2,679 matches
-
dintr-o dată să mai iasă din pământ, făcând loc, În partea centrală, unui larg spațiu gol. Părea Într-adevăr un inel. Inelul lui Satan. Își reprimă supărat acea nălucire. Trebuia să procedeze, dimpotrivă, cu sprijinul rațiunii și al științei. - Aveți frânghii la voi? Îl Întrebă pe șeful gărzilor. - Fiecare om are câțiva coți de frânghie, În desaga șeii. - Să Încercăm să ne facem o idee mai exactă despre forma acestui lucru, murmură Dante. De regulă, forma este accident, dar, În unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spațiu gol. Părea Într-adevăr un inel. Inelul lui Satan. Își reprimă supărat acea nălucire. Trebuia să procedeze, dimpotrivă, cu sprijinul rațiunii și al științei. - Aveți frânghii la voi? Îl Întrebă pe șeful gărzilor. - Fiecare om are câțiva coți de frânghie, În desaga șeii. - Să Încercăm să ne facem o idee mai exactă despre forma acestui lucru, murmură Dante. De regulă, forma este accident, dar, În unele cazuri, poate fi și substanță, adăugă În sinea lui. Șeful poliției ascultase perplex ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
erau mai numeroase și mai groase, ca și când ar fi fost un soi de contraforturi, sau elemente de structură cu o funcție aparte. - Căutați În perimetrul incendiului resturi asemănătoare cu acestea și opriți-vă acolo. Dați-mi câte un capăt din frânghiile voastre și Întindeți-le Între voi, le porunci oamenilor. Toți Începură să rătăcească printre resturile carbonizate, târându-și frânghiile legate Între ele. Unul după altul, se opriră, ridicând frânghiile pentru a le face mai vizibile. În fața ochilor poetului se conturase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o funcție aparte. - Căutați În perimetrul incendiului resturi asemănătoare cu acestea și opriți-vă acolo. Dați-mi câte un capăt din frânghiile voastre și Întindeți-le Între voi, le porunci oamenilor. Toți Începură să rătăcească printre resturile carbonizate, târându-și frânghiile legate Între ele. Unul după altul, se opriră, ridicând frânghiile pentru a le face mai vizibile. În fața ochilor poetului se conturase un octogon perfect. Dante continua să caute un posibil Înțeles În ceea ce vedea. În jurul său se Împleteau comentariile străjerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acestea și opriți-vă acolo. Dați-mi câte un capăt din frânghiile voastre și Întindeți-le Între voi, le porunci oamenilor. Toți Începură să rătăcească printre resturile carbonizate, târându-și frânghiile legate Între ele. Unul după altul, se opriră, ridicând frânghiile pentru a le face mai vizibile. În fața ochilor poetului se conturase un octogon perfect. Dante continua să caute un posibil Înțeles În ceea ce vedea. În jurul său se Împleteau comentariile străjerilor, care schimbau Între ei observații din vârfurile edificiului. Era din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scurgea liber pe pământ. - A fost adus un om aici, astăzi. Fabio dal Pozzo, negustor. Unde e? Întrebă Dante Îngrijorat, nerecunoscându-și omul printre deținuți. Sunt priorul Comunei. Străjerul schiță un zâmbet complice. - Amicul e deja dedesubt, cu zbirii. La frânghie. - Du-mă la el, repede! porunci poetul cu glasul Înecat de mânie. Cineva avea să plătească pentru acea rușine, a cărei cauză involuntară se simțea. Zăpăcit de acea reacție neașteptată, omul se Îndreptă spre o scară din lemn care ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și disperat, sub privirile mulțumite ale șefului gărzilor, care contempla scena cu brațele Încrucișate, rezemat de un stâlp. Căutând să Își Învingă durerea, sărmanul se aplecase și mai mult, aproape atingând pardoseala cu fruntea. Dante se năpusti spre el, apucând frânghia cu toate puterile, Într-o Încercare de a-l Împiedica pe zbir să Îl schilodească de-a binelea. Simțind o prezență În preajmă, omul Își ridică fața tumefiată. - Ajunge... ajunge... spun... bâigui cu ultimele puteri. Priorul făcu semn să slăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu toate puterile, Într-o Încercare de a-l Împiedica pe zbir să Îl schilodească de-a binelea. Simțind o prezență În preajmă, omul Își ridică fața tumefiată. - Ajunge... ajunge... spun... bâigui cu ultimele puteri. Priorul făcu semn să slăbească frânghia. Fabio se prăbuși În genunchi, cu ochii plini de lacrimi. În toiul suferinței, Își mușcase buzele până la sânge. Dante se apropie de urechea lui. - Ce știi despre tovarășul tău de negustorie, Rigo di Cola, și despre faptele lui? susură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
valora și mai mult. O comoară, Între fetru și fetru. - Eliberați-l pe omul acesta, ordonă el. Șeful gărzilor ascultase Înmărmurit. Cu un semn din cap, porunci ca dispozițiile priorului să fie executate. În timp ce străjerii Îl dezlegau pe nenorocit din frânghii, se apropie de Dante. - Dar ticălosul acela e vinovat de furt mărturisit. Și apoi... și apoi pare să știe de o comoară... șuieră cu un licăr de lăcomie În ochi. Poate că n-ar strica să Îl mai tragem puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apropie de Dante. - Dar ticălosul acela e vinovat de furt mărturisit. Și apoi... și apoi pare să știe de o comoară... șuieră cu un licăr de lăcomie În ochi. Poate că n-ar strica să Îl mai tragem puțin În frânghii, ca să Își deșarte toată desaga... Dante Îl fulgeră cu privirea, furios pe ceea ce căpetenia gărzilor izbutise să audă. Era sigur că bâjbâia printr-o beznă deplină, mai rea decât aceea În care se zbătea el Însuși. Dar, oricum, era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bătrâni Încununați, În veșminte grecești. Și apoi alți șapte bărbați, cu straie lungi, acoperite cu semne cerești, precum și doi cavaleri În armură de luptă. Unul ducând În mână o spadă lucitoare, În care se oglindea văpaia soarelui, celălalt cu o frânghie În brațe, strâns Încolăcită Într-o mie de noduri. Cortegiul era Încheiat de cinci femei cu văl, purtând În mână cinci lămpi stinse, care Înconjurau, lascive ca niște prostituate, trei bărbați ducând fiecare câte o carte. Marcello Își trecu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
străjeri, care, cu mâinile Încrucișate, urmărea scena. - Morarul Încearcă s-o facă: a desprins legătura de la piatră, dar roata continuă să se Învârtă slobodă. Tot Încearcă s-o oprească dinăuntru, cu un par, ca s-o ancoreze mai apoi cu frânghiile. Într-adevăr, de câteva clipe, colosala roată de mai bine de zece coți diametru Începuse să Încetinească, iar reînvierile mortului deveniseră mai sporadice. În cele din urmă, se opri de-a binelea. Doi străjeri se cățărară cu grijă peste schelăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
reînvierile mortului deveniseră mai sporadice. În cele din urmă, se opri de-a binelea. Doi străjeri se cățărară cu grijă peste schelăria de bârne care o susținea, până când ajunseră la punctul unde trupul rămăsese Înțepenit. De acolo, ajutându-se cu frânghiile, coborâră macabra Încărcătură până Într-o bărcuță ce aștepta pe râu. Dante rămăsese pe mal. - Alungați-i de aici pe gură-cască! le strigă străjerilor, arătând spre mica mulțime de curioși care se Îmbulzeau În preajmă. În timp ce soldații, folosind mânerele lăncilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din străjeri reveni cu câțiva saci de cânepă, din care Întocmiră un giulgiu improvizat, În care poetul porunci să fie Învelit omul, având grijă ca, În timpul operațiunii, chipul să Îi rămână ascuns. Abia când cadavrul fu strâns legat cu niște frânghii, se simți mai liniștit. Măcar pentru câteva ceasuri, vestea morții lui Brandan avea să rămână secretă. Poate că era mai bine să nu știe decât el despre această Întâmplare, pentru un timp. - Duceți-l la Santa Maria. Comuna se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
numai bunul Dumnezeu știe, dar ce femeie, Doamne, ce femeie, păcat, zău așa. Ne invită ăia de la Piatra Neamț la festivalul lor, mergem, evident, cu Andros și Gonța îmi spune că ar fi haios să cobor din podul teatrului pe o frânghie. Ok, zic, punem frânghia, montez dispozitivul de coborâre, dar nu controlez dacă era frânat și îmi dau drumul. O iau puternic la vale, încerc să frânez cu picioarele, dar adidașii iau foc instantaneu, trec la mustață de marginea scenei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dar ce femeie, Doamne, ce femeie, păcat, zău așa. Ne invită ăia de la Piatra Neamț la festivalul lor, mergem, evident, cu Andros și Gonța îmi spune că ar fi haios să cobor din podul teatrului pe o frânghie. Ok, zic, punem frânghia, montez dispozitivul de coborâre, dar nu controlez dacă era frânat și îmi dau drumul. O iau puternic la vale, încerc să frânez cu picioarele, dar adidașii iau foc instantaneu, trec la mustață de marginea scenei și mă izbesc cu fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
având în vedere foamea năprasnică, li s-a părut o bunătate. Mai ales că, după masă, a urmat programul de vopsire al navei, o chestie care se cheamă piturare în frumosul limbaj de specialitate și se face agățat cu niște frânghii în afara navei. Cum era și ceva hulă au vopsit nava mai mult cu cele mâncate la prânz, dar marinarii, vreo cinci de toți, nu au părut supărați. De dormit au dormit tot în frânghii ca să nu mai piardă timp a
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
și se face agățat cu niște frânghii în afara navei. Cum era și ceva hulă au vopsit nava mai mult cu cele mâncate la prânz, dar marinarii, vreo cinci de toți, nu au părut supărați. De dormit au dormit tot în frânghii ca să nu mai piardă timp a doua zi la reluarea lucrului. Totuși au avut mare noroc! După numai două zile de tortură nava opri în mijlocul mării și marinarii începură să se uite în larg. Peste câteva minute apărură pirații. Erau
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
ia și pe cei doi fiindcă lui nu-i mai trebuie. Bucuros de chilipir acesta le dădu celor doi un pat de pușcă în stomac, impuls absolut suficient pentru a-i face să coboare cu multă abilitate pe scările de frânghie pe nava piraților. În urma lor comandantul întocmi actele de raportare a jafului, solicită plata asiguratorie a mărfii și despăgubirea familiilor celor doi bravi mateloți dispăruți pe timpul atacului pirateresc. Spre norocul celor doi însă, pirații s-au dovedit mult mai omenoși
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
a intra în incinta, te întâmpină o lume fantastică, cu elemente de basm și simboluri transformate în poartă. Nu e decât prologul pentru că, odată ajuns în curte, te vezi înconjurat de statui bizare, alcătuite din materialele cele mai ciudate (lemn, frânghie, sticla, metal, plastic, carton, cărămidă, ceramică, lut etc) care te conduc pe nesimțite în atelierul artistului. Aici, în afară lucrărilor de pictură obișnuite, în măsura în care într-un tablou al unui pictor recunoști stilul lui și cea ce îl caracterizează, am văzut
CONTRARIUL SUBLIMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362840_a_364169]
-
aproape enigmatic dintr-un tablou nedesprins de culorile reci ale zidulurilor între care se închid toate comorile de surâs ale lumii care rămân înăuntrul nostru. E imposibil să-mi aduc aminte cum a urcat prin mine femeia pe scara din frânghii ruptă-n silabele nopții. Referință Bibliografică: Nu-mi aduc amite / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NU-MI ADUC AMITE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362410_a_363739]
-
la ea cu durere, când o văd cum se luptă de-atâta timp cu vântul turbat și-i scade mereu din putere ... codița jumate i-e frântă ... Se află-n mare ananghie; că simte-aproape spânzurătoarea chiar fără un fir de frânghie. Stă agățată pe un fir de păianjen. Nu vrea să-și dea duhul nicicum; a-ntreținut o var-atâtea vieți ... iar acum privește-napoi cu durere, dar în spațiul ei liber, lejer. Acceptă viața așa cum este ... ca fiecare dintre noi, care rămânem
FRUNZA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362459_a_363788]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > ANESTEZII PE FRÎNGHII DE LUMINĂ Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Escala mea este o boală fragilă înainte de somn și din cînd în cînd un soi de moarte care nu spune nimic în
ANESTEZII PE FRÎNGHII DE LUMINĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361124_a_362453]
-
mine ardoarea neobosit-a-ncepătorului revoltat de angoase și maci mirosind a iubire pe dosul unui plic deschis, singuri de gol cînd ne ascundem fredonînd "Sono contento di morire" e puțin probabil să mai auzi alizeele. Referință Bibliografică: Anestezii pe frînghii de lumină / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ANESTEZII PE FRÎNGHII DE LUMINĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361124_a_362453]
-
am putut rezista ispitei, mi-a dat mult de băut, mi-a luat ochii și voința.... Țiganul tot țigan, încearcă totul ca să-și salveze pielea. - Am să fac tot ce-mi porunciți, domnule, dar... poate... Alături, frumoasa-i soție cu frânghiile pătrunse adânc în carne, se zvârcolea și urla de durere și spaimă de ce va urma. Aștepta cu sufletul la gură, sigură că, după ce va termina cu țiganul, bărbatul o va omorî. Își dădea seama că merită să plătească nebunia care
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]