4,121 matches
-
nu reuși. Se repezi pe poartă cerând ajutorul vecinilor. Cu greu, mai mulți oameni au izbutit să-l elibereze pe Costache Deleanu de sub trunchiul care-i prinsese un picior ca într-o menghină. Vecinul Vasile observă că piciorul stâng era frânt. Cu grijă, oameni buni, îi avertiză el, are piciorul rupt. Să căutăm câteva scândurele să i-l imobilizăm. Nană Marie, dă-ne matale repede niște sfoară mai groasă, avem mare trebuință. Așa bandajat îl transportară la spital. Trei luni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mamei sale. Refuzul tatălui său de a-i îngădui să o însoțească pe mama ei pe ultimul drum îi sporiră și mai mult mâhnirile. Ajunse în sfârșit la garsoniera ei, care părea acum mai tristă și mai întunecată ca înainte. Frânt de oboseală, Răducu adormi așa îmbrăcat cum era. Îl dezbrăcă de hăinuțe, îl așeză în culcușul patului, îl sărută pe frunte, îl mângâie și-i zâmbi cu înțelesuri numai de ea știute și, deodată, simți cum lacrimile îi curgeau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
el. Când ajunse acasă, la intrarea în locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu să-și vadă nestingherit de treabă, pe urmă, tot restul zilei. La ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la el nu prea era un lucru obișnuit -, se băgă în pat, uitând cu totul a-i mai șopti acel călduros „noapte bună” oglinzii. Își potrivi perna sub cap
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!(Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. ) Ei bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
decât pe una și, pe urmă, să regret nespus. Eram pe deplin convinsă, înainte vreme, că numai logica și radicalismul sunt cea mai bună dovadă de inteligență la om. Acum, sunt întru totul convinsă că doar... Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rătăcit, ce-a zăcut adormit pe limba mamei, până când, Într-un moment de neatenție, m-a născut. Credeți că s-a bucurat, biata de ea? Da de unde! Nici pomeneală. Se uita la mine consternată, smulgându-și părul din cap și frângându-și mâinile de necaz. După chinul facerii, Încă lăuză, se plimba cu pași repezi prin odaie, bolborosind Întruna: Nu știu cum s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a așezat pe un colț
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu fie așa, că nimeni nu va putea schimba această realitate atâta timp cât Pământul se va roti În jurul axei sale, - lumină și Întuneric, speranță și Îndoială, mereu pânda, capcana, răscrucea și umbrele ce așteaptă hohotind, și abisul În care clipele Își frâng aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În care s-au prăvălit săracii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce există pe lume, și cum ar putea poetul să-nchidă ochii În fața aprinsului tău pocal, să-și ferece inima nepăsător la parfumul tău. Puternic ești, trandafirule: am văzut zăpada căzând În grădina mea: de ger, viața Încremeni, ramuri se frânseră, În arborii-nalți, numai tu dăinuiai...” “Trandafirule, harnică floare, Prin trufia ta plăsmuiești parfumul Și explozia ta purpurie sau albă: Toată iarna scormonești În pământ, Dezgropi minerale, minerești, scoți foc, Din străfunduri și apoi te deschizi Splendoare a lumii, buză
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
meu. Cu timpul m-am crezut stăpân pe Dumnezeu Și te-am pierdut. Acum aș vrea să vii din nou acasă, Sunt prea sărac să Te mai cumpăr Înapoi. Dar dacă vii,/ Ne-om așeza la masă Și tu vei frânge pâine,/ Iar eu Te voi sluji; Să știe vânzătorii de dincolo de gând Că-s prea bogat să te mai vând. ... Rămânând singură prin toată Împărăția, luând aleile din nou la picior, simțeam cum mă afund În tristețe cu fiecare pas
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
au pișat pe ei de frică, femeile stau îngrozite cu mâinile la gură, clipa s-a dilatat, ea aleargă spre tatăl ei, acesta răcnește ca o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf, praful acoperă chipul de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt în pământ, în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mihăiță. Era un copil nevinovat pe care hazardul îl adusese sub acoperișul casei lor. Nici o clipă nu îl alunga din mintea și sufletul ei. Și ea și Alex îl iubeau cu adevărat. Dar mai era și celălalt, și i se frângea inima nu pentru faptul că se afla într-o șatră țigănească, ci pentru că acesta nu știa nimic despre mama lui adevărată. Era și el un biet copil, dus de vitregiile sorții și nevoit să trăiască departe de părinții lui de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cale. Voi ați înțeles, mo! După cum li se întipărise pe față întreaga suferință strânsă în câteva cuvinte de bulibașă, se vedea limpede că n-au înțeles, dar trebuia să accepte cele spuse de staroste. Rafira, încercată de îndoielile care-i frângeau sufletul, slobozi câteva cuvinte încărcate de o durere sfâșietoare: - Cum să-mi las eu băiatul, bulibașă!? Cum să mi-l dau de lângă mine? Uite, simt în aceste clipe cum îmi sângerează inima. Mai bine îmi pun capăt zilelor, decât să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îl adusese aproape în pragul disperării. Nu îl deranja faptul că nu găsește o slujbă, ci mai ales că timpul curgea ireversibil și acest lucru îi strica planurile lui îndelung chibzuite. Alex și Ina, când îl întâlneau seara, văzându-l frânt de oboseală, abia dacă îi scoteau cu cleștele câte un cuvânt lămuritor. - Dragul meu, încercă Ina să-i sugereze soțului ei, nu poți să-l iei cu tine pe șantier și să găsești ceva potrivit pentru el? - Nu-ți dai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
categorie privilegiată de membri cu carnetul roșu al partidului unic. Poate că ar fi fost mult mai nimerit să apelez la un mag exorcist, dar, provenind dintr-o familie extrem de religioasă, i-am iertat pe toți cei care mi-au frânt aripile încă de la primele zboruri timide de copil, iar mai târziu m-au ținut departe de ierarhiile cu origini sănătoase, lucru pe care nu-l regret, dar și departe de lumea civilizată de afară. Imaginea tatei, arestat în miez de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Anul al doilea fu și mai anevoios. Aproape că nu le mai ajungea timpul pentru un program personal, de relaxare. De la cursuri alergau la masă, de la masă la clinică sau la vreun spital pentru orele de practică, încât seara cădeau frânte de oboseală. Discuțiile lor se limitau la ceea ce aveau de făcut a doua zi, după care, adormeau buștean. Când străbăteau drumul spre școală se mai găsea câte un cavaler mai tupeos, cum se exprimau argotic cei din generația lor, să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
gândea la ea, în sufletul său înfloreau nenumărate nădejdi. Ina intuia frământările lui Alex și aprecia cavalerismul lui modul în care o trata, care nu depășea niciodată normele decenței. Mai multe zile la rând, când Alex ajungea acasă, deși era frânt de oboseală, răsturna clepsidra luată dintr-o delegație de la Timișoara și privea minute în șir cum se scurgea nisipul fin din capsula de sus, spre cea de jos, și parcă o dată cu pulberea fină curgeau și gândurile sale. Timpul cu trecerile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
răzbătea printre tijele crizantemelor. Copilul plângea în hohote, mâna lui se sufoca în palma ce-l strângea cu putere și se trăgea zadarnic în stânga și-n dreapta. — Pe cine iubești? Pe mama sau pe tata? Oasele lui fragile s-au frânt unul câte unul până când degetele i se umflară în palma ce nu le mai putu cuprinde și le dădu drumul. Mama își trase atunci copilul de pe scaun și se duse la ușa din spate. — Dar ce-am spus? Cucoana își
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
În sensul nimicirii sale. Aici ea pune, ca și Aristotel, binele suprem În „perfecțiune”, nu În plăcere sau În fericire, așa cum, potrivit afirmației lui Kant, ar fi exclusiv admisibil. Kant considerând opinia teleologică indisolubil legată de doctrina plăcerii, „pentru ca să o frângă cu atât mai ușor prin rezistența conștiinței morale față de aceasta din urmă” (Friedrich Paulsen). Ea mai susține, În al doilea rând, că tocmai pe relația normelor morale cu binele suprem se Întemeiază valabilitatea lor obiectivă: legea morală, la fel ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
inspectă în grabă curățenia din saloane. Ajută chiar la schimbarea așternuturilor, făcând tot ce ordonase șeful de secție, medicul Pencu, pentru ca sectorul lor să fie cotat așa cum se cuvine, pe un loc meritat în ierarhia acestei instituții medicale. Veni acasă frântă de oboseală. - Mamă, nu mai pot, spuse ea de cum intră pe ușă, aruncând pe pat poșeta și pardesiul. - Ce s-a întâmplat? De ce anume nu mai poți, fata mea? - Sunt obosită, nervoasă, de multe ale mele și, pe deasupra, la spital
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tu, am eu vreo vină? - Tocmai de asta vreau să te rog să trecem peste toată această poveste, ca relațiile noastre să nu sufere, de vreme ce nici una dintre noi nu poartă vreo vină. Și Olga scoase din poșetă un covrig, îl frânse în două și-i întinse Inei o jumătate din el. - E ca un fel de pipă a păcii, nu? Ina luă jumătatea de covrig oferită și schiță un zâmbet de bunăvoință. - Să fie și acesta un semn că prietenia noastră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe valuri, cu viteză nebună. Burta șalupei a întâlnit un sul gros de nisip. Din sforțare, pentru a-l depăși, șalupa sa răsturnat, intrând ca un bolid, cu botul, în malul tare al canalului Borcea. Coastele lui Naghi s-au frânt ca niște chibrituri. Sternul i a fost în întregime distrus. Fapt care a determinat moartea sa instantanee. Soția i-a fost aruncată la câteva sute de metri distanță. A fost dusă, cu iuțeală, la spital. Atâta știu. Mai știu că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nici măcar un porțelan trainic, nici bronz, nici lut sau de ce nu, nici lemn. Singura care urma să rămână așa cu ambele mâini amputate, pe vecie, era Venus din Milo-zeița frumuseții și a dragostei. Îi găsisem într-un târziu, mâna ciungă frântă din umăr, capul și mai apoi postamentul de la nivelul gleznelor mascate de maiestuosul peplu, desprinse. Simțeam nu atât milă, cât un sentiment al datoriei față de statuia aceasta arhicunoscută de generația mea încă din gimnaziu. După ce că într-o anumită epocă îi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vedeam binevenit acuma numele lui Sima, în toată povestea aceasta pe care eu mi-aș fi dorit-o cât se poate de sinceră. Parcă îi răpea din sinceritate. Aproape că mă chiar deranja povestea cu frații administratori care, cică își frânseră cu toții, gâtul așa de repede. Dacă Regizorul nu părea așa de cumsecade cu mine, mai că m-aș fi simțit ca eroul lui Kafka, din Metamorfoza. Sau, mai simplu, povestea asta suna ca o dublă încercare de intimidare: atenție, frate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sprintenă ca o rândunică! Și râdeau unul la altul cu toată lumina din ceruri adunată în ochi și pe chip! Costache se prefăcea a nu vedea acestea și își căuta de lucru pe lângă hornoaică... În cele din urmă, Pâcu a frânt firul cântecului... Hliboceanu, ca și cum nu și-ar fi dat seama de aceasta, a mai strâns-o o dată în brațe pe Măriuța, care râdea uitată de sine...Scăpată din vârtejul jocului, cu chipul arzând ca jarul, s-a îndreptat spre cuhne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
leuți. Moș Vasile avea obiceiul să bea sâmbăta și câteodată în ajun de sărbătoare. Iaca: sâmbătă aprilie, nouăzeci și opt de bănuți. Pe urmă, pe aprilie, un leu întreg... Și tot așa, până s-o făcut atâta bănet”... Toader își frângea mâinile neștiind ce să mai spună. Costică îi era bun prieten, da’ până la bani. După ce i-a citit mai multe socoteli, l-a lăsat pe Toader cu hârțoaga în brațe și el s-a dus după tejghea, cu chip că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]