410 matches
-
incident influențează mărimea curentului electric produs, dar nu determină apariția fenomenului. Efectul se produce nu numai pe metale ci și pe alte materiale, atât conductoare cât și izolatoare, dar conductibilitatea electrică a materialului este necesară în aplicațiile în care efectul fotoelectric se detectează prin apariția unui curent electric. Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că radiația electromagnetică este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate de energie proporțională cu frecvența
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
apariția fenomenului. Efectul se produce nu numai pe metale ci și pe alte materiale, atât conductoare cât și izolatoare, dar conductibilitatea electrică a materialului este necesară în aplicațiile în care efectul fotoelectric se detectează prin apariția unui curent electric. Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că radiația electromagnetică este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate de energie proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic. La incidența fotonului pe
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
spectrală extinsă până în infraroșu. Energia unui foton poate fi transferată unui singur electron. Astfel, dacă energia fotonului este sub pragul de extragere a electronului din cristal, mărirea numărului de fotoni (intensificarea fluxului de lumină) nu poate ajuta la declanșarea efectului fotoelectric. I. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație depinde direct proporțional de fluxul radiației electromagnetic de incidență când frecvența este constantă. II. Energia cinetică maximă a fotoelectronilor emiși este direct proporțională cu frecvența radiației electromagnetică incidente și nu depinde de flux. III
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
Energia unui foton poate fi transferată unui singur electron. Astfel, dacă energia fotonului este sub pragul de extragere a electronului din cristal, mărirea numărului de fotoni (intensificarea fluxului de lumină) nu poate ajuta la declanșarea efectului fotoelectric. I. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație depinde direct proporțional de fluxul radiației electromagnetic de incidență când frecvența este constantă. II. Energia cinetică maximă a fotoelectronilor emiși este direct proporțională cu frecvența radiației electromagnetică incidente și nu depinde de flux. III. Efectul fotoelectric se produce
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
Intensitatea curentului fotoelectric de saturație depinde direct proporțional de fluxul radiației electromagnetic de incidență când frecvența este constantă. II. Energia cinetică maximă a fotoelectronilor emiși este direct proporțională cu frecvența radiației electromagnetică incidente și nu depinde de flux. III. Efectul fotoelectric se produce dacă și numai dacă frecvența radiației electromagnetice incidente este mai mare sau egală decât o constantă de material numită "frecvența de prag" sau "pragul roșu". IV. Efectul fotoelectric extern este practic instantaneu.( Δt≈1 ns = 10^-9 s
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
radiației electromagnetică incidente și nu depinde de flux. III. Efectul fotoelectric se produce dacă și numai dacă frecvența radiației electromagnetice incidente este mai mare sau egală decât o constantă de material numită "frecvența de prag" sau "pragul roșu". IV. Efectul fotoelectric extern este practic instantaneu.( Δt≈1 ns = 10^-9 s) Cantitativ, efectul fotoelectric se poate descrie folosind formula: unde Energia fotonului incident este "hf"; această energie se conservă: o parte se regăsește în rețeaua cristalină a metalului și o parte
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
dacă și numai dacă frecvența radiației electromagnetice incidente este mai mare sau egală decât o constantă de material numită "frecvența de prag" sau "pragul roșu". IV. Efectul fotoelectric extern este practic instantaneu.( Δt≈1 ns = 10^-9 s) Cantitativ, efectul fotoelectric se poate descrie folosind formula: unde Energia fotonului incident este "hf"; această energie se conservă: o parte se regăsește în rețeaua cristalină a metalului și o parte este transferată sub formă de energie cinetică electronului devenit liber. Dacă se notează
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
cantitate). Einstein (1905) a dus ideea un pas mai departe, postulând că un fascicul luminos constă dintr-un jet de particule (numite apoi fotoni), care reprezintă cuante de energie; pe această bază el a elaborat o teorie cantitativă a efectului fotoelectric, pe care teoria ondulatorie fusese incapabilă să-l explice. O confirmare ulterioară a teoriei fotonului în detrimentul teoriei ondulatorii a venit de la efectul Compton (1924). Analiza experimentelor de interferență și difracție arată că lumina se propagă sub formă de unde; aspectul corpuscular
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
particulă, prima particulă "subatomică" ce a fost descoperită, și pe care el a numit-o inițial „"corpuscul"”, și mai târziu "electron", după particulele postulate de către în 1874. El a arătat și că ele sunt identice cu particulele emanate de materialele fotoelectrice și de cele radioactive. S-a recunoscut rapid că acestea sunt chiar particulele care transportă curenții electrici în firele de metal, și care poartă sarcina electrică negativă în atomi. Thomson a primit în 1906 Premiul Nobel în Fizică pentru acest
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
unui motor mai mic mai ușor la același nivel ca la un motor cu mult mai mare sătenii care au sprijinit rebeliunile au fost deportați iar în locul lor au fost colonizați ruși interacțiunea continuă până la dispariția fotonilor împrăștiați prin efect fotoelectric jucătorul poate folosi cătarea armei pentru mai multă precizie încă odată el a irosit această ocazie areola este aproape de vârfurile tuberculului uneori cu mici spini destinderea răcește aburul astfel că poate apărea condensarea unei părți din abur este o poezie
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
asigura energia necesară pentru încălzire, apa caldă și aer condiționat. Apă de ploaie va fi filtrată și depozitată în rezervoare pentru a fi folosită în alimentație și uz casnic. Intrarea în casa va fi făcută printr-un card. O celulă fotoelectrica va identifica locatarul. În cazul în care pătrunde în casa un intrus, se va transmite un s.m.s. locatarului pe telefonul mobil. Va exista o tabletă, de la care locatarul va putea comandă aprinderea sau stingerea luminii. De asemenea, se va putea
Locuințe în viitor imaginate de rezidentele și rezidenții Căminului Rosen () [Corola-website/Science/296101_a_297430]
-
de cercetare la laboratorul de optică al profesorului Eugen Bădărău (1951-1953). În 1953 a fost admis aspirant cu frecvență la Universitatea din București, sub îndrumarea profesorului Șerban Țițeica. Și-a susținut în 1958 teza de doctorat cu titlul " Teoria efectului fotoelectric relativist", care va deveni primul articol din România publicat "in extenso" în Physical Review. Numit lector (1956) la "Catedra de termodinamică, fizică statistică și mecanică cuantică" a Universității din București, a devenit conferențiar (1962) și apoi profesor (1968). Și-a
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
semestre, de nivel avansat, despre "Reprezentările grupurilor și aplicațiile lor în fizică" (1962-1972) trata amănunțit grupul rotațiilor și grupul Lorentz, grupurile SU(2) și SU(3). Sunt de amintit și elegantele lecții de "Teorie cuantică avansată" (1971-1973). Cercetările asupra efectului fotoelectric relativist din păturile electronice interioare ale atomilor, inițiate odată cu teza de doctorat (1958), au fost completate ulterior (1977) prin calculul corecțiilor radiative. Cercetările asupra proceselor atomice cu doi fotoni au început cu evaluarea nerelativistă, în aproximația dipolară electrică, a amplitudinii
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
în evidență a unei rezonanțe în spectrul fotonului împrăștiat) au generat un interes teoretic și experimental considerabil. Studiul împrăștierilor relativiste Rayleigh și Compton din pătura K în limita energiilor mari ale fotonului incident a prilejuit și discutarea conexiunilor cu efectul fotoelectric (teorema optică și corecțiile radiative). Acest domeniu a fost abordat (1976) în legătură cu experimentele efectuate la AMOLF de grupul Marnix van der Wiel; inițial, interesul s-a îndreptat către tranzițiile multifotonice tratate prin metode perturbative. Odată cu posibilitatea realizării experimentale a unor
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
legat de acest subiet, ar putea fi: Sau: Un fenomen inexplicabil este un indicator că o certă teorie științifică nu oferă un model satisfăcător pentru a explica sau prevedea toate rezultatele. De exemplu, teoria luminii ca undă nu explică efectul fotoelectric, cu toate că explică cu succes rezultatele obținute în experimentul cu cele două fante. Oricum, teorii bazate pe mecanica cuantică oferă un model explicativ adecvat pentru ambele fenomene. Este o eroare logică să se afirme căci datorită faptului că un fenomen nu
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
viața modernă, devenind o forță motrice a celei de . În 1887, Heinrich Hertz a descoperit că electrozii iluminați cu lumină ultravioletă creează cu mai multă ușurință . În 1905, Albert Einstein a publicat o lucrare care explica datele experimentale din efectul fotoelectric ca fiind consecința faptului că energia luminii este transportată în pachete discret cuantificate, și transportată electronilor. Aceasta descoperire a condus la revoluția cuantică în fizică. Einstein a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1921, pentru „descoperirea legii efectului
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
ca fiind consecința faptului că energia luminii este transportată în pachete discret cuantificate, și transportată electronilor. Aceasta descoperire a condus la revoluția cuantică în fizică. Einstein a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1921, pentru „descoperirea legii efectului fotoelectric”. Efectul fotoelectric este utilizat în astfel că poate fi găsit în panouri solare, fiind frecvent utilizat pentru a produce energie electrică în scop comercial. Primul a fost folosită pentru prima dată în 1900 în receptoarele radio. O fir foarte subțire
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
consecința faptului că energia luminii este transportată în pachete discret cuantificate, și transportată electronilor. Aceasta descoperire a condus la revoluția cuantică în fizică. Einstein a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1921, pentru „descoperirea legii efectului fotoelectric”. Efectul fotoelectric este utilizat în astfel că poate fi găsit în panouri solare, fiind frecvent utilizat pentru a produce energie electrică în scop comercial. Primul a fost folosită pentru prima dată în 1900 în receptoarele radio. O fir foarte subțire era introdus
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
corpusculare și ondulatorii. Este vorba despre un concept central al mecanicii cuantice, care a înlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun în evidență caracterul ondulatoriu (interferența, difracția, polarizarea), pe când altele demonstrează caracterul corpuscular (emisia și absorbția luminii, efectul fotoelectric, efectul Compton). Bazându-se pe studiul acestor fenomene, teoriile clasice propuneau modele în care un obiect era considerat fie o particulă, fie o undă. Ideea dualității a apărut în legătură cu natura luminii, Louis de Broglie fiind cel care a generalizat conceptul
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
lumina nu este considerată nici undă, nici corpuscul în sensul clasic, ci este unitatea celor două, fără o delimitare precisă. În formalismul clasic, lumina era considerată undă electromagnetică, prezentând fenomene ondulatorii cum ar fi interferența, difracția, polarizarea. Odată cu descoperirea efectului fotoelectric în 1887 de către Heinrich Rudolf Hertz, a fost necesară introducerea unei noi teorii care să justifice fenomenul, întrucât cea clasică era în contradicție cu rezultatele experimentale. În 1905, Albert Einstein explica legile efectului fotoelectric presupunând că lumina este alcătuită din
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
interferența, difracția, polarizarea. Odată cu descoperirea efectului fotoelectric în 1887 de către Heinrich Rudolf Hertz, a fost necesară introducerea unei noi teorii care să justifice fenomenul, întrucât cea clasică era în contradicție cu rezultatele experimentale. În 1905, Albert Einstein explica legile efectului fotoelectric presupunând că lumina este alcătuită din particule (numite fotoni) și aplicând ipoteza lui Planck, conform căreia energia este cuantificată. Louis de Broglie a extins teoria lui Einstein, susținând că orice particulă în mișcare are asociată o undă. Teza lui de
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
de Broglie intervin atât mărimi specifice corpusculilor (cum ar fi energia și impulsul) precum și mărimi caracteristice undelor (frecvența, lungimea de undă). Noile ipoteze au fost cu greu acceptate de comunitatea științifică. Experimentele ulterioare au demonstrat, însă, corectitudinea acestor ipoteze. Efectul fotoelectric este un fenomen fizic în care se manifestă natura corpusculară a luminii. El constă în emisia electronilor de către un corp aflat sub acțiunea radiațiilor electromagnetice. Pentru explicarea lui, Einstein a presupus că fotonii din care este alcătuită lumina ciocnesc atomii
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
a fost descoperit de către doi chimiști germani, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff în anul 1860 cu ajutorul liniei sale spectroscopice. Prima utilizare pe scară redusă a elementului a fost cea de "reducător" (sau "getter") în tuburi cu vid și în celule fotoelectrice. În 1967, perioada specifică de tranziție între cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale izotopului cesiu-133 a fost ales de către Sistemul internațional de unități la baza definirii etalonului pentru secunda. Încă de atunci, cesiul a fost utilizat, pe scară
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
ca fiind egală cu cea a luminii. Această observație a unificat domeniile teoriei electromagnetice și opticii și a dus direct la o descriere completă a spectrului electromagnetic. Totuși, tentativa de a reconcilia teoria electromagnetică cu două observații, și anume efectul fotoelectric și inexistența catastrofei ultraviolete, s-a dovedit problematică. Prin eforturile fizicienilor teoreticieni, s-a dezvoltat o nouă teorie a electromagnetismului cu ajutorul mecanicii cuantice. Această ultimă modificare adusă teoriei electromagnetice a condus în cele din urmă la electrodinamica cuantică, teorie care
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
chiar o matrice bidimensională de asemenea sensori. Varianta din urmă, împreună cu optica adecvată, se folosește pentru a genera imagini termice în care obiectele mai calde se văd mai strălucitoare, cu diverse aplicații posibile. În comparație cu detectorii care se bazează pe efectul fotoelectric, detectorii piroelectrici au o serie de avantaje importante: Dezavantajul esențial al detectorilor piroelectrici este sensibilitatea redusă.
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]