1,147 matches
-
în construcția narativă. Aleatoriul tulbură ordinea și sensurile. Cauza tulburării iremediabile a lumii rurale poate fi cu greu reconstituită, ca o traumă profundă, în colectivizarea forțată, însoțită de crime, brutalități și abuzuri. Rezultatul este cel care se vede și deconcertează frapant: o lume anapoda, cu toate determinațiile slăbite, dacă nu suspendate. Spațiul și timpul sunt incerte, deși există vagi elemente de situare. Orașele imaginare Câmpuleț și Turnu-Vechi, satul Pătârlagele, dintr-o zonă cu mulți nemți, au legături și vecinătăți cu Timișoara
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
îl și vom susține" etc. Frecvent păstrate sînt mai ales construcțiile prepoziționale deviante: "atente de modul", "ne aflăm cu o situație", mai ales cele produse de tendința de extindere a uzului prepoziției pe: "trecem direct pe raportul comisiei". Cea mai frapantă rămîne familiaritatea expresiei și a perspectivei - "chiar pentru cel mai prost om"; "să zicem că apelăm la vecinul care are mai multe scule și ne rezolvă, vecinul fiind SRI-ul,"; "sîntem complet paraleli cu subiectul" etc.; și în aceste cazuri
Oralitate parlamentară by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10887_a_12212]
-
Ghiță și a celor patruzeci și opt de infracțiuni comise de Hrib, parcurgând, la un alt capăt al criminalității, textele halucinante ale defunctului N. (un corespondent dement al dostoievskianului om din subterană), realizăm că există note diferențiale, dar și similitudini frapante. Fiecare deținut are, firește, propriul lanț de omucideri plus alte delicte, precum și un context motivațional specific. Se repetau nenorocirile astea la început, oricât încercam să ies din ele", declară cu obidă Callo, în timp ce Zanfir, care își făcea mendrele pe stradă
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
procent mult mai mare de Gigi Becali) pare să fi auzit. Filosofia despre scriitori a lui Cătălin Avramescu e săracă cu duhul. Clopotul de la Putna Ei, pentru că tot a venit vorba, despre referendumuri: acela orchestrat cu dezacorduri flagrante și costuri frapante de către TVR, menit a-i identifica pe "Marii Români" din toate timpurile și din toate domeniile, întrece în nonsens orice inițiativă patriotică. Și mai uimitor este că oameni inteligenți, școliți, unii chiar personalități culturale, scriitori, istorici, actori au admis să
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
Nu cred că, așa cum insinuează cei prejudiciați, Eugen Simion a stabilit interdicții și a eliminat în mod intenționat pe cineva. O asemenea imaginație a persecuției mi se pare mult prea exagerată. Într-un viitor - sperăm: nu prea îndepărtat - lacunele mai frapante vor putea fi remediate și dicționarul va fi mai bogat decât acum. Deci, iată că, din start, DGLR are un defect pe care nu e dispus să i-l ierte nimeni: nu e complet, are multe absențe. Eugen Simion s-
Dicționarul-tezaur al literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10824_a_12149]
-
episod din comedia românească. Cei doi protagoniști, președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta, au acționat în moduri diferite, primul plasându-și oamenii în poziții cheie de-a lungul timpului, iar tabăra celui de-al doilea au acționat spontan și frapant. ”E clar că Băsescu a interpretat într-un mod autoritar Constituția și și-a pus oameni cheie în diverse posturi, dar nici ceilalți nu au fost mai prejos. Cred că a fost o lovitură de stat în aceeași măsură în
Lucian Boia: Băsescu are un stil golănesc, incompatibil cu funcția sa by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39848_a_41173]
-
este că Băsescu a adunat sistematic tot mai multă putere în ani de zile, respectând formal regulile, pe când cei care au vrut să îi dea jos au făcut niște lucruri în câteva zile. Iar modul lor de acțiune a fost frapant, factorul timp a contat foarte mult. Când toate sunt dereglate, sigur că și jocul e incorect de o parte și de alta. Eu nu văd, însă, marile proiecte în niciuna dintre tabere. Ce nu îmi place este modul ăsta de
Lucian Boia: Băsescu are un stil golănesc, incompatibil cu funcția sa by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39848_a_41173]
-
a lucra în filigran nu mi se mai pare o calitate. Alice Popescu are, în schimb, intuiția planului vertical. Fioriturile ei urcă, alunecă, înconjoară obstacolele, se înnădesc. Nu știu dacă asta conferă poeziei adâncime. Dar provoacă de la bun început un frapant efect de onestitate. Sfoara de întins rufe e o carte care nu are nimic de ascuns. (E cât se poate de străină de tentațiile ermetismului de modă nouă). Drept urmare, nu recurge, prin tehnică, la trucuri ușoare, la prestidigitații tematice. Nu
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
și spre nefericire. Deși nu figurează în nici o istorie literară printre „eminescieni", deoarece specificul literaturii sale e cu totul altul, Petică rămîne cel mai eminescian dintre poeții români, ca traiectorie a vieții și ca stil al existenței. Coincidențele biografice sunt frapante: în ciuda cursurilor de filozofie și de matematici frecventate, Petică a rămas autodidact pur. Și-a dobîndit cultura, neobișnuit de vastă, nu prin școlaritate sistematică, ci prin lecturi proprii întreprinse în ritm debordant; a avut mici slujbe efemere, de funcționar subaltern
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
în anul 1896, la doar 19 ani, scria ca un jurnalist perfect format. în paginile revistei „Lumea nouă" (1896-1898), sub nume propriu și sub pseudonime, urmărea cu ochi de reporter melancolic viața politică și socială a Capitalei, evenimentele culturale, aspectele frapante ale cotidianului. Prozatorul s-a format prin ridicarea ziaristului la contemplarea detașată și dezinteresată a lumii. La Petică, proza artistică - sub forma poemului în proză - începe acolo unde se sfîrșește jurnalistica. Pe parcursul unui singur an decisiv, anul 1900, metamorfoza poate
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
muzica plînge prelung pe note de flaut: «Ah, încă o gavotă, o singură gavotă». Poemul în proză al lui Petică poartă mărci stilistice distincte: perceperea realității din jur prin prisma unor elemente culturale, a unor aluzii savante, reprezintă cel mai frapant procedeu. Un bătrîn exilat își vede trecutul surprins într-un celebru vers de Goethe (Bătrînul care cîntă), primăvara se ivește sub forma unui cer parcă pictat de Veronese (Două vieții), iubiții se recunosc precum pelerinii din Emaus ( Noapte primăvăratecă), lumea
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
deocamdată în ceață. Fără a pretinde că poate fi găsit un răspuns tranșant, eu înclin să privilegiez nu o ipotetică influență orientală, greu de dovedit, ci propria inovație a lui Dimitrie Cantemir, fantezia sa lingvistică inepuizabilă, vocația experimentului stilistic. Ciudățeniile frapante ale Istoriei ieroglifice, ca și stilul său extraordinar, i se datorează, probabil, lui Cantemir însuși, nu unor misterioase sugestii. Că textul cantemiresc ar fi redevabil unor influențe străine - o voi crede doar atunci cînd demonstrația va fi fost făcută, cu
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
orice temă asupra căreia se apleacă. Că vorbește de îngeri sau de critica plastică, de Noica sau de politica zilei, Pleșu are un suc al glandelor chilifere cu care, dinlăuntru unui vocabular propriu, poate macera orice subiect într-o manieră frapant de personală. La Pleșu există o cochetărie a adjectivelor care culminează într-o concizie tăioasă, de vocabule scurte și totuși simandicoase. Cine vorbește de „musculatura morală excesivă” a unor interpreți sau de „receptaculul optim al credinței” face stil în timbru
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
sistematic concurat de cel cultural) și prin impunerea unui operator nou, conciliant în fond, de natură, cum însuși autorul o recunoaște, antropologică. Explicația acestei opțiuni ingenioase, neașteptate, nediscriminatorii (dar în același timp neaservite vreunei tendințe la modă) e de un frapant bun-simț intelectual: „Din acest punct de vedere, firește că și încercarea de față, deși nu își propune să fie o istorie literară, ș...ț nu a neglijat nici texte interesante prin altceva decât valoarea lor antropologică: prin faptul că aparțineau
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
ani când a apărut, dar într-o stare care nu mai este cea de atunci, din varii motive. Parcurgând exegeza operei lui Ion Creangă, Mircea Scarlat observă că ea a relevat și, implicit sau explicit, a cultivat, cu o consecvență frapantă, imaginea unui scriitor exponent. "începând de la Maiorescu - constată Mircea Scarlat - privirea lui Creangă ca exponent s-a impus ca un loc comun, reluat de toți exegeții ulteriori. Pare paradoxal, dar criticul care nu i-a dedicat humuleșteanului nici un studiu special
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]
-
politic vorbind, care însă, încorporată în poeme, nu dă semne de tezism (vezi Tulburătorul vis al soldatului din Bagdad sau Aici odihnește). De departe cele mai reușite bucăți din volum sunt Poemele șîn proză de faptț insomniei, cu pasaje carnale frapante: "dar mă risipisem atât de mult pe așternuturi, pe abataje, pe muștiucul unui saxofon spart, încât am lăsat-o baltă cu puțin înainte de a-mi țâșni din gură o limbă nouă, mai flexibilă și/ mult mai puțin însingurată decât aceea
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
și-a petrecut al doilea voiaj de nuntă pe aceste tărâmuri. Croația vă oferă toate ingredientele pentru o vacanță reușită: plaje de vis, încântătoare peisaje de munte și mare, orașe istorice, ruine romane, sate fermecătoare, iar în orașe, o arhitectură frapantă. Formula pe care agențiile de turism o dau pentru Croația nu este foarte grea: 1 185 de insule, 1 778 km de litoral continental, 7 parcuri naționale, 50 de castele medievale, vegetație și climă mediteraneene. Coasta croată a Mării Adriatice
Agenda2005-20-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283703_a_285032]
-
ochii mai oblici, mai galbeni, mai albi, mai blonzi ,mai negri... Să nu mi spuneți prostia cum că , venim din maimuță......, că maimuță e neagră...., toți ar trebuii să fim negri. Vă rog, credeți..., dar și cercetați ! Dar cel mai frapant aspect este limbajul, multitudinea de limbi și dialecte pentru aceleași semne de pe pământ. Copacul, frunza, iarba ,apa , focul, piatra, vântul, zăpada ....., sunt aceleași pe pământ. De ce oare fiecare le a denumit în felul lui ? Chinezii într - un fel, africanii în
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384955_a_386284]
-
clar delimitată în paleoliticul superior (perioada artei parietale, cu circa treizeci de mii de ani în urmă) și faptul că reprezentările sunt dedicate aproape exclusiv lumii animale (cai, bizoni, cerbi). Grația și acuratețea reprezentărilor din peștera Altamira este atât de frapantă încât la început s-a crezut că ar fi vorba de un fals, suspectând de fraudă vreun artist șugubăț contemporan. Surprinși de expresivitatea și realismul imaginilor de animale zugrăvite pe pereții peșterii, artiști de talia lui Miró și Barceló nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
arealul aspirațiilor sale științifice, de a descoperi și comenta fațete noi ale subiectelor abordate, studiate și analizate cu finețe și aplomb. Metodic, foarte conștiincios și eficient în toate demersurile sale, el a debutat acum aproape trei decenii cu un volum frapant prin multitudinea elementelor inedite, girat de Editura Științifică și Enciclopedică: Aspecte ortografice controversate (1986), în care - afirmă apreciativ specialiștii - a fundamentat științific reconsiderarea omofoniilor în ortografia limbii române, a introdus concepte noi, din perspectivă ortografică (precum contradicția în adaos, pedantismul
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
zi de pomină, ci fiindcă întârzia să-l focalizeze, de parcă făptura lui, ivită pe neașteptată în câmpul ei vizual, n-ar fi meritat mai multă atenție decât o pasăre comună ori un patruped vagabond. Privirea sa era imobilă, ușor dilatată, frapant de asemănătoare cu aceea a figurinelor din plastic și pânză condamnate să se mistuie în focul sobei de tuci a librăriei de vizavi. Ajungând la capătul aleii, luase o hotărâre temerară: să se întoarcă! Să revină în dreptul fetei șezând în
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
Și mai era o prioritate înainte de a-și explica toate câte le simțea și le gândea în acel moment: să decidă dacă se întoarce sau nu. Își amintea că în cele câteva clipe de ezitare privirea îi înregistrase un amănunt frapant: dintr-un trunchi noduros de copac, agonizând pe o rână, fără crengi, invadat de mușchi și licheni, răsărise o mlădiță, un lujer înalt, la capătul căruia se legăna o eflorescență de un alb imaculat. Fusese surprins, nu-și amintea să
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
dădea ghes să mă apropii de ea vanitatea bărbatului ce se știa râvnit de o femeie. Pe vremea aceea, Angela era o fată cam uscățivă, cu fața de o albeață stranie, doar pomeții obrajilor îi păstrau o ușoară tentă trandafirie. Frapantă mi se părea a-i fi doar privirea, avea niște ochi luminoși, de parcă ar fi fost conectați la o sursă misterioasă de sporire a strălucirii lor. De copil, nu suportam să fiu obiectul unei cercetări prelungite. Dacă acest lucru se
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
păcatul trufiei, trebuie să recunosc că am jubilat din nou, constatând că nu puține figurau În rândul evenimentelor de care mă ocupasem și eu În buclucașul studiu despre pseudoaccidentele istoriei. Acum Începeam să-i Înțeleg oarecum pe centromani: coincidențele erau frapante și, cu un pic de imaginație, puteau trimite destul de ușor cu gândul la presupunerea că cineva din afară - În speță, eu - intuise adevăratele motive pentru care unele Întâmplări dobândeau subit un curs inexplicabil. În aparență, cel puțin. Orgoliul profesional Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se ruga. Parcă făcea penitență — Era disperat, nu-i așa? — Nu, mai curînd detașat. Avea aerul unui ins care Îndeplinește un ritual. Era În toată atitudinea lui ceva stoic și spartan În același timp. Mi-a atras atenția fiindcă semăna frapant cu mine după campania de la Termopile; eram comandant În armata lui Leonida... Stai, nu te Întoarce acum. Rămîi așa să nu mă vadă. E Xantipa. Cum mă zărește, mă și trimite În cameră, nu cumva să fiu răpit... Știi, spartanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]