1,676 matches
-
vărsat Sângele Tău nevinovat. Citește mai mult Doamne, ne iartă c-am trădatSângele tău nevinovat.L-am pus pe cruce-acolo susSă spele cerul la apus.Și Trupul Tău l-am pus în groapăDin rana Ta țășnește apă.Drumețul vine frânt de seteși bea din rana ce n-o vede.Și totuși, Doamne, mare-i vinaCare-a pătat atunci lumina.Se lasă noapte grea pe zareCe vis de moarte, ce uitare. Ce umbră deasă pe destineSă fim îndepărtați de Tine.Se
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
inima-ncercată Să te oprești o clipă și să te uiți la noi. Privește sau constată ! Iubirea ce-i furată ! Și golul ce-i lăsat acum în amândoi. Tu ne zărești prin stele și vrei cumva să crezi Că două inimi frânte acum le poți uni. De-aceea peste noi e timpul să așezi Tot ce-i mai bun în tine și ne-am putea dori. Eu știu că împlinirea la tine o găsim Trimite-ne o stea ca binecuvântare. Noi visul
RUGĂCIUNE CĂTRE DUMNEZEU de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385329_a_386658]
-
cer dar judecă acum Nu poți lăsa iubirea să zacă în țărână. De-aceea pentru noi alege-ne un drum În care să avem o dragoste comună. Tu ne zărești prin stele și vrei cumva să crezi Că două inimi frânte acum le poți uni. De-aceea peste noi e timpul să așezi Tot ce-i mai bun în tine și ne-am putea dori. Mă rog la tine Doamne, cu mâinile întinse Ca tu să ne-mplinești destinul sau menirea
RUGĂCIUNE CĂTRE DUMNEZEU de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385329_a_386658]
-
-nveșmânta în fum și-n patimi. M-am adăpat dintr-un izvor Căuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior, Durerea morții, spini și pleavă. Pe drum pustiu, bătut de vânt, Însingurat, cu grea-povară, Călcam tăcut,...cu pasul frânt, Sperând să aflu primăvara. Să-mi crească iarăși ghiocei! Brândușele să mă răsfețe! Să zboare albii porumbei, Să-mi șteargă lacrimi și tristețe! Să vină ploaia, cald-descânt, Stropi vii de binecuvântare! Iubire-ascunsă în cuvânt, Lumina vieții, pe cărare! Să piară
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Se-nveșmânta în fum și-n patimi.M-am adăpat dintr-un izvorCăuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior,Durerea morții, spini și pleavă.Pe drum pustiu, bătut de vânt,Însingurat, cu grea-povară,Călcam tăcut,...cu pasul frânt,Sperând să aflu primăvara.Să-mi crească iarăși ghiocei! Brândușele să mă răsfețe!Să zboare albii porumbei,Să-mi șteargă lacrimi și tristețe! Să vină ploaia, cald-descânt,Stropi vii de binecuvântare! Iubire-ascunsă în cuvânt,Lumina vieții, pe cărare!Să piară
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
TRIBUT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. Din tot ce am, Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din lumină Și din cânt! Din lacrimi risipite Fără seamăn, Din zborul lin, Dar și din zborul frânt! Plătesc un bir Pe stropul de iubire! Pe primăveri-fugare Și pe-alint! Pe veri îmbujorate De lumină, Pe-apusuri blânde Și pe ierni pustii! Plătesc vieții, bir Pe amăgire! Pe roua risipită Printre flori! Pe diminețile-mbrăcate-n cântec! Pe ramuri verzi
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
risipită Printre flori! Pe diminețile-mbrăcate-n cântec! Pe ramuri verzi, Pe zboruri de cocori! Citește mai mult Din tot ce am,Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din luminăși din cânt!Din lacrimi risipiteFără seamăn,Din zborul lin,Dar și din zborul frânt!Plătesc un birPe stropul de iubire! Pe primăveri-fugareși pe-alint! Pe veri îmbujorateDe lumină,Pe-apusuri blândeși pe ierni pustii!Plătesc vieții, birPe amăgire! Pe roua risipităPrintre flori! Pe diminețile-mbrăcate-n cântec!Pe ramuri verzi,Pe zboruri de cocori!... XXIX. IA
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
nr. 2034 din 26 iulie 2016. Nu mai este loc de vreun capriciu, Locuiesc întru păreri de rău Și-nțeleg că singurul meu viciu Este să respir numele tău. Nu mai este loc nici de ambiții, Locuiesc într-un orgoliu frânt, Dragostea nu are definiții, Dau tăcerii ultimul cuvânt. Nu mai este loc nici de războaie, Armele le-am ridicat la cer, Ochii mei s-au transformat în ploaie, Iartă-mă! E tot ce îți mai cer. Citește mai mult Nu
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
E tot ce îți mai cer. Citește mai mult Nu mai este loc de vreun capriciu,Locuiesc întru păreri de răuși-nțeleg că singurul meu viciuEste să respir numele tău.Nu mai este loc nici de ambiții,Locuiesc într-un orgoliu frânt,Dragostea nu are definiții, Dau tăcerii ultimul cuvânt.Nu mai este loc nici de războaie,Armele le-am ridicat la cer,Ochii mei s-au transformat în ploaie,Iartă-mă! E tot ce îți mai cer.... XVII. LACRIMA UNEI AMINTIRI
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Ție plecăciune!/ Ating înfiorat plăpânde strune:/ Inima mea iubirii-i e vasala!// Orbirea-n trup ferice mă răpune,/ Fanatic pas, îmi lepăd șovăiala,/ Silabele îmi tulbură sfiala:/ Prea Bunule, Te rog, vreau iertăciune!// De-ajuns îmi e a ochilor dogoare,/ Frânt ca o pâine-i săracul meu belșug!/ Învață-mă să fiu! Sonetul pare// Steaua pereche din înstelatul crug.../ Și dă-mi apoi eterna sărutare,/ Tată, ’nainte de-a mă urca pe rug!’’. Sonetul CXXXIX are o abia perceptibilă trimitere ezoterică
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
Îmi ești numai pacea de-o clipă, Iluzie a unei povești, Pe urmă te pierzi în risipă, Și iarăși mă-ntreb unde ești. Căci sînt al iubirii paharnic, Beau ca să trăiesc sau să mor, Avînt spre înalt ori zadarnic Proiect, frînt anarhic, în zbor. Sînt omul ce arde sub ploaie Și crede că încă e loc, Cînd arborii lumii se-ndoaie, De dragoste și de noroc. În dorul brutal de pereche Stau zîmbet și lacrimi, și fum, Tu - rană adîncă și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
suspin.Îmi ești numai pacea de-o clipă,Iluzie a unei povești,Pe urmă te pierzi în risipă,Și iarăși mă-ntreb unde ești.Căci sînt al iubirii paharnic,Beau ca să trăiesc sau să mor,Avînt spre înalt ori zadarnicProiect, frînt anarhic, în zbor.Sînt omul ce arde sub ploaieși crede că încă e loc,Cînd arborii lumii se-ndoaie,De dragoste și de noroc. În dorul brutal de perecheStau zîmbet și lacrimi, și fum,Tu - rană adîncă și veche,Amestec
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ei, Nici n-am jignit-o cu nimic vreodată, Scriu prietenii și scriu dușmanii mei Și bucuria mi-a rămas curată! Nu port la nimeni ură pe pământ, E loc destul sub soare pentru toți, Cu sufletul ca pâinea caldă frânt, Scriu și eu, citește-mă când poți... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Scriu și eu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate
SCRIU ȘI EU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383334_a_384663]
-
un oricât de scheletic punct de sprijin În oceanul de ostilitate care mă Înconjura), În acele ore Înfrigurate, mi se destrăbălaseră În minte o mie și unul de gânduri și Îmi defilaseră pe dinlăuntrul retinei cam tot atâtea imagini aleatorii, frânte, disparate, succedându-se fără nici o noimă, Într-o dezordine aiuritoare. Mama, care Îmi mai spunea și acum, la fiecare despărțire, ca În copilărie, „să fii cuminte”, cele două Marii, profesorul Richard Blacke de la Londra cu care urma să mă Întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat perdelele, am tors puțin etc. Până seara nu m-am oprit. Când m-am oprit eram frântă; nu-mi ardea de nimic. — Mare e puterea ta, Doamne! - se închină Metodiu, făcându-și cruce. — Așa că, dragă tinere - urmă doamna Potoțki - numai prin muncă, o muncă susținută, continuă, poți face în împrejurări ca acestea micile pasiuni să dispară. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
accept. Dar ați pierdut totul...! - insistă pilotul. Puțul, grădina, vitele...! Totul! — Am spus că nu, și când un tuareg spune că nu, este nu! — La naiba cu blestematul vostru orgoliu! - Francezul se întoarse spre Laila și-o imploră cu glasul frânt: Fă-l să înțeleagă! Cu asta o să puteți începe o nouă viață în orice loc, și lichelele astea din organizație au bani căcălău. Răspunsul nu admitea replică: — Gacel este șeful familiei, și facem numai ceea ce hotărăște el. — Ai dracului tuaregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
văzu nimic, ci simți numai, frapat de precizia cu care înțelegea tot ceea ce i se întâmpla. Solouri abrupte și interminabile ale unor interminabile instrumente cu coarde îi defrișară aproape imediat ultimile licăriri ale lucidității. Mort viu rătăcitor prin sfere, obosit, frânt, Clossettino explodă din nou, diferit însă de această dată, ultima, contopindu-se și revenind în Întreg, locul de unde cândva plecase spre Pământ. Se alătură Întunericului, undeva la marginea lui, fiind trecut în rândul Materiei Moarte, pentru a nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
încăpere pe care sufletul meu o dă în vileag ca fiind a diavolului. Alergând pe acest caroiaj neînțeles de mine, observ cu oroare că nu înaintez deloc, defel. Pocnetul tocurilor încălțărilor cu care alerg pe podeaua în care și-au frântul gâtul nenumărați alți înaintași ai mei sună hâd prin chiar faptul că este singurul sunet pe care-l voi mai auzi. Iar afară, acolo, viața curge liniștită, după cum îmi pare mie, continuându-și cursul firesc din care eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spre care își ridica rugător mâinile enorme, albe. Stând așa, oblic, și sprijinindu-și toată greutatea trupului pe un picior, în timp ce celălalt atingea podeaua doar cu vârful ghetei (de parcă ar fi fost mai scurt), stând, deci, așa ca o femeie, frânt dizgrațios, dar nicidecum caraghios, exprimând cu glasul lui o grabă care-l purta înainte prin prisosul de cunoștințe și sugerând un neglijent dispreț pentru întrebările ce i se puneau, Stein își răpăia plin de sine răspunsurile excelente. Cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trupul lui Simon Magul. Prima care se apropie fu Sofia Prostituata, credincioasa lui Însoțitoare. Vru să-i tragă pe ochi șalul pe care i-l dăduse, dar nu găsi atîta putere, Închizînd ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frînte, cu chipul desfigurat și Însîngerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pămînt; pe pămînt zăcea o masă de oase frînte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stîlcit. Cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
l dăduse, dar nu găsi atîta putere, Închizînd ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frînte, cu chipul desfigurat și Însîngerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pămînt; pe pămînt zăcea o masă de oase frînte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stîlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemînd: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
după oricare metodă. Citind acest pasaj din „Evocarea lui Postoi”, mi-am amintit de ceea ce spunea tatăl meu despre lecțiile de gramatică ținute de Postoi, care folosea exemple de felul acesta: „Stanca stă-n castan ca Stan”, „Na-ți-o frântă că ți-am dres-o”, „Ia-ți-le și du-te”, „Jelui-m-aș și n-am cui, Jelui-m-aș codrului”, „Toată lumea are nare, numai popa n-are nare”, „Du-te la vie, să-mi prinzi o țarcă vie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe inelarul profesorului de muzică. — Cheile, ți-am spus. — Duceți-vă la naiba, am scuipat eu. N-am văzut pumnul venind. N-am simțit doar ca și cum un ciocan pneumatic mi-ar fi smuls stomacul. M-am Îndoit ca o marionetă frîntă, fără răsuflare, bălăbănindu-mă pe lîngă perete. Neri mă Înșfăcă dintr-o dată de chică și Îmi scotoci prin buzunare pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins pe pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau de mînie. — Spuneți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
suabul se Întorsese de peste mare. Și el Îl cunoscuse, atunci când, pentru o scurtă perioadă, sculptorul lucrase pentru călugării de la Santa Croce. Pe atunci, poetul era doar un copil, aflat la primele Încleștări cu arta cuvântului. Dar Își amintea bine nasul frânt și barba nerasă care Îi confereau acelui om aerul unui satir, ca și privirea lui pierdută În imagini tulburi. - Maestru al figurii moarte... de ce? Îl mai Întrebă Dante. Nu mai auzea nimic din larma din jur, captivat doar de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
grețoasă. Amory ar fi dorit să se simtă „William Dayfield, 1864“. Se mira că mormintele Îi făceau pe oameni să considere viața ceva trăit În van. Cumva, el nu găsea nimic deznădăjduit În faptul de a fi trăit. Toate coloanele frânte și mâinile strânse și porumbițele și Îngerii Însemnau tot atâtea povești romantice. Și-a spus că peste o sută de ani i-ar plăcea ca tinerii să speculeze dacă el avusese ochi căprui ori albaștri și a sperat cu pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]