544 matches
-
mai mică, au ușurat primii pași într-un context neobișnuit. Atunci când familia și cu mine ne-am așezat pe terasa dinspre grădină, ca într-o vizită de prezentare în casa, tipică marii burghezii, a bunicii paterne, rămase văduvă și care, franțuzoaică din sud și calvinistă, intrase prin căsătorie în casa zwingliană, a început să se trăncănească, peste mine - de parcă eram invizibil - în franțuzește. Abia dacă ajungea vreun cuvânt la cel venit de la drum, care se vedea distribuit din greșeală într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
clinker. Chiar În după-amiaza aceea, a fost mutilat un număr vechi din Grafic; chiar În noaptea aceea, efigia baronesei, pusă În relief de fidelitatea unui dobermann pinscher, a prezidat insomnia tânărului. O săptămână mai târziu, Ricardo mi-a zis: „O franțuzoaică nebună mă pisează cu telefoanele. O să mă văd cu ea, doar m-o lăsa În plata Domnului.“ După cum vedeți, vă repet ipsissima verba spuse de persoana În cauză. Schițez prima noapte de amor: Ricardo sosește la reședința cu pricina; urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
deie vro para chioară, să duc ce-a rămas și cartea ei de vezetă la donșoara Inés Tejerina, de stă pă Arroyo. N-am avut Încotro ș-am ascultat-o, da decât după ce-am pus doparte niște garoafe pentru franțuzoaica mea, care ie așa dă leală. Cât privește pă Tejerina, chiar portaru s-a ocupat dă ce-a mai rămas. Când i-am șoptit odiseea mea, Cufărașu a fredonat cu Înalta simplitate care mi-a amintit dă don Zarlenga: „Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Tim este În anul doi la Chicago. Amy e la Andover. Ce face... — George? Am divorțat de trei ani. George și-a petrecut un an la CERN - Geneva căutând particule exotice și cred c-a găsit ce-a căutat, E franțuzoaică. El zice că gătește foarte bine. Săltă din umeri. — Oricum, treaba Îmi merge bine. În ultimul an am lucrat cu cefalopodele: calmari și caracatițe. — Și cum a fost? — Interesant. Inteligența blândă a acestor vietăți, În special a caracatițelor, Îți dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
peste” ? Zece limbi și jumătate ? O sută de limbi ? Nu-i imposibil, avînd În vedere că Amanda a scris-o la 28 de ani, cînd se instalează o insuportabilă mîncărime pentru acte În aproape unsprezece limbi. Mai ales că-i franțuzoaică. Farah fosta soție a lui Șimon se-mprietenește cu Jenny nevasta lui Peter ziaristul american care-a lăsat-o gravidă pe Naema ultima iubire a lui Alfred care este prietenul lui Șimon. Așa cum e firesc, Șimon (cizmar) și Alfred (român
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
franceza fără accent american? Păi, știu și eu? Poate la școala particulară de optsprezece mii de dolari pe an pe care o frecventau și unde franceza era obiect de studiu obligatoriu și unde toate cele trei profesoare de franceză erau franțuzoaice? Sau poate chiar de la propria lor mamă, care vorbea franceza fluent și care chiar trăise În Franța, care făcea În continuare vizite În Franța de zece ori pe an și care scria și citea În franceză și o vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
telefon. Am auzit‑o străduindu‑se să vorbească Într‑o franțuzească stâlcită și cu accent oribil cu cineva care nu părea să fi auzit de numele Karl Lagerfeld. Eram moarte. Moarte. Tocmai mă pregăteam să‑i Închid telefonul În nas franțuzoaicei țicnite care zbiera ceva În receptor, când am observat că luminița roșie și‑a Încetat din nou pâlpâirea. Emily forma În continuare numere, În aceeași viteză nebună. — Nu mai e pe linie, am spus eu cu insistența unui medic de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu prea știam dacă ar trebui să mă concentrez asupra faptului că Miranda voia să mă duc cu ea la Paris, sau a faptului că mă voia numai pentru că mă considera o idee mai puțin neghioabă decât acele anorexice clone franțuzoaice ale... ei bine, ale propriei mele persoane. — O, mai taci naibii din gură, a cârâit ea printre accesele de tuse devenite de‑acum enervante. Ești persoana cel mai afurisit de norocoasă din lume. Eu aștept de doi ani călătoria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că poate chiar e vreo problemă cu copiii, răspund. M-am bucurat să aflu că ești irlandeză. O clipă a existat pericolul de a te confunda cu Katharine Reddy care-mi administrează fondul și care mi-a spus că e franțuzoaică. Nu am spus că sunt franțuzoaică, Jack. Am spus că am sânge francez. Râde: —Ce mai urmează? Cherokee? Ești o figură, Kate. Și-acum, aud o voce, vocea unei femei responsabile și lucide, spunându-i clientului său pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu copiii, răspund. M-am bucurat să aflu că ești irlandeză. O clipă a existat pericolul de a te confunda cu Katharine Reddy care-mi administrează fondul și care mi-a spus că e franțuzoaică. Nu am spus că sunt franțuzoaică, Jack. Am spus că am sânge francez. Râde: —Ce mai urmează? Cherokee? Ești o figură, Kate. Și-acum, aud o voce, vocea unei femei responsabile și lucide, spunându-i clientului său pe un ton destul de categoric că În nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Mathilde, mama lui Laurent, coleg de clasă cu Emily. Eu eram În partea cu apă mică, trăgând după mine zece copii urlători călare pe un șarpe făcut din tuburi portocalii. Pe drum spre casă, În mașină, Rich mi-a zis: —Franțuzoaicele se păstrează Într-o formă excelentă, nu ți se pare? A vorbit exact ca maică-sa. —Mathilde nu se duce la serviciu, i-am spus eu Îmbufnată. —Și ce legătură are cu asta? După vârsta de treizeci de ani, Întreținerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
după Julie la Hermès și JAR, unde și-a cumpărat un inel cu un diamant de culoarea coniacului, șlefuit în formă dreptunghiulară, la prețul de 332 000$, deoarece auzise că Roman Polanski i-a dăruit frumoasei și tinerei sale soții franțuzoaice un inel asemănător. Nu l-a purtat niciodată pentru că e asigurat doar dacă e ținut în seif. Hotelul Ritz m-a deprimat mai mult decât unele dintre cele mai neinspirate toalete ale Laurei Bush. Duré nici nu mă băga în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ajuns la ghișeul Air France, m-am simțit ca un pește împuțit. Stewardesa din spatele ghișeului era căruntă și aranjată impecabil. Se uită la mine ca la un leucoplast folosit. —Oui? mă întrebă. Cu ce vă pot ajuta, madame? De ce au franțuzoaicele obiceiul să le necăjească pe tinerele ca moi, spunându-le „Madame“? E un gest sadic, mai ales când simți cum îți bubuie în creieri un Bellini. —Mademoiselle, am corectat-o. Am pierdut zborul de New York. Când este următorul? —La ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
În oglinzile de prost gust ale atelierelor de design de la Hollywood, și gîndul mi-a zburat la atriumul companiei de petrol din Dubai pe care Îl traversasem la pas cu o lună În urmă, În efortul de a curta o franțuzoaică plină de vino-ncoace, geolog de meserie, căreia Îi făceam schița biografică pentru L’Express. — Arhitectura bordelurilor? comentase ea cînd Îi vorbisem, la masa de prînz luată pe acoperișul clădirii, despre planurile mele de lungă durată privind scrierea unei cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care aștepta să Îmbătrînească. În căutarea ieșirii către Estrella de Mar, am părăsit autostrada spre Malaga și m-am trezit Într-un labirint de rampe care deserveau pueblele. Încercînd să mă orientez, am parcat În curtea unei benzinării. În vreme ce o franțuzoaică tînără Îmi umplea rezervorul, am făcut o scurtă plimbare pe lîngă supermarketul aflat În aceeași curte, unde cîteva femei În vîrstă, În pufoase costume flaușate, pluteau ca niște nori pe lîngă marfa pusă la rece. Am urcat o cărare pavată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Nimic nu s-ar putea Întîmpla vreodată pe acest tărîm lipsit de afecte, unde mișcarea entropică netezește suprafețele a o mie de bazine de Înot. M-am Întors la mașină, calmat de zgomotele Îndepărtate ale șoselei de coastă. Urmînd instrucțiunile franțuzoaicei, am găsit drumul Înapoi spre indicatorul către Malaga și am reintrat pe autostrada de mare viteză, care nu după mult timp Înconjură o plajă de culoarea limonitului și dezvălui o peninsulă arătoasă, din stîncă bogată În minereu de fier. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de ambarcațiuni din Marbella, Spania, renumit pentru luxul său și bogăția turiștilor care Îl vizitează.##), strălucind În noapte cu hainele lor de dril alb, Rolexurile ornate cu pietre prețioase și mătăsurile bogate. Un grup de bărbați Între două vîrste și franțuzoaice tinere urcă pe un iaht de agrement amarat lîngă Halcyon. Experți În tehnica parîmelor de manevră și În stăpînirea motorului, În scurt timp erau pe picior de plecare, cînd tinerii arabi Începură să strige de pe treptele digului. Își arătară pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și brațele cu pielea deschisă la culoare. În cîteva clipe se porni, Într-un haos total, o cursă de urmărire pe mare. CÎrmit la comun de doi dintre căpitanii săi exaltați, iahtul porni În pesadă din locul de ancoraj, În timp ce franțuzoaicele, speriate, se țineau de banchetele tapițate cu piele. Deloc Îngrijorat de nava care se apropia amenințător din spate, hoțul Își continuă traseul lin către larg, de-abia stîrnind un siaj fin cînd Îi salută pe tinerii furioși de pe dig. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu-i așa? Charles...? — A fost o scenă de teatru nocturn, un spectacol pe apă ca să mai Îmbujoreze un pic afacerea cu restaurantul. Niște turiști din Orientul Mijlociu au jucat rol de clauni și pe fundal a evoluat un cor de franțuzoaice de gașcă. Cam violent, dar foarte distractiv. — Mă bucur s-aud asta, spuse Hennessy, ridicînd din sprîncene și strîngîndu-și centura de siguranță. Și cine-a jucat personajul negativ? Sau eroul, cum ar trebui să-i zic? — Încă nu știu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
șipcile murdare. E-n stare să joace rolul lui Dumnezeu, pe-al lui Adam și pe-al șarpelui fără să-și schimbe frunza din față. Un bungalou e biroul unde-și primește pacienții. Pe celălalt i l-a Închiriat unei franțuzoaice cu fie-sa - fata din piscină. Pe al treilea Îl Împarte cu protejata lui cea mai nouă. Uită-te sub umbrelă. La adăpostul umbrarului ședea pe un scaun pliant o femeie tînără, Într-o cămașă de noapte din bumbac În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu buget redus turnate aici. — De văzut? — Serialele erau de tot rahatul, dar ea dădea bine. Are genul potrivit de osatură a feței. — Și acum e cu Sanger? Cum reușește omul ăsta? — Are un talent special, și nevoi speciale. Adolescenta franțuzoaică scoase un țipăt ascuțit și plonjă În piscină. Cioburile de apă răspîndiră o explozie de lumină prin toată grădina. Laurie Fox tresări și căută mîna lui Sanger, care stătea În spatele scaunului ei și Îi mîngîia rămășițele de păr cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Laurie Îi trebuie un alt fel de Încurajare. — Cum ar fi...? Așteptam un răspuns din partea lui, dar el Îl urmărea pe Sanger ca un vînător din ascunzătoare. Psihiatrul se apropia de piscină, ținînd În mînă un prosop uscat. CÎnd micuța franțuzoaică ieși din apă, el o Înfășură În prosop, uscîndu-i cu blîndețe umerii, În timp ce se holba la sfîrcurile ei În plină creștere. Ascunse pe sub prosop, mîinile Îi zăboviră pe sînii și fesele ei, apoi Îi adunară și-i răsuciră părul, lăsîndu-i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prin geam. Resentimentele lui pătimașe față de Sanger, invidia pentru afecțiunea cu care o Înconjura acesta pe tînăra femeie, toate mă convingeau că mai intrase și altădată În conflict cu meseria de psihiatru, poate spre finalul perioadei petrecute În armată. Micuța franțuzoaică se Întoarse În bungaloul ei, iar Sanger la masa de lîngă piscină. O luă de mînă pe Laurie Fox, o ridică de pe scaun și o Înconjură protector cu brațul, intrînd astfel amîndoi În bungaloul din spate. Stinghiile de metal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
petrecerilor noastre furtunoase. E multă liniște aici, i-am spus, arătînd către suprafața netedă a piscinei, tulburată doar de o insectă măruntă ce se lupta cu oglinda gelatinoasă a apei În care i se Împotmoliseră aripile. Chiriașele dumneavoastră au plecat. — Franțuzoaica și fata ei? Au luat avionul Înapoi spre Paris. În unele aspecte, ambianța nu era potrivită pentru copilă. Își trecu o mînă peste ochi, Încercînd să-și clarifice gîndurile.) Mulțumesc că m-ați adus cu mașina. N-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și respectabil al fâșiilor de memorie în care nu figuram: cu timpul, sfârșise prin a mi le ceda pe toate. Nu era o bucurie, dar nici o supărare. Din primele noastre întâlniri, păstrasem esențialul. Pielea întinsă, bronzată în culoarea crocantă a franțuzoaicelor. Ochii mari, curioși, cu lucirea neagră a obrăzniciei sub pleoape. Părul negru și el, strâns într-o coadă la spate. Îmi plăceau energia și forța cu care firele fuseseră silite să stea grupat. Puteam reconstitui gestul (deși nu-l văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]