4,656 matches
-
și de etapa de după ianuarie 2007, care, iată, a început tumultuos în peninsula cu care, originar, la nivel de popoare, avem cele mai multe puncte comune. Speculațiile pe această temă, din păcate, au denaturat și continuă să denatureze o realitate care oricum frămînta existențe ce, în oricare alte condiții, ar fi existat. Chestiunea găsirii țapului ispășitor vine să acopere o neputință strategică și diplomatică din care "clasele politice" din cele două tabere belicoase vor trage foloase. Și cum foloasele, în atare situație, nu
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
filozofia i-ar rămîne neștiute cititorului. În privința imaginii pe care o avem despre Seneca, dincolo de cele cîteva poncife pe care le punem de obicei în seama lui - virtutea e libertate interioară, plăcerea e un viciu, omul nu trebuie să se frămînte decît pe seama lucrurilor care se află în puterea lui -, stoicismul lui presupune o atitudine activă de racordare la armonia lumii. Miza nu este așadar viața, ci o viață trecută prin filtrul virtuții morale. Cînd virtutea încetează, rostul omului în lume
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
Dar a încerca să fac un pas spre locurile mai din față este o obrăznicie". Antisemitismul e înregistrat precum o umoare activă ori latentă, venită din străfunduri ancestrale, inepuizabilă. Amenințarea acesteia îi va umbri lui Sebastian întreaga existență. Suspicios, anxios, frămîntat din varii motive, Mihail Sebastian apare în planul vieții intime ca un febricitant erotic, aidoma unuia din personajele caracteristice ale prietenului său mai vîrstnic, Camil Petrescu. Una din pasiunile sale a fost actrița Leni Caler, față de care n-a rămas
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
a subiectelor inventate și apoi gonflate de dragul unor demonstrații lipsite de consistență. Nu mi-am propus cam demult acest exercițiu în afara granițelor țărișoarei mele. Deși am vorbit mereu cu părinții mei și îi știam bine, un soi de neliniște mă frămînta mereu. Am gîndit pozitiv, cu speranță, m-am rugat, am crezut, că întotdeauna cînd mi-e greu, în miracol. în amînare, într-o temporară izbîndă. în zorii unei dimineți, în liniștea răsăritului, am deschis, totuși, computerul. Am căutat "ziare românești
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
lună cu răposatul:" - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, că tare deștept a mai ieșit băiatul ăsta... Tare te mai iubea, să știi, măi... măi..., pocnește din degete. - Ștefan, o ajută să nu-și mai frământe mintea îndurerată. - Da, Fănele, tare te mai iubea Costache-al meu". Firește, circul continuă, Ștefan ajunge să fie invitat și la parastasul din casa necunoscutului, la care participă ca un adevărat membru al familiei. În spirit postmodern, întreaga narațiune este
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
Iar ochii tăi nu sunt ferești, ci numai scuturi. Nu te mai simt, bătrâne om, nu te mai simt. Te scuturi floare, fără de săruturi, te scuturi... Așa mă știu, de când mi-aduc aminte, tot singur, tot fugind după Idei, tot frământat de grijile diurne, păstrând pentru vreo carte câțiva lei... Așa mă știu... n-am vrut să fiu așa, dar viața - suverana - nu dă audiențe... Ea nu primește sfaturi, nu motivează absențe, ci doar pedepse dă, pentru greșeală și visul... sclipitor
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
7 septembrie 1566, Soliman a lăsat un imperiu prosper, întins până în vestul Asiei. Avea 71 de ani și domnise aproape 46 de ani. Capitolul V Decăderea Imperiului Otoman după Soliman Magnificul După moartea lui Soliman Magnificul, Imperiul Otoman a fost frământat de o puternică și îndelungă criză în domeniul militar și politic. Din războaiele purtate nobilimea turcească s-a îmbogățit foarte mult. Prăzile de război erau substanțiale. Este adevărat, că și în perioada de pace, Imperiul Otoman avea destule surse de
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
schimb, G. Volceanov, în Dicționar de argou al limbii române, 2006, înregistrează doar sensurile populare mai vechi ale verbului: a-l seca (pe cineva) la ficați = "a simți o durere fizică puternică; (despre griji, necazuri) a necăji (pe cineva), a frământa (pe cineva), a chinui (pe cineva)". Pentru mulți vorbitori, construcția în cauză nici nu este simțită ca foarte marcată familiar-argotic; de aceea ea și pătrunde destul de repede în limbajul curent și în cel al presei. Originea construcției nu este totuși
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
adună și se articulează cu mare lentoare, "cu infinită delicatețe". De sub masca de funcționar subaltern, din lăcașul minuscul al rotiței prinse în marele mecanism al Imperiului, Musil îi vede cu un ochi rău pe răsfățații zilei (clanul Mann, Zweig, Wedekind), frământând, în ce-l privește, o altă ambiție. Nu să se impună contemporanilor, să aibă succes de critică și de public, să devină un clasic în viață; ci "să se plaseze mult în fața vremii sale, astfel încât să nu atragă atenția. Să
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
uman și psihologic, de portretele unui Kutuzov, Napoleon, Manuc, sau de figuri emblematice din dinastia Văcăreștilor (Ienăchiță, Nicolae, Alecu, Iancu). Oricum, aproape toate personajele romanului, conform unei estetici a dublului, sunt mai mult decât par a fi și-n plus frământate de dileme, enigme, șarade. Limbajul atribuit personajelor este volubil, versatil și eficient, autoarea îngăduindu-și când și când unele voluptăți semantice cu parfum de epocă. Felurite stiluri de comunicare califică tot atâtea caractere. Bogdan Crețu semnează o foarte exactă prefață
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
cu aceleași feluri de mîncare, e greu de crezut că vom continua să creăm produse culturale diferite, și asta e valabil din Nordul și pînă în Sudul, din Vestul și pînă în Estul Europei. De aceea, e inutil să te frămînți pe marginea unui fenomen căruia nu i te poți împotrivi. Portretul pe care Adam Michnik l-a făcut Poloniei actuale a semănat cu o diatribă drastică și pesimistă: polonezii trăiesc recrudescența unui naționalism de tip revanșard. E vorba de psihologia
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
ei se agață de cîrja înțelegerii. Pentru ei, a înțelege ce rost are lumea și ce caută ei în ea reprezintă virtuțile soteriologice al activității filozofice. Rezultatul imediat al acestui tip de înțelegere este liniștirea. Înțelegînd, încetezi să te mai frămînți, împăcîndu-te cu tine și cu neputința ta. Liniștirea aceasta echivalează cu o mîntuire, chiar dacă una mai mică. Ca mod de a ne izbăvi pe calea înțelegerii, filozofia nu poate emite pretenții de exactitate și obiectivitate. Nici un filozof nu trebuie crezut
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
o durere va dura la infinit sau dacă, bunăoară, universul e infinit. Seara, cînd stăm în pat și medităm la nemărginirea lumii sau la posibilitatea ca sufletul să fie nemuritor (și aceasta tot o variantă de infinit este), ceea ce ne frămîntă cu adevărat e gradul de intervenție a infinitului în viața noastră, de aici și înclinația de a resimți infinitul în forma lui adverbială sau adjectivală. Nu teoria infinitului ne preocupă, ci consecințele ei asupra ființei noastre. A doua idee ce
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
însul absurda-i alcătuire. Cert e că ia naștere o substanță lirică omogenă, în egală măsură elocventă în raport cu ceea ce presupunem aci a fi intenție auctorială și cu contextul în care se află ființa. în viziunea lui Gabriel Chifu, realul e frămîntat, mobil, de-o negativitate prolifică în care citim neapărat și propriul d-sale dinamism productiv în registrul damnării. Urbea ce-l adăpostește apare derutant fantastă, creatoare de confuzii, contaminată de-o metafizică bolnavă: "acesta e orașul meu, numai al meu
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
criteriile lor: el aparținea unei categorii greu de explicat și la început nici măcar nu le trecu prin minte să interpreteze comportamentul lui ca fiind lașitate. Stați jos și liniștiți-vă, îi spuse Krogh. Acum nu mai aveți de ce să vă frământați. Nu puteți face asta, spuse Chavel. N-are nici o logică. Nemții n-or să mă accepte. Sunt un om bogat. Nu vă mai agitați, Monsieur Chavel, spuse Lenôtre. Dacă nu-i acum, o să fie data viitoare... Nu mă puteți forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
el rugător. Omul ăsta a aruncat o lumină urâtă asupra tuturor. Fratele dumneavoastră era un om foarte bolnav. — Știu. Actorul răsuflă ușurat, convins că de-acum totul va merge strună și deveni imprudent. Cât de mult vă iubea, cât se frământa întrebându-se ce veți face după moartea lui! Îmi arăta fotografia dumneavoastră. — Nu avea nici o fotografie. — Mă surprinde ccea ce-mi spuneți! Cuvintele nu redau nici pe departe ceea ce simțea; de fapt era profund zdruncinat, dar își reveni imediat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
sunt un om generos. Era generos, într-adevăr, generozitatea făcea parte din vulgaritatea lui. — Oricum, n-am de ales. Chiar tu i-ai spus că sunt Chavel. Nu uita că știu cine ești: Carosse, colaboraționistul și criminalul. Mâna dreaptă se frământă în buzunar, degetul căută piedica de siguranță. — Crezi că sunt chiar atât de periculos? — Da, cred, răspunse Charlot privind insistent mâna. Și mai e ceva... eu știu unde este Chavel. —Unde? — Nu departe de aici. Și încă un lucru: dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pace? imploră ea. —Mademoiselle, ați rămas singură acum, atât de singură. Dar nu veți mai avea motiv să rămâneți singură de acum înainte, niciodată. M-ați urât, dar acum ura s-a stins. Nu veți mai avea motiv să vă frământați pentru tot felul de lucruri. Își cunoaște atât de bine rolul, își spuse Charlot. Curtezanul neobosit știa să ofere ceea ce oamenii își doresc chiar mai mult decât dragostea: liniștea. Cuvintele lui curgeau ca apa unui râu - râul Lethe. Sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
încurcătură intelectuali, scriitori și societate civilă din România ridicând probleme fundamentale: de ce tema colaboraționismului cu trecutul e atât de absentă în spațiul românesc? De ce, în comparație cu Germania, problema dosarelor lor la Securitate e atât de puțin discutată? De ce oamenii nu sunt frământați de detaliile vieții lor sub comunism? Lipsește, din puzderia de scriitori români colaboraționiști - turnători de profesie sau victimele terorii -, un Eginald Schlattner onest, povestindu-și chiar și târziu viața de antierou împăcat cu destinul său. Avem, poate, mari conștiințe fără
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul însă îi chema fără ostoire. Osteniți, cărăușii se poticneau, călcând glodul șleaului ca și cum l-ar fi frământat. Din când în când, se auzea câte un crâmpei de vorbă. Uite la moș Dumitru. L-o luat aproape pe Hliboceanu. Abia o venit între noi și l-o și luat lângă el - spunea Alecu Slobodă. Dacă îi bun de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu matale. Bine, Mitruță. Hai să pornim, că ne apucă amiaza și noi nu am făcut nici-un pas. Au pornit. Mitruță mergea privind în pământ, în timp ce Pâcu îl fura cu coada ochiului, încercând să priceapă cât mai bine ce îl frământă pe Mitruță. De fapt, el bănuia de multă vreme ce îl rodea pe flăcău. Incă de astă iarnă a ghicit că Mitruță se luptă cu gândul că nevasta lui nu-i este credincioasă, dar nu știa care-i cocoșul ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Așa? HABACUC: Apoi da! Și-ajunge căt am sfătuit. Haide, Sfinte Pafnutie: ori muți boaba, ori spune ca te-ai așezat doar ca să prăpădesc eu vremea de pomană... (Cei doi încep din nou jocul, mormăind și mirându-se. Sisoe se frământă, stăpânit vizibil de un gând nou.) SISOE (cu falsă indiferență): Apoi mai rămâneți cu bine sfințiile voastre... că eu m-am cam dus. PAFNUTIE: Da-ncotro, Sisoe? (Sisoe face un gest nedefinit și se depărtează grăbit. Cei doi continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fă bine și deseară încolonarea și direcția casa inginerului Cicoare, înainte marș! Nu mai ai nici o pricină să spui că nu ai chef de vorbă... Ai scăpat de comisariat. Ai scăpat de tovarășul Leucătov - dragul tău prieten. Ce te mai frământă? Nu mă mai frământă nimic, Petrache. Numai că, vezi tu? Unde mergi și orice cauți dai peste câte un tovarăș majur, milițian, secretar, președinte... Și dracu’ mai știe peste cine dai... Toți prefăcuți în slugi ale comuniștilor și sub papucul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
încolonarea și direcția casa inginerului Cicoare, înainte marș! Nu mai ai nici o pricină să spui că nu ai chef de vorbă... Ai scăpat de comisariat. Ai scăpat de tovarășul Leucătov - dragul tău prieten. Ce te mai frământă? Nu mă mai frământă nimic, Petrache. Numai că, vezi tu? Unde mergi și orice cauți dai peste câte un tovarăș majur, milițian, secretar, președinte... Și dracu’ mai știe peste cine dai... Toți prefăcuți în slugi ale comuniștilor și sub papucul rusului. Ce spun eu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-ți fac o mărturisire ce o port încă din tinerețe ca o grea povară pe sufletul meu. Simona se arătă nedumerită, dar nu scoase nici un cuvânt. Niciodată mama ei nu-i vorbise căutându-și cu atâta grijă cuvintele. Ce te frământă, măicuță dragă, de ce ți-e sufletul așa de îngreuiat? Spune, hai spune! Mama ei tăcu iar un timp, își privi cu duioșie fata și apoi continuă: În anii tinereții mele, eu trebuia să mă mărit cu un alt bărbat, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]