1,415 matches
-
prezentare. Apoi m-a copleșit revolta: dacă aș fi fost cu adevărat bolnavă? Dacă aș fi avut cancer și ar fi trebuit să am primul tratament cu radium menit să-mi salveze viața în dimineața ofertei către Devereaux? Nu era Franklin puțin cam lipsit de inimă? Oare toată povestea asta cu etica muncii nu mersese puțin cam departe? Am încercat să mă gândesc la alte căi de a ieși din această dilemă: aș putea s-o sun pe Neris pe celular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cum se cuvine conversația cu Aidan. Totul s-a limpezit în mintea mea; mă hotărâsem. Nu că n-aș fi avut vreodată vreo îndoială. Aveam să vorbesc cu Neris și să las baltă prezentarea. M-am îndreptat spre biroul lui Franklin. —Pot să vorbesc ceva cu tine? Distant, a înclinat din cap. Franklin, nu pot să vin la prezentare. Dar altcineva ar putea s-o facă în locul meu. Lauryn, de pildă. Exasperat, a zis: Avem nevoie de tine, tu ești cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mea; mă hotărâsem. Nu că n-aș fi avut vreodată vreo îndoială. Aveam să vorbesc cu Neris și să las baltă prezentarea. M-am îndreptat spre biroul lui Franklin. —Pot să vorbesc ceva cu tine? Distant, a înclinat din cap. Franklin, nu pot să vin la prezentare. Dar altcineva ar putea s-o facă în locul meu. Lauryn, de pildă. Exasperat, a zis: Avem nevoie de tine, tu ești cea cu cicatricea. Lauryn nu are o cicatrice. A rămas tăcut o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că aveam dureri menstruale când voiam pur și simplu o după-amiază liberă să merg la cumpărături. De obicei de-abia așteptau să scape de mine - puteai să le vezi groaza întipărită pe chip: Numai nu pronunța cuvântul „menstruație“. În loc de asta, Franklin a sărit ca ars din spatele biroului, m-a înșfăcat și și-a croit drum fulgerător printre birouri. Unde mergem? Să vorbim cu mămica. Băga-mi-aș, băga-mi-aș, băga-mi-aș. Zice că nu poate veni la prezentare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sărit ca ars din spatele biroului, m-a înșfăcat și și-a croit drum fulgerător printre birouri. Unde mergem? Să vorbim cu mămica. Băga-mi-aș, băga-mi-aș, băga-mi-aș. Zice că nu poate veni la prezentare, a spus Franklin, foarte tare. Are o programare la doctor. E ceva ginecologic. —Ginecologic? a întrebat Ariella. Face un avort? M-a privit cu furie, învăluită în albastru cobalt și pernuțe pentru umeri. —O să chiulești de la oferta mea pentru Formula 12 pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
degrabă a subiect de soap-opera decât a viață reală, dar se terminase cam abrupt. În decursul celor două săptămâni care au urmat, eu și Wendell am fost supuse unor nenumărate repetiții până când ne știam rolul pe de rost. Ariella și Franklin ne-au intervievat, jucând rolul directorilor de la Devereaux. Ne-au bombardat cu întrebări despre costuri, planificări, profilul clientului, concurență - toate întrebările care s-au gândit că ne-ar fi putut fi puse. Apoi au fost convocate câteva dintre celelalte fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mama ta iubitoare, Mama În ziua dinaintea prezentării, eu și Wendell am fost supuse unei ultime repetiții. Pe la șase și jumătate, Ariella ne-a dat liber. —OK, ajunge, a zis. Înainte să ne blazăm. Ne vedem mâine, Anna, a zis Franklin, cu subînțeles. —La prima oră, am zis. Nu mă hotărâsem dacă aveam să vin după convorbirea telefonică cu Neris sau dacă pur și simplu n-aveam să mă mai întorc. Pentru orice eventualitate, mi-am luat poza înrămată cu Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
obicei, am luat imediat un taxi, străzile erau aproape pustii și am prins verde la toate semafoarele. Nu ajunsesem în viața mea așa de repede la serviciu. Am mers agale de la lift la birou, unde avea loc o confruntare între Franklin, Teenie și Lauryn. —...împrăștiata dracului, spunea Lauryn. N-ar fi trebuit s-o primim în veci înapoi după ce bărbată-su... Franklin era alb ca varul. Apoi s-a întors și m-a văzut și aproape că m-a pufnit râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mea așa de repede la serviciu. Am mers agale de la lift la birou, unde avea loc o confruntare între Franklin, Teenie și Lauryn. —...împrăștiata dracului, spunea Lauryn. N-ar fi trebuit s-o primim în veci înapoi după ce bărbată-su... Franklin era alb ca varul. Apoi s-a întors și m-a văzut și aproape că m-a pufnit râsul când i-am văzut expresia. Era prea ușurat ca să mai fie furios. —Ai ajuns. —Mda. Teenie, îmi pare foarte rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fie furios. —Ai ajuns. —Mda. Teenie, îmi pare foarte rău că te-am încurcat. — Nici gând, a zis. Este prezentarea ta, este creația ta. Mi-a dat un pupic. —Bravo. Capitolul 50tc "Capitolul 50" — N-au ajuns încă, a zis Franklin, gâfâind, apucându-mă de braț și zorindu-mă înspre sala de consiliu. —Iat-o! Triumfător, m-a înfățișat Ariellei, care a zis: — Pe ultima sută de metri, nu crezi? —V-am zis, aveam o programare. A urmat un schimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
după nenumăratele ore de pregătire. Apoi totul s-a terminat și au urmat strângerile de mâini și duși au fost. De îndată ce s-au închis ușile liftului după ei, am ieșit din sala de consiliu, lăsându-i pe Ariella și pe Franklin să se uite uluiți după mine. Când am ajuns la biroul meu, Teenie m-a întrebat: —Cum fu? — N-a putut s-o facă. Avea muncitori în casă. —Poftim? Oh, prezentarea. Bine, bine. E totul în regulă? —Sunt bine. —Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
putut să-l sun pe Kevin și să aflu totul, dar nu voiam. Știam deja. Și mai aveam nevoie de puțin răgaz să-mi amintesc de viața mea cu Aidan, așa cum o știam eu. Capitolul 52tc " Capitolul 52" —Anna, Anna! Franklin m-a readus în prezent. Cu o privire stranie. În biroul Ariellei, acum. —O-K. M-am târât până acolo. De-aia nu mai puteam. Închide ușa, a zis Ariella. —O-K. M-am așezat fără a aștepta permisiunea Ariellei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ariellei, acum. —O-K. M-am târât până acolo. De-aia nu mai puteam. Închide ușa, a zis Ariella. —O-K. M-am așezat fără a aștepta permisiunea Ariellei. I-a aruncat o nouă privire intrigată - „Ce mama naibii?“ - lui Franklin, care rămăsese în picioare în spatele meu. Hai odată, concediază-mă. Dă-i drumul. Mda, și-a dres Ariella gâtul. Anna, avem vești pentru tine. Nu mă îndoiesc. Un alt schimb de priviri perplexe. —Cei de la Devereaux ne-au acceptat campania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu-mi pasă, am zis. Tot îl urăsc. Capitolul 3tc " Capitolul 3" Rachel m-a pus la curent cu tot ce se întâmplase în viața mea cât timp lipsisem nemotivat. Încă mai ai o slujbă. Am vorbit cu tipul ăla, Franklin. I-am zis că nu te simți bine. Oh, Doamne. Directorii de la Devereaux și profesorul Redfern în persoană erau nerăbdători să mă întâlnească spre a demara campania pentru Formula 12. Ăsta era cel mai prost moment să „nu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și săptămâna viitoare. Să încerci să te aduni, a zis. —Pâinea lui Dumnezeu. Mulțumesc, Rachel, mulțumesc foarte mult pentru că te-ai ocupat de asta. Pentru că ai avut grijă de mine. Recunoștința mea era nemăsurată. Dacă n-ar fi vorbit cu Franklin, probabil că n-aș mai fi îndrăznit să mă întorc la lucru; cel puțin acum aveam opțiunea să o fac dacă voiam. Apoi m-am gândit la altceva. —Iisuse! Kevin! Oare era încă în camera lui de hotel, așteptând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ușoară. Deprimată. Crimă și pedeapsă. — Vezi? i-am spus monitorului. Sunt niște ticăloși cu toții. Capitolul 6tc " Capitolul 6" M-am întors la serviciu, îmbrăcată în cel mai scump dintre costumele mele negre. Sunt gata de muncă, i-am zis lui Franklin. A fost cât pe-aci să spună „Ar fi și cazul să fii“, dar nu și-a permis; în momentul de față, eram o persoană prea valoroasă ca să mă supere. M-a târât direct în biroul Ariellei, care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Oare am eu dreptate sau Eleanor Roosevelt e lesbi? Dudley Smith râse cu zgomot. — Și zău că tare-i mai place să lingă prin păr! Am auzit că-i place și carnea mai tuciurie. Și știm cu toții despre slăbiciunea răposatului Franklin pentru terrieri negri pitici. Domnule Gerstein, locotenentul Considine și cum mine am vrea să vă mulțumim pentru contribuțiile aduse la cauza noastră și pentru ospitalitatea oferită în această dimineață. Mal înțelese aluzia și se ridică. Herman Gerstein întinse mâna spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
găseau mese și canapele de plastic în culori reconfortante: verde ca menta, albastru metalic, galben pal. Acuarelele demenților atârnau pe pereți, pictate cu degetul și înfățișând o galerie de personaje selectate aleatoriu, cum ar fi Iisus Hristos, Joe DiMaggio și Franklin D. Roosevelt. Danny se așeză. Îl aștepta pe Cyril „Cy” Vandrich. Era îmbrăcat ca Ted Krugman: blugi indigo, helancă, cizme de motociclist cu vârful placat cu oțel și geacă de piele. Stătuse treaz aproape toată noaptea și studiase scenariul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Felix Gordean. Secundele treceau greu. Operatorul de la Circulație reveni la celălalt capăt: — Le-am găsit, dom’ detectiv. Danny își sprijini carnețelul de perete. — Dă-i drumul. — DB 6841 e pe numele lui Donald Willis Wachtel, cu domiciliul în Santa Monica, Franklin Street, numărul 1638. GX 1167 e al lui Timothy James Costigan din Van Nuys, Saticoy Street, numărul 11692. Pentru QS 3334 îl avem pe Alan Brian Marks din Venice, 4th Avenue, numărul 209, iar TR 4191 e al lui Augie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
destul de sigur că a dispărut, dar tu cercetează oricum. Dar rapid... Eu nu voi fi acolo ca să stau de pază. — Sfinte Sisoe! Poți s-o mai zici o dată. Pe urmă verifică dosarele a patru bărbați: Donald Wachtel din Santa Monica, Franklin, 1638, Timothy Costigan din Van Nuys, Saticoy, 11692, Alan Marks din Venice, 4th Avenue 209, și Augie Duarte din L.A., Vendome, 1890. Ai notat? Shortell spuse: — S-a făcut. Danny închise telefonul și porni în căutarea LUI. Se întoarse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ai intrat prin efracție la numărul 2307 de pe Tamarind, fiindcă ai aflat că acolo fuseseră asasinate recent două persoane. I-a spus sergentului Niles că povestea ta cu iubita care locuia în apropiere de standul cu gogoși, la colțul dintre Franklin și Western, era o minciună și că de fapt ea ți-a telefonat și ți-a comunicat informația, preluată de la dispeceratul LAPD. Niles avea de gând să-ți întocmească raport, detective. Știai? Capul lui Danny trepida. Înghiți sânge. Îl recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acesta, reușeam să scot la suprafață cantități considerabile de material din trecutul îndepărtat, lucruri pe care până atunci le crezusem pierdute pentru totdeauna. Un moment din clasa a șasea (ca să citez doar o astfel de amintire), când un coleg, Dudley Franklin, s-a pârțâit prelungit și strident, ca o trâmbiță, într-o clipă de liniște, în mijlocul orei de geografie. Toți am râs, bineînțeles (pentru o clasă de copii de unsprezece ani, nimic nu-i mai caraghios decât un pârț), dar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
americană. Pârțurile vin de nicăieri și de la nimeni; sunt emanații anonime care aparțin grupului în întregul lui și, chiar și când toată lumea din încăpere l-ar putea arăta cu degetul pe vinovat, singura acțiune normală este negarea. Tontul de Dudley Franklin era însă prea cinstit ca să facă asta și de aceea a plătit cu vârf și îndesat. Din ziua aceea, s-a căptușit cu porecla de Franklin-Pardon, care i-a rămas până la sfârșitul liceului. Poveștile păreau să se încadreze în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lui Rudolph Giuliani. Mă distra cu devotamentul ei nebunesc față de Mets. Mă uimea cu cunoștințele enciclopedice despre filmele vechi de la Hollywood și cu talentul de a identifica fiecare actoraș uitat care apărea trecător pe ecran („Uite, Nathan, uite-l pe Franklin Pangborn... uite-o pe Una Merkel... uite-l pe C. Aubrey Smith“). O admiram pentru curajul de a îmi îngădui să îi citesc din Cartea nebuniei omenești și pe urmă, în ignoranța ei veselă, pentru felul în care îmi trata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
credea Iancu. ― Dar spune-mi, dumneata Nicolache, nu mă mai fierbe! Nicolae își potrivi mai bine pernele. Răsărea dintre ele ca un prunc zâmbitor. ― Ei bine, la noapte abia aștept să mă nasc dimpreună cu frații mei mai mari, doctorul Franklin și Goethe. Ușor dezamăgit, Iancu se așeză pe marginea divanului, luă o gură de vin și, încurajat de savoarea lui, își lăsă unchiul să vorbească liniștit despre principiul conservării cantității de electricitate, despre sarcina electrică și placa de sticlă folosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]