501 matches
-
indiferent de voința noastră privind viteza și, mai ales, sensul și, totodată, să-i evaluez direcția. Acestui ipotetic cititor mă adresez acum, amintindu-i o frază mai veche: “primele cantități de oxigen au apărut acum două miliarde de ani, odată cu fotosinteza, a atins pragul de 1% din concentrația actuală acum 1,6 miliarde de ani, iar de atunci se acumulează continuu aproximativ exponențial”. Iar dacă va avea răgazul să deschidă o carte precum “Terra − geosistemul Vieții” de A. Roșu, cele spuse
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sintetizați abiotic din amoniac și metan. Atmosfera sărăcea În aceste substanțe; reformarea lor pe seama energiei solare devenea tot mai nesemnificativă În raport cu creșterea continuă a consumului de către protoorganisme. Viața a rezolvat, Însă tot oxidând, și criza “alimentară” ce se prefigura: apariția fotosintezei a permis utilizarea directă a luminii solare, dar a produs oxigen. Încet, apoi tot mai repede, mediul s’a oxidat și astfel, astăzi, atmosfera nu mai permite existența formelor reduse ale elementelor amintite la Începutul capitolului: carbonul e prezent ca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fie și ipotetic, sunt atrași spre Pământ tocmai de această intensă radiație infraroșie. Viața Își aduce o contribuție directă destul de redusă la această radiație; din cei 178.000 TWan ce constituie energia solară incidentă anuală, doar 100 sunt utilizați În fotosinteză. Dacă vreți, Viața e un fel de catalizator. Și, poate, diferența de entropie legată de acești 100 TWan, adică doar a douamia parte din energia incidentă, devine informație, aș spune eu, ridicând mănușa zvârlită de metafizică. “Radiosfera”, 5 decembrie 1994
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a-i Încadra sistematic? Iată subiectul intervenției de astăzi care va mai Încerca ceva: să sublinieze rolul lor de martor fidel al stării mediului. Ce este un lichen? Este singurul caz În care ceva poate fi numit plantă, pentru că face fotosinteză și seamănă uneori cu o frunză, dar care e de fapt o asociere, Între o plantă inferioară, anume o algă și o ciupercă. Cu alte cuvinte, avem de a face cu o biocenoză, extrem de simplă, cu doar două componente. Mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
epuizarea hranei, adică a biomasei, a oxigenului, dar și prin excesul de bioxid de carbon. Conform sensului evoluției care cerea, În condițiile schimbărilor survenite În mediu, perfecționarea acestor relații biocenotice, stabilite destul de devreme (după părerea mea, cel mai târziu odată cu fotosinteza, adică cel mai târziu acum două miliarde de ani), lichenii le-au concentrat la nivelul celular. Au fost poate obligați la aceasta, pentru că pe acea vreme (acum vreo 500 milioane de ani) singurele autotrofe disponibile, adică capabile să ajungă În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Înmagazina apa, alga singură n’ar fi putut trăi. Nici ciuperca, lipsită de apă și substanțele reducătoare ce-i constituie hrana. În cazul asocierii, 47 ciuperca asigură absorbția apei, din atmosferă, dar și din substrat, creând algelor un mediu optim fotosintezei, din produșii căreia se Înfruptă și ciuperca; mai mult, surplusul este depozitat sub o formă cu tendință neutră, de polizaharid, lichenina, anume un polimer al glucozei. Unele alge ce constituie lichenii au chiar capacitatea de a fixa azotul din atmosferă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pentru că ei au constituit o experiență reușită a naturii, care suportă proba timpului de mai bine de 500 de milioane de ani. Anume, celulele heterotrofe ale lichenului au rolul principal de asigurare a apei și sărurilor, iar celulele autotrofe de fotosinteză. Această specializare, celulară, a fost perfecționată de plantele superioare, care specializează organe și unde rădăcina este tot heterotrofă, iar frunza autotrofă. Și acum, putem explica de ce simbioza unei plante cu bacteriile fixatoare de azot se face Întotdeauna la nivelul rădăcinii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un salt calitativ În evoluția Vieții. Și el s’a produs. În ceea ce Oparin a numit supa primordială, apa Oceanului bogată În substanțe nutritive sintetizate abiotic, se găseau și porfirine, adică precursorii clorofilei. Dar numai un mediu oxidat putea permite fotosinteza; lanțul trofic heterotrof a pregătit tocmai acest mediu oxidant. Cu apariția primelor organisme fotosintetizante s’a putut forma un circuit Închis al substanței, adică s’a creat o biocenoză. O biocenoză extrem de simplă, adică un cerc nu prea larg, dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ca martor al unei Încercări a acesteia de a răspunde la o problemă ce apăruse la un moment dat, ceva ce ar semăna cu ceea ce parcurgem noi astăzi: poluarea. Doar că poluarea era pe atunci, la puțin timp după apariția fotosintezei (acum măcar două miliarde de ani), datorată unei substanțe noi, inițial nocive chiar dacă folositoare astăzi, oxigenul. La rândul ei, fotosinteza a fost răspunsul evoluției la o altă problemă: poluarea consecutivă viețuirii până atunci a unui singur fel de organisme: heterotrofele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ce ar semăna cu ceea ce parcurgem noi astăzi: poluarea. Doar că poluarea era pe atunci, la puțin timp după apariția fotosintezei (acum măcar două miliarde de ani), datorată unei substanțe noi, inițial nocive chiar dacă folositoare astăzi, oxigenul. La rândul ei, fotosinteza a fost răspunsul evoluției la o altă problemă: poluarea consecutivă viețuirii până atunci a unui singur fel de organisme: heterotrofele (bacterii) ce consumau, fără a pune nimic În loc, substanța reducătoare rămasă din epoca prebiotică a planetei. Nu era vorba doar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
consumau, fără a pune nimic În loc, substanța reducătoare rămasă din epoca prebiotică a planetei. Nu era vorba doar de epuizarea hranei, dar știm că heterotrofele au capacitatea de a oxida mediul de viață, ajungând la a și-l face impropriu. Fotosinteza, manifestată de organisme autotrofe, a rezolvat două probleme: autotrofele reduc mediul, deci remediază poluarea amintită și produc hrana pentru heterotrofe. E drept că unele heterotrofe, mai vechi, ce aveau nevoie de medii extrem reducătoare, au trebuit să dispară sau să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dezechilibre, pentru că este sursa sau germenul unui eventual salt calitativ. De aceea, prudența evoluției a Încercat ca ambele componente biocenotice, autotrofă, respectiv heterotrofă, să fie Înglobate Într’un singur organism, Încă mai mult, unicelular. Astfel Încât, Euglena poate face, grație clorofilei, fotosinteză, evident dacă are lumină. Dar se poate hrăni cu alte organisme, bacterii sau protozoare, evident mai mici, În care scop e Înzestrată cu un fel de gură și cu posibilități de mișcare. Dar, ca alternativă la biocenoză, Euglena mai face
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
e doar fizică, chimică, biologică chiar, adică strict materială; ea poate fi și morală, politică ș.a.m.d., adică ideatică. Trecerea la pluricelularitate a fost o necesitate dictată de oxidarea continuă a mediului, care căpătase un nou impuls odată cu apariția fotosintezei. Reacția organismelor monocelulare de până atunci, apărute În condiții reducătoare, s’a tradus Într’un potențial redox oxidant, adică mai mare, a conglomeratului inițial de celule - viitorul organism pluricelular - decât al acelorași celule independente. Cu alte cuvinte, o adaptare la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
potențialități necesită energie. Un argument: poate omul să facă un râu să curgă În sens invers atâta timp căt folosește curgerea firească a acestuia pentru a obține energie? Întreaga activitate umană folosește anual doar 20 Twan față de energia fixată prin fotosinteză (100 TWan) și cea solară ce ajunge pe Pământ (178 de mii TWan). Natura e destul de răbdătoare, suportând multe din jocurile acestui copil, chiar dacă, din când În când, se burzuluiește lăsând să se vadă diferența dintre puterea ei și cea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adică celuloza, nu este Încă o formă inaccesibilă de carbon. Pentru obținerea acestei forme a fost necesar un alt proces. Anume, izolarea biomasei prin scufundare În străfundurile planetei și transformarea ei chimică. Procesul a fost continuu și a Început odată cu fotosinteza, izolând În adâncul lagunelor ce Înconjurau uscatul, microorganismele moarte. Rezultatul, după multe milioane de ani, a fost petrolul și gazele naturale, forme de carbon la care organismele nu mai aveau acces, nici geografic, nici nutritiv. După ce Viața a cucerit uscatul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
rezervele de cărbune. Măcar așa, o parte din deșeurile dosite de natură vor rămâne acolo. Pe de altă parte Însă, mecanismul de protecție al naturii ce a funcționat cândva, deși Încă valabil, nu poate relua cu același succes scenariul. Deși fotosinteza e stimulată de creșterea concentrației bioxidului de carbon, iar creșterea temperaturii tinde să refacă condițiile din carbonifer, dezvoltarea luxuriantă a plantelor e Împiedicată spațial de om. Mai mult, mare parte a uscatului nu mai e, ca atunci, În zona ecuatorială
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
astfel de bacterii - din SUA elimină În atmosferă vreo 30 miliarde m3 de hidrogen annual. Totul e a-l capta. Este evident că o plantație producătoare de hidrogen ar fi un concurent serios al plantațiilor destinate hranei; mai mult, randamentul fotosintezei, de 1-3%, este net inferior celui tangibil tehnologic, de 80%. Din aceste motive, Înclin să cred că viitorul va cunoaște hidrogenul obținut pe o cale tehnologică. Și astfel, Africa, cu cele mai mari deșerturi, impracticabile pentru agricultură, dar numai bune
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de material de construcție, pentru reparații ori dezvoltare. Iar aceste substanțe sunt aminoacizii, acizii grași și zaharurile. Toate sunt substanțe reducătoare, iar după cum am arătat altă dată, ele eliberează energia prin oxidare. Evident, ele sunt reformate, prin reducere, În cursul fotosintezei. Dacă caracterul lor reducător le conferă acestor substanțe calitatea de suport al energiei, rezultă logic că pentru a le scoate din circuit, deci a le putea constitui În rezerve, este necesar ca ele să-și piardă caracterul reducător, fără Însă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
milițienesc nu a putut Împiedica dizidența. În două valuri, unul Înaintea eucariotelor, altul imediat după aceea, din rândul heterotrofelor s’au desprins autotrofele, pe atunci doar alge, dar care și-au urmat drumul lor. Ele erau purtătoarele unui salt calitativ, fotosinteza, de altminteri Încercat și de unele dintre bacteriile mai “luminate”, salt care le-a asigurat un avantaj incontestabil: cuplarea directă la energia solară. Și s’au lăsat pe tânjală: evoluția lor a fost Înceată, trebuindu-le aproape un miliard de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
apărea un salt calitativ, o nouă poluare necunoscută până atunci, În transporturi cel puțin. Anume, dacă animalele de povară obțineau energia prin oxidarea biologică a unei biomase, eliberând exact bioxidul de carbon fixat nu cu mult timp În urmă prin fotosinteză, motoarele locomotivelor obțin energia prin oxidarea combustibililor fosili, eliberând un bioxid de carbon de prisos, din alte vremuri; efectul pe termen lung e efectul de seră, creșterea temperaturii pe Terra; despre efectele biologice ale poluării termice am mai vorbit și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Căci până acum, acele ghețuri s’au tot adăugat, știind că de când lumea, iar de vreo 600 de milioane de ani cu cea mai mare certitudine, temperatura Terrei scade, cel puțin ca tendință generală. Pentru simplul motiv că, odată cu apariția fotosintezei bioxidul de carbon grație căruia, prin efect de seră, Terra are o temperatură medie de 15 0C, iar nu minus 17,7 cât ar fi avut altminteri, bioxidul de carbon deci, se Împuținează; acum e abia o zecime din ce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
orice compensare e doar parțială, pierderea Înregistrată În funcția trofică prin renunțarea la o parte dintre frunze. Căci, după ce floarea Își Îndeplinește rolul, lăsând În loc fructul, acesta preia parte din sarcinile oricărei frunze, realizând, atâta vreme cât e verde, adică conține clorofilă, fotosinteza. Aș putea spune că planta ca individ posedă o memorie, nu uită de sacrificiul din primăvară. Doar că precauția plantei s’a oprit aici. Neavând creier și, prin urmare, rațiune, n’a putut anticipa mai departe de viața unui individ
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
va fi alocat unui salt calitativ, anume transpirația care transformă apa În altceva, adică aburi, folosind energie; un proces fizic deci, dar pe care doar viul Îl poate, nu atâta găzdui, cât dirija. Iar altă parte a energiei primite Întreține fotosinteza, un proces biochimic; energia nu e nici aici radiată În forma degradată, ci fixată ca biomasă, În Însăși corpul plantelor. Dacă vrem, putem s’o eliberăm, arzând iarna lemnul. În ansamblu, viața vegetală nu disipă energia primită, ci o fixează
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În formă chimică energia primită, iar animalul tot În totalitate un consumator al energiei chimice. Iar dacă ne gândim și la nevoile sale de menținere a unei temperaturi normale chiar sub arșița Soarelui, nu putem ocoli ideea unui proces similar fotosintezei și la animal. Șochez? Ne imaginăm cumva un animal verde? Dear fi fost așa, Viața ar fi Încetat, paradoxal, demult, toți fixând energia chimică dar nimeni consumândo. Dar să revenim la răcoare. Animalele au necesități destul de stricte În ceea ce privește temperatura. Cele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Înroșirea diurnă. Cu alte cuvinte, protecția conferită de melanină nu este fizică, Întrucât cu cât suntem mai negri cu atât absorbim mai multă energie, ci chimică, fixând energia primită sub o formă utilă organismului. E, dacă vreți, un soi de fotosinteză dar, dacă planta fixează orice câtime de lumină, căci din asta trăiește, animalul o face la intensități luminoase cu mult mai mari, și asta În principal ca reacție de apărare. Nu mi-am propus, nici nu se poate, să discut
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]