3,509 matches
-
că este un fiu respectuos, le oferea întotdeauna perele cele mai mari, iar el le mânca pe cele mici. Kong Rong a devenit, mai târziu, un cărturar vestit și a fost numit primarul unei localități. În perioada aceea de mari frământări sociale, el și-a manifestat de multe ori, prin vorbe, fapte sau în scrieri, îngrijorarea și nemulțumirea față de autoritățile vremii. În cele din urmă, Kong Rong a fost ucis de Cao Cao, o căpetenie cunoscută din istoria Chinei. De la dispreț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sale frumoase, ci și pentru că a fost un om foarte corect. Tao s-a născut în anul 365 e.n. și a fost unul din primii poeți idilici din China. A trăit într-o perioadă de schimbări ale dinastiilor și de frământări sociale. În toamna anului 405 e.n. pentru a asigura existența familiei sale, a acceptat postul de prefect al ținutului Pengze din imediata apropiere a casei părintești. În iarna acelui an, a venit în inspecție în ținutul său un dregător, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
posterității numeroase poezii idilice inspirate din propria experiență, precum și un mare număr de eseuri valoroase. În cel intitulat Însemnări de la Izvorul Florilor de Piersic, el a descris o societate utopică în care dinastiile nu se schimbă, în care nu există frământări sociale și biruri și în care poporul duce o viață bogată și armonioasă. Farmecul acestei creații nemuritoare, scrise în cuvinte alese, a făcut ca Însemnări de la Izvorul Florilor de Piersic să devină sinonim cu expresia "țara ideală, fără griji". Povestirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din centrul Chinei, jucăriile de lut au alte forme specifice, multe reprezentând figuri de animale cu două capete, modelate cu mâna. Tehnologia de realizare a acestora este cât se poate de simplă și aceeași de mii de ani: amestecarea lutului, frământarea, modelarea, pigmentarea și pictarea. Pigmentarea lutului nu se face bucată cu bucată, ci pe întregul material. Pictura se aplică numai după uscarea piesei brute. Nu se desenează cu penelul, ci cu un cocean subțirel de sorg. Picturile de culoare roșie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu cea din perioada interbelică, cedând ușor în fața totalitarismelor), și ar reprezenta totodată și o necesară «reparație» morală și istorică.” Din această perspectivă, cartea reprezintă rezultatul eforturilor de clarificare spirituală ale unui tânăr intelectual care nu poate rămâne indiferent față de frământările generației sale; și este , poate în mai mare măsurăuneori chiar puțin excesivă, dar totuși profitabilă rezultatul lecturilor sale, cu speranța de a realiza o sinteză utilă a problematicii abordate și a da un posibil răspuns la întrebarea care ne preocupă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
promovăm să înfrumusețeze Universul, prin armonia ei. Să gândim mai profund, să nu mai respingem nici o idee pe motiv că ar fi imposibilă, nefirească sau inutilă și mai presus de toate, să dialogăm în permanență, să ne mărturisim dorințele și frământările, idealurile și incertitudinile. Greșesc oare afirmând că dialogul reprezintă prețul supraviețuirii noastre?... Nici un alt lucru nu a întunecat mai mult mințile oamenilor decât dorința de a stăpâni. [...] Tendința oamenilor de a se domina unii pe alții nu a dispărut, ci
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de des poți, că i-au persecutat comuniștii... Altfel, n-are nici un chichirez... - Și i-au persecutat? A făcut vreunul pușcărie? - Ei, Caransebeș... N-au făcut nimica... Da’ așa dă bine: în sufletul lor s-au opus întotdeauna, acolo erau frământările. N-au ieșit o dată la muncă patriotică, la tăiat gardurile verzi și la ridicat gunoaiele, în ograda lor și cu perdelele trase s-au simțit liberi. Întotdeauna. Au bocit când cu Cehoslovacia și tancurile rușilor, au suferit alături de polonezii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l capturase Îl trăgea cu putere de părul roșu și creț și-l obliga să ridice capul, ca să-l vadă toți. Căpitanul făcuse o lungă pauză, aprinzîndu-și pipa Întunecată și răsucită și dîndu-și În același timp vreme de gîndire. CÎnd frămîntările sale părură să dea roade, Își arătă caninii gălbui și mîncați de carii, În ceea ce pretindea să fie un surîs sardonic: - Bine, bine! spuse, În timp ce Îi sufla drept În nas fumul. Să vedem. Tu știi la fel de bine ca și mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și-a spus cu glas tare sieși acest cuvînt o viață primejdioasă -, cu toate că era doar o viață imaginară, lăuntrică. Ori poate tocmai de aceea era atît de primejdioasă, pentru că nimeni nu ar fi reușit să o măsoare, să-i vadă frămîntările, tulburările, capcanele, anafoarele, curenții care pînă la urmă pot să surpe orice realitate, oricît de zdravănă și de controlată ar fi ea. Despre K.F. se discuta în fiecare zi și în orice colț al Vladiei. Apăruseră tot felul de povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a putut să cadă victima unei pasiuni atât de bolnave. A trebuit s-o calc! murmura el dintr-odată. Tané să mă ierte! Am călcat pe regina mea!... Se întoarse către discipolul sau, care simți, cât se poate de limpede, frământarea care-i cuprinsese sufletul. Ce pedeapsă mi-o fi rezervat Taaroa pentru ziua când o să mă cheme în fața lui? Dacă deja o detesta, acum, văzând în ce măsură comportamentul ei îl chinuia pe idolul sau, simțămintele lui Tapú Tetuanúi se transformară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în piept și se trezi răsturnat de pe scaun. În noaptea aceea Luana adormi greu, măcinată de nenumărate gânduri, planuri de răzbunare amestecate cu o dorință arzătoare ca tatăl ei să învie, pentru a mai dansa, o noapte, cu soția sa. Frământarea cea mai adâncă însă i-o provoca întrebarea a-l cărei răspuns nu reușea să-l găsească: de ce unchii ei n-o invitaseră pe mama la dans? CAPITOLUL II "Nu există Moș Crăciun!" Prima zi de școală a fost, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sală cu capul doldora de comentarii. Înșiră pe foile albe tot ce știa iar privirea mulțumită a profesoarei, care-și tot arunca ochii pe colile ei, îi spuse că făcuse un lucru bun. Așteptând să termine și ceilalți, exaltată de frământările creației, Luana se gândi să facă un ultim comentariu, de data aceasta personal. "...Dar cine poate ști, cu adevărat, ce-a fost în mintea și inima lui Eminescu când a scris aceste minunate versuri? Poate cineva să intuiască, măcar, frământarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
frământările creației, Luana se gândi să facă un ultim comentariu, de data aceasta personal. "...Dar cine poate ști, cu adevărat, ce-a fost în mintea și inima lui Eminescu când a scris aceste minunate versuri? Poate cineva să intuiască, măcar, frământarea creației? Criticul cel mai experimentat ar trebui să aibă reale rețineri atunci când face afirmații despre versurile eminesciene. Haideți, deci, să lăsăm pe Eminescu să odihnească în pace și să ne bucurăm de ceea ce ne-a lăsat, fără a încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
răzgândise dintr-o dată, Mara intuia motivul acestei reacții. Rosti și Marc nu aveau ce căuta, împreună, în casa ei. Luana greșise invitându-i pe amândoi iar scuzele și explicațiile în fața invitaților erau tardive și fără rost. Prea puțin interesați de frământările fetei, tinerii se distrară de minune. Marc profită de ocazie și dansă numai cu ea. Cu gândul și inima la cel care nu voise să-i mai fie alături, Luana nu reuși să se bucure de atmosfera incendiară din jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de simțirea lor patriotică, ce se întreceau în a da pilde înălțătoare poporului român aflat, peste noapte, în fața magazinelor goale, gătite cu piramide uriașe de hârtie igienică. Luana nu ducea nici un fel de lipsuri, mama o ținea departe de toate frământările dar știa ce se petrece în jur. Se mărise numărul celor care le băteau la poartă pentru a le cere unchilor ei un loc de muncă. Mama suna din ce în ce mai des la mătușa Anda și-o ruga să-i facă rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu putea concepe gândul că acum apărea mânjit, dintr-o dată, de prezența unei femei divorțate lângă el. Fără să-și dea seama cât de mult o răneau vorbele lui, Radu continua să-și plângă de milă, cuprins de zbuciumul teribilei frământări interioare. Scoasă din sărite, ea îi arătă ușa: Dragul meu, nu e timpul pierdut. Fugi cât mai repede, până nu mă răzgândesc. Noia se ridică și ieși, după cinci minute veni înapoi. Nu pot, Luana... Nu pot concepe gândul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
respectase și apreciase efortul, ea își bătuse joc de munca soțului ei, îl înșelase, ca ultima stricată. Și cu cine! Cu Rosti Seneg, cel pe care susținuse, sus și tare, că-l urăște și disprețuiește. Dacă nu-mi vorbești despre frământările tale, de mâine nu-ți mai trec pragul casei. Luana o privi cu ochi mari, neîncrezătoare. Căutătura severă a femeii o făcu să înțeleagă că vorbea serios. Își căută cuvintele dar nu știu cum să înceapă. Se așeză pe buturuga umedă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de la ora zece. Pe tot parcursul drumului, în timp ce mașina gonea nebunește, se întrebase cum de ajunsese acolo, dacă, într-adevăr, ea era aceea care parcursese această cale încununată de atâtea realizări. Cristian Bariu, cu ochii pironiți pe fereastră, își măcina frământările bărbătești. Nu putea înțelege cum reușea acest trup firav, ce sta cuminte lângă el, să ascundă atâta forță, o așa energie. Da, știa, din înaltul unui cer luminos și lipsit de orice nor, se poate stârni uraganul cel mai dezlănțuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Prăvăliile chinezilor au rămas Închise trei zile la rând, nimeni n-a mai cumpărat nimic. Dintr odată au Început să se bată unii cu alții prin tot orașul. Toți ziceau că veniseră comuniștii de pe vreo mare insulă ca să profite de frământări. Bande de tineri bântuiau pe străzi Înarmați cu ma cete și umpleau zidurile de graffiti. MOARTE comuniștilor! Ducă-se la dracu’ chinezii! Pentru Adam fusese ca un articol de ziar devenit realitate, imaginile ieșeau din pagină și prindeau viață. Rămășițele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
doi străini, fără să se atingă măcar, câte speranțe își pusese Sidonia în acea dimineață, cum așteptase ca pe ghimpi, acasă, întoarcerea fiului, cât dorise, cât implorase forțele naturii să-i întârzie venirea. Trofin dormea fără să aibă habar de frământările soției sale, ea se plimbase ca o leoaică în fața ferestrei, spiona, triumfa la fiecare minut trecut, îl și vedea deja posedând-o, aștepta cutremurată de un sentiment tulbure de dorință, s-ar fi vrut și ea în acea clipă iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șofeze, Fana refuzase cu fermitate să se înscrie la școala de șoferi amatori și la început se împotrivise, din comoditate și Ovidiu. Trofin nici nu intra în competiție, nu-l întrebase nimeni nimic și nici el nu se amestecase în frământarea lor. În cele din urmă, după multe tergiversări, Ovidiu acceptă să învețe pentru examenul ce trebuia dat în vederea obținerii permisului de conducere de parcă le făcea un hatâr. Luând aminte la eșecul primului mariaj proiectat, Sidonia se dovedea a fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
blond, lung s-a clătinat viu, în timp ce fata îi cuprindea grumazul și-l întreba la ureche dacă-i adusese alune. Fana urmărea toată numai zâmbet efuziunile lor sentimentale. Atunci Carmina și-a adus aminte de vorbele Sidoniei care-i împărtășise frământările ei, cu mimica chinuită, cu ochii îngustați, strânși între razele ridurilor, mici, umezi, negri-cenușii, i-a spus că în casa aceea a existat o femeie, a trecut peste greutățile începutului unei căsătorii, a fost strâmtorată, cu salariul știrbit de împrumuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbatul o să mai vină doar atâta timp cât îl vor amuza aceste întâlniri, când jocul lui își va pierde strălucirea se va retrage fără să considere necesar măcar să-i dea o explicație. Era prea măruntă pentru el ca să-l intereseze cu adevărat frământările ei, viața ei. Atunci când Ovidiu începuse să-și rărească vizitele, Carmina constată că el este la curent cu multe din aspectele zilelor ei era foarte clar că cineva îl informa, întrebările lui deveniseră mult mai precise, știa de unde să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și morale, a-l asemăna sau deosebi de oamenii din realitate, a-l urmări în relațiile cu alte personaje, precum și a arăta atitudinea scriitorului față de respectivul personaj. În prezentarea însușirilor unui personaj, accentul trebuie să cadă pe însușirile sufletești, deoarece frământările, gândurile și calitățile sufletești sunt mai importante decât cele fizice. Orice caracterizare de personaj, fie ea orală sau scrisă, este o compoziție și, prin urmare, ea trebuie să respecte cele trei părți ale compoziției, marcate vizibil prin alineate. În caracterizarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
părul alb și finețea glasului. Cu siguranță nu era cald numai în casă, ci și în sufletul meu. O clipă scurtă m-am gândit: de ce-mi spune toate acestea? Am mințit-o eu vreodată pe mama? Mi-a simțit frământarea: Nu, tu nu m-ai supărat niciodată. Dar mă gândesc la câte se întâmplă între oameni și între tineri în lume. Și toate, pentru că se ascund multe între părinți și copii. Pe masă, caietele deschise pentru lucru. Din bucătărie se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]