1,308 matches
-
MN zonificare) ca un hârciog nedefinit (familie Gliridae), probabil, înrudit cu "Eomuscardinus". Șase ani mai târziu, Hans de Bruijn a numit noul gen și specie "Seorsumuscardinus alpinus" pe baza materialului din Oberdorf, Austria (de asemenea MN 4) și a inclus fosile din Tägernaustrasse și de Karydia, Grecia (MN 4) în "Seorsumuscardinus". În 2007, Jerome Prieto și Madeleine Böhme au numit "Heissigia bolligeri" ca un nou gen și specie din Affalterbach în Bavaria (MN 5, mai tânăr decât MN 4), dar nu
Seorsumuscardinus () [Corola-website/Science/337216_a_338545]
-
au fost găsiți 10 dinti de "S. bolligeri ". În toate aceste localități, este parte a unui divers alunarilor faună. Pentru că distribuțiile celor două specii cunoscute sunt temporar distincte, Prieto a sugerat că genul poate fi util pentru biostratigrafie (utilizarea de fosile pentru a determina vârsta depozitelor). "Seorsumuscardinus" a avut loc în același timp cu mai vechi cunoscutul "Muscardinus"
Seorsumuscardinus () [Corola-website/Science/337216_a_338545]
-
punct de vedere tectonic, unitatea de relief este una distinctă, bine conturată, grefata pe structuri geologice care-i sporesc coeficientul de identitate. Fundamentul culoarului se acceptă ca fiind structurat la nivelul mai multor hosturi si grebene, care expun aspecte mofologice, fosile." Comuna Vețel deține în spațiul montan și piemontan mineralizații de sulfuri polimetalice și cuprifere, identificându-se mari rezerve de plumb, zinc, cupru, aur, argint si chiar elemente rare. Multe activități de explorare au avut loc în perimetrul Muncelul Mic și
Comuna Vețel, Hunedoara () [Corola-website/Science/310563_a_311892]
-
aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de interes paleontologic - în speță un deal cu depozite de resturi fosilifere de pești, atribuiți perioadei Oligocenului. Deși existența la Agârcia a unor fosile de pești oligoceni este cunoscută de mai mult timp, săpături regulate aici au fost efectuate doar din 2002 cu sprijinul National Geographic Society. Compoziția sistematică a faunei piscicole marine locale diferă de cea ale celorlalte locuri fosilifere contemporane, din zonele
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
și Cozla. Astfel reprezentanții genului "Bregmaceros" sunt destul de abundenți (în comparație cu absența lor în celelalte locații ale zonei Piatra Neamț). Deasemeni specii din genurile "Digoria", "Zenopsis" și "Seriola" au fost remarcate , precum și un număr de taxoni noi aparținând ordinelor "Gadiformes" și "Perciformes". Fosile caracteristice pentru dealul Pietricica, precum mezo-batypelagicele "Sternoptychidae", "Gonostomatidae" și "Myctophidae", nu au fost încă găsite în ansamblul localizat la Agârcia și nici predatorul pelagic "Palimphyes", care abundă la nivelul dealului Cozla. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
în zonele fosilifere s-a blocat într-o fază incipientă. Cernute foarte fin, sedimentele s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri - asemenea foilor unei cărți. Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii noi, iar
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
genuri și opt specii noi, iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
în Moldova la Gura Humorului (aici s-a găsit de exemplu un pește de 1,8 m de către paleontologul Th. Brustur), în Muntenia lângă Câmpulung (număr de specii mai restrâns, situație însă mai complexă deoarece aici s-ai găsit și fosile de arbori, precum și amprente fosilizate de fulgi și pene ale unor păsări)
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
-se vârsta rocilor afectate (țintă) și vârsta sedimentelor suprapuse. Rocile țintă erau din perioadele Cenomanian (98.9-93.5 milioane ani în urmă) și Turonian (93.5 la 89 milioane de ani în urmă). Mostrele de sedimente de deasupra craterului conțin fosile datând din epoca Paleocen (65-54.8 milioane de ani în urmă). Vârsta craterului a fost astfel obligată să intre în perioada de acum 54.8 și 98.9 milioane ani. Ulterior, datările radiometrice au redus incertitudinea. Concentrația de produse de
Craterul Boltîș () [Corola-website/Science/322895_a_324224]
-
Sphyraenidae" era inclusă în ordinul mugiliforme ("Mugiliformes"). Într-un studiu critic al relațiilor scombroidelol în 1986, G. D. Johnson a concluzionat că "Sphyraena" este grupul-soră primitiv al scombroidelor rămase și a inclus familie "Sphyraenidae" în subordinul "Scombroidei" . Sfirenidele au lăsat fosile din terțiarul inferior și eocenului inferior. După FishBase familie sfirenide ("Sphyraenidae") cuprinde un singur gen, "Sphyraena", cu 27 de specii: Pe litoralul românesc al Mării Negre se întâlnește o singură specie: "Sphyraena sphyraena" (Linnaeus, 1758) = Luci
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
amintind de păsări. Pot trăi 15-20 ani. Clasa Mamiferelor, cunoscută ca fiind grupa ai cărei reprezentanți sunt cei mai evoluați, are două caractere esențiale: prezența glandelor mamare (ce secretă lapte) și acoperirea corpului cu păr. Originea acestora este încă obscură, fosilele semnificative lipsind sau fiind foarte rare. Ceea ce se cunoaște cu siguranță este evoluarea lor dintr-un grup de reptile. Acum 200 de milioane de ani, în perioada Triasică a Mezozoicului au apărut aceste ființe evoluate. Dimensiunile lor erau reduse (unele
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
acestuia, " viatkensis", a fost descrisă în 1968 de paleontologul sovietic . Reconstituirea ei se bazează pe un singur exemplar holotip (PIN 2416/1) descoperit în stratele geologice ale permianului târziu din Rusia, în apropierea râului Viatka, de la care își trage numele. Fosila constă dintr-un mulaj natural din gresie al unui craniu aproape complet, cuprinzând și mandibula și numeroase detalii interne. Caracteristice sunt protuberanțele de formă neregulată de pe suprafața exterioară a acestuia. Craniul are aproximativ 20 cm iar lungimea animalului atingea probabil
Proburnetia () [Corola-website/Science/334383_a_335712]
-
mările și apele salmastre și dulci din zona temperată a emisferei nordice. Fauna României conține 2 specii actuale, ghidrinul ("Gasterosteus aculeatus") și pălămida de baltă sau osarul ("Pungitius platygaster"), și o specie dispărută recent, ghidrinul de Techirghiol ("Gasterosteus crenobiontus"). Gasterosteiformele fosile se cunosc din cretacicul superior. Gasterosteiformele sunt pești cu o talie mijlocie și au o lungime de 3-18 cm. Corpul este fusiform mai mult sau mai puțin alungit. Înaintea înotătoarei dorsale, care este formată din radii articulate ramificate, se găsesc
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
generând câmpiile de loess. Zoliile sunt forme depresionare în cadrul câmpiilor de sandre. Cursurile fluvio-glaciare au antrenat cu ele și blocuri de gheață, pe care le depun după o anumita distanță, acoperindu-le ulterior cu aluviuni. Este acea „gheață moartă” sau „fosilă” care prin topire creează zoliile. 1.“Geomorfologie generala”, Ilie, Gr. Posea, N. Popescu, 1970, Editura Didactică și Pedagogică, București 2. “Dictionar de geografie fizica”, Ielenicz M. și colab., 1999, Editura Corint, București
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
în șir, nici o picătură de ploaie; - al unora dintre cele mai mari bogații de pe glob, dar și a celor mai multe țări sărace, cu un nivel de trai al populației necorespunzător; - continent care se înscrie în aria antropogenezei (cu cele mai vechi fosile cunoscute ale strămoșilor omului) și unde au apărut câteva dintre cele mai vechi și strălucite civilizații ale antichității (egipteană, nubiană, axumită, feniciana, ș.a.), dar și ultimul care a devenit liber, cele mai multe țări africane dobândindu-și independența abia în ultimele decenii
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
ovine și caprine, efective mult sub posibilitățile cadrului natural. Africa este cel mai vechi teritoriu locuit de pe pământ, rasa umană avându-și originea pe acest continent. Începând cu secolul 19, dar mai ales pe parcursul secolului 20, diverși antropologi au descoperit fosile și alte dovezi ce atestă prezenta în Africa a unor specii umanoide acum 7 milioane de ani. De-a lungul perioadei preistorice, în Africa nu au existat state organizate, continentul fiind locuit de grupuri de vânători/culegători, organizate în structuri
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
crustacee și calmari. Nu au importanța economică. Unele specii sunt adesea prinse ca o captură accesorie în pescuitul tonilor cu paragatul. Carne este comestibilă dar grasă, cu proprietăți purgative la unele specii. Nu există date statistice privind capturile. Au lăsat fosile din terțiarul inferior și eocenului inferior. După FishBase familie gempilide ("Gempylidae") cuprinde 16 genuri și 24 specii:
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
este un ordin de chelicerate marine, numite și Crabii potcoavă. Ordinul include doar patru specii. Crabii potcoavă moderni sunt aproape identici cu speciile preistorice, cum ar fi "Mesolimulus" din Jurasic, și sunt considerați fosile vii. Xifosurele ajung până la 60 de cm lungime. Corpul este acoperit cu o carapace puternic mineralizată, și este împărțit în prosomă - anterioar (sau cefalotorace) și opistosomă - posterior (sau abdomen). Prosoma este acoperită dorsal de o carapace semicirculară, iar ventral se
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
generațiile succesive. Explicarea evoluției constituie o teorie științifică, adică o ipoteză testabilă pe calea experimentală, care a fost dovedită. Primele dovezi în sprijinul teoriei evoluției au fost acelea provenind din studiile comparative de morfologie ale speciilor existente și din studiul fosilelor (paleontologie). De atunci, dovezile provenind din aceste surse s-au acumulat pe măsură ce înțelegerea fenomenului a fost adâncită, în timp ce discipline ale biologiei recent apărute (ca genetica, biochimia, fiziologia, etologia și în special biologia moleculară) au furnizat puternice dovezi adiționale, care au
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
mult, similaritățile dintre organisme sugerează faptul că toate speciile cunoscute provin dintr-un strămoș comun printr-un proces de divergență graduală. Biologia evoluționistă studiază domeniul legat de evoluția lumii vii, dezvoltă și testează teorii care să-i explice mecanismul. Studiind fosilele și biodiversitatea formelor de viață existente, oamenii de știință și-au dat seama, mai ales pe la jumătatea secolului al XIX-lea, că speciile se modifică în timp. Totuși, mecanismul care dirijează aceste schimbări a rămas necunoscut până în 1859, când Charles
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
de: Conștientizarea faptului că unele pietre conțin fosile a fost un punct de reper in istoria naturală. Există trei părți în această poveste: Evoluția ecvidelor (familia Equidae) este un bun exemplu pentru modul în care funcționează evoluția. Cea mai veche fosilă a unui cal este de aproximativ 52 de milioane de ani. Era un animal mic, cu cinci degete la picioarele din față și patru degete la picioarele din spate. În acea vreme existau mai multe păduri în lume decât în
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
a posibilităților disponibile. Deși ar fi posibil ca o singură femelă gravidă să colonizeze o insulă, este mult mai probabil să fi fost un grup din aceeași specie. Combinația dintre deriva continentelor și evoluție poate explica ceea ce se găsește în fosile. Glossopteris este o specie dispărută de plante din Permian, de pe supercontinentul antic Gondwana. Fosilele glossopteris se gasesc în stratul Permian din Sud-Estul Americii de Sud, Africa de Sud, toată insula Madagascar, nordul Indiei, toată Australia, toată Noua Zeelandă, și risipite pe marginile de sud și
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
o insulă, este mult mai probabil să fi fost un grup din aceeași specie. Combinația dintre deriva continentelor și evoluție poate explica ceea ce se găsește în fosile. Glossopteris este o specie dispărută de plante din Permian, de pe supercontinentul antic Gondwana. Fosilele glossopteris se gasesc în stratul Permian din Sud-Estul Americii de Sud, Africa de Sud, toată insula Madagascar, nordul Indiei, toată Australia, toată Noua Zeelandă, și risipite pe marginile de sud și de nord ale continentului Antarctica . Atunci când biologii privesc vietățile, ei observă că acestea aparțin
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]