescoape și cu organe fosforescente care-mi permit să-mi reperez prada. Nu vă puteți imagina numărul de pești luminiscenți care circulă În apele adînci. N-aș zice că e chiar ca pe Broadway, dar, cu un pic de deprindere, ajungi pînă la urmă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un fir logic oricât de expuse și de hazardate ar fi, deci realizează un limbaj, comunica, astfel că, citind orice poezie a lui, Îți spui: acest poet are ceva de spus și ce spune spune clar și frumos, În afară fosforescentei ambiguităților, substitutiv de mister...Lucrul se Întâmplă destul de rar În poezia modernă (mai corect: actuala). Prezenta versurilor memorabile (poți să uiți, de pildă, <<sexul morții polemizat de filozofi>>?) vorbește nu numai despre puterea de exprimare lapidara, care ține de talent
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
clar? Rigoare științifică, realism, pasiune. Te poți folosi de știință și În același timp să-l atragi pe cititor visceral. Există oare ceva mai teatral, mai dramatic decât madame Curie Întorcându-se seara acasă și văzând În Întuneric o lumină fosforescentă, Dumnezeule, ce să fie asta... E hidrocarbura aia, golconda, flogisticul sau cum dracu’ Îi zicea, și voilà, Marie Curie a inventat razele X. Dramatizăm. Cu respectarea adevărului”. „Dar ce legătură au razele X cu metalele?” am Întrebat. „Radiul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În ce te privește. Nu cred că lucrezi Într-un bar deocheat. Cred că ești detectiv particular. Mă apropii de adevăr? Cafeaua din fața ei era neatinsă și se răcise. Sosiră și prăjiturile, niște chestii ciudate, chiar oribile, de culoarea vopselei fosforescente la lumina zilei, fiecare cu cîte un moț de frișcă deja apoasă. Nu-i era foame. Cu coada ochiului Încă vedea figuri care ar fi putut fi Kay. Aproape că uită de Fraser; era vag conștientă că renunțase să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pas, în spate, ca prin vis. Nici o reacție. Nimeni nu va observa. Se întoarce, mai face un pas, încă unul. Încet, iese din pădure. Aude un zgomot în spate. Se întoarce instantaneu. Este maiorul, ca o stafie, fantomatic în lumina fosforescentă. Rana de la cap îi sângerează și strânge pușca în mâini, cu degetele încleștate pe trăgaci. — Băiatul meu, zice cu o voce slabă și încordată. Nu sunt băiatul tău, îi răspunde Pran. Maiorul deschide ochii mari, uimit, cade în genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mișcare, o dungă de vopsea albă pe albastrul apei. Deși traversează apa întunecată, „kala pani“, nu simte nimic rău, nu se simte secătuit de merite sau de valoare. Chiar sub parapet, spuma albă a apei pare de un verde pal, fosforescent, culoarea nălucilor sau a curei cu radium. Aerul nopții este cald și sub puntea bine lustruită turbinele acționează elicele gigantice, ca să facă milioanele de alge emițătoare de lumină să strălucească numai pentru el, parcă pentru a-i dovedi că apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tibetan extraordinar, dacă nu vă vor putea ajuta la Urgențe, să-mi spuneți mie, iar el încuviințează mulțumindu-i, părea că i-ar fi plăcut să mai audă și alte detalii despre acest lucru, însă bărbații aceia îmbrăcați în veste fosforescente pun capăt brusc acestei intimități nou-create, îl împing spre capătul ambulanței cu mișcări precise, asemenea celor ale unor gunoieri, eu îl urmez, mă așez pe băncuța destinată rudelor îngrijorate, pe care le poți vedea din profil după un colț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu aproape opt ani, sunt atât de fericită să primesc scuzele acelea pline de blândețe, mă grăbesc să le primesc, îmi ridic mâna și o strecor între degetele lui, și așa, mână în mână, ne trezim în fața oamenilor cu veste fosforescente, care ne deschid ușa, iar roțile tărgii se învârt atât de repede, de parcă n-ar purta nici o greutate. Un cuib roind de boală și durere ni se dezvăluie în fața ochilor în timp ce suntem conduși, el pe targă, eu pe picioare tremurânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aproape ca o cameră imensă, ocupând un etaj întreg dintr-o clădire uriașă de birouri; numai redactorul-șef avea un birou al lui. Era ora prânzului, locul era practic pustiu; majoritatea computerelor aveau screensaverele activate, afișând mesaje tâmpite în culori fosforescente, care succedau la întâmplare pe ecran, sau gazoane care se își taie singure iarba pe pilot automat. Tim, totuși, era la computerul lui, în cămașă, bătând la tastatură fără chef. De cum m-a văzut, s-a întors spre mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
doar câțiva centimetri liberi între rânduri ca să poată trece lumea. Întunericul a coborât din nou până când ochii mei s-au obișnuit. Unele standuri vindeau zorzoane care strălucesc în întuneric pentru cluburi: brichete, insigne, bijuterii pictate cu vopsea UV în mov fosforescent, citron, portocaliu și verde. Altele vindeau tricouri, îți citeau în palmă, îți împleteau părul și ofereau casete piratate cu concerte. Singurul ieșit din comun avea doar o bancă lată, goală, acoperită cu o pânză albă pe care puteai să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pelerina cînd lucra pe sub mașini. I-am cerut brusc taximetristului să oprească. Oraș Întunecat, cu străzi largi presărate cu lumini... LÎngă un reflector fusese aprins becul roșu ce indica muncă de noapte la un canal și o mulțime de căști fosforescente repetau la infinit aceeași mișcare anostă. — Hai, coboară și răcorește-te! Cred că știi de ce. — De unde să știu? spuse el, trăgîndu-se Îndărăt neîncrezător. Tocmai eram pe punctul să vă spun totul. — GÎndește-te bine și-o să-ți dai seama de ce. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
contopesc într-una singură, cântul devine mai puternic, mai vibrant. Când se oprește, ca la o comandă, după o a treia intonare, liniștea care se instalează este tulburătoare. Pleoapele s-au ridicat de pe ochii Teodorei și lumina lor verde pare fosforescentă atunci când fixează ochii Dorei. O privește și îi dă un ordin scurt, șoptit: "Concentrează-te ! Gândește-te la Simion !". Fără nici o ezitare, gândul Dorei dă ascultare șoaptei Teodorei și imaginea tatălui ei, așa cum îl văzuse ultima oară cu vreo cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă a Ninei, hai, citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje din reviste, divers colorate. Se chinuia să descifreze măcar titlurile, scrise cu litere mari, îngroșate, fosforescente, ce se stingeau de îndată ce se apropia de unul dintre ele. În cele din urmă, cu mare greutate reuși să silabisească: Me-mo-ri-a neș-tear-să a ti-pa-ru-lui. A doua zi la serviciu, se gândi mereu la plicurile lui Alexe, se gândi cu înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a devenit o psihoză pentru toată familia. M-am făcut rea, observă Carmina. Se simțea în continuare ca un balon. Se așeză la birou, dădu drumul la mașina de calcul, o închise, iar o deschise, privi atentă zeroul dreptunghiular, verzui, fosforescent, observă că nu mai are decât foarte puțină rolă și plecă pe la celelalte birouri să împrumute. Ea terminase cota de rechizite la care avea dreptul. Se duse mai întâi la Rita, acolo află că divergentul cu soacra sa nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]