58,680 matches
-
Odată Ca Niciodată de Prima Oară -Eu sunt fiul Timpurilor de-acum și cele de odinioară. Cu frații mei, Mielul, Iedul și Lupul, Lepădându-ne și schimbându-ne între noi graiul, trupul Măsură a Celor Nouă Cavaleri ai Legii: Trei Frați Pătați și Nepătați, De Leda alăptați, pe pulpele-i calde în leagăn dați - Nici fii, nici bărbați. Unde caii ne-am legat, la Gemănarii Smochini Unde ne-am priponit mânjii Cu ochii plini de lumini, Din Luceafărul de Seară pân-la
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
doua, de ied Să nu cunoască nimeni în cine cred, mă încred, Și-a treia, căciulă de piele de lup Să nu afle nimeni felul meu de-a fi la minte, la suflet, la trup. Trei într-Unul Bărbat înălțat Frate peste Frați Măsura și numele veacului său între Secularii Magistrați. La fagurul laudei Tale nici m-am pregustat, Tot frate și nefrate numele meu ți-au blestemat, Umbra Ta mi-au călcat, din pâinea cetății Tale mi-au rupt Și
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
ied Să nu cunoască nimeni în cine cred, mă încred, Și-a treia, căciulă de piele de lup Să nu afle nimeni felul meu de-a fi la minte, la suflet, la trup. Trei într-Unul Bărbat înălțat Frate peste Frați Măsura și numele veacului său între Secularii Magistrați. La fagurul laudei Tale nici m-am pregustat, Tot frate și nefrate numele meu ți-au blestemat, Umbra Ta mi-au călcat, din pâinea cetății Tale mi-au rupt Și tot timpul
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Să nu afle nimeni felul meu de-a fi la minte, la suflet, la trup. Trei într-Unul Bărbat înălțat Frate peste Frați Măsura și numele veacului său între Secularii Magistrați. La fagurul laudei Tale nici m-am pregustat, Tot frate și nefrate numele meu ți-au blestemat, Umbra Ta mi-au călcat, din pâinea cetății Tale mi-au rupt Și tot timpul Te-au așezat cu mine dedesubt în hulă de Sinele Tău eponim Cu uitarea numelui Tău viețuim. Ai
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
lui Mihail Gălățanu evocă totusi, indirect, fulgurant, si eminescianismul. La sfârsitul lecturii, ne simțim asfixiați de stupiditatea lumii si ne gândim cu groază cum ar fi dacă poezia lui Eminescu n-ar exista. Eminescu? A rămas nerecuperat Cu onoarea nereperată, frate. Bietul eminescu, fîrtate! Că degeaba i se mai tot spunea, deh, bătrînului Maiorescu: „mai potoliți-l pe Eminescu". Și, mai potoliți-l pe Eminescu! Pă domnu' Eminovici ăsta nu l-a potolit decît moartea. Nu prea putea să-l potolească
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
deconspiră și-ndepărtat, foarte departe lemnul agonic au ajuns sus se aud horcăind, li s-au spart venele, au spume la gură, în pumnii de cremene strălucesc cuțitele lungi. ei nu au iubit niciodată nu au chip, temniceri le sunt frații, în abatoare, altceva nu știu, meseria lor este moartea acum au mâinile roșii acum cămășile lor sunt roșii coboară versantul pe fiecare umăr au câte un miel alb o armată cu nenumărate picioare roșii istorie... cuie cuțite - religie de ce tocmai
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
noastră n-a trecut acest prag trei dintre cei mai buni prieteni cu care plecasem la drum au evitat să-l înfrunte un poet care-a vrut să m-adopte și un altul care s-a oferit să-mi fie frate de cruce s-au ascuns cu un pas mai devreme chiar și singurul bărbat de pe lume convins că-l voi iubi toată viața a plecat tiptil într-o noapte înainte de-a împlini 55 drapată în hlamida unui pomelnic strălucesc
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
Morții care profită că este Cel mai slăvit dintre îngerii Domnului Se apropie de mine și-mi spune Tu nu ești singură, tu ești cu mine Îngerul meu de Pază s-a îndepărtat Ce să facă și el săracul dacă fratele său Mai mare pune stăpînire pe tot Du-te cu Dumnezeu, i-am spus încercînd Să nu fac o tragedie din ce se petrece Nu știam că era pe ducă și așteapta Sînge din sîngele meu. Acum, cînd mă apropii
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
cu povești. Inspirația îi secase; nu-i mai venea nimic nou în minte. O apucă panica. Se concentră. Nimic. Făcu apel la diferite trucuri narative, la structurile imaginarului colectiv, la arhetipuri (avea deja o bogată experiență), la naratologie. Consultă Propp, frații Grimm, Ispirescu. Pauză. Nimic. Musai să facă ceva! Dacă nu găsea pînă la venirea nopții o nouă poveste, Riar-șah era în stare să cheme gîdele a doua zi de dimineață, în loc de cafea. Disperată, se destăinui cameristei, apoi vorbi cu eunucul
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
compartimentul de bagaje, mă așez din nou. Toată lumea stă jos. Și stewardesele. Decolăm abrupt și zgâlțâit, luptând cu ploaia. Ce mi-a trebuit să vorbesc? Ce mi-a trebuit? Deodată, pe covorul care acoperea culoarul avionului, pășește cineva spre mine. Fratele meu, pe care nu l-am văzut de treisprezece ani. își face apariția atât de brusc încât culoarul avionului începe să strălucească de o lumină ciudată, și toate amănuntele ființei lui strălucesc și ele: bărbia, obrajii, mâinile, ochii... Fratele meu
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
mine. Fratele meu, pe care nu l-am văzut de treisprezece ani. își face apariția atât de brusc încât culoarul avionului începe să strălucească de o lumină ciudată, și toate amănuntele ființei lui strălucesc și ele: bărbia, obrajii, mâinile, ochii... Fratele meu stă în fața mea, pe culoarul avionului, uitându-se lung la mine, și știu că în câteva secunde va dispărea din nou. Așa că îi spun în gând: nu pleca așa repede! Stai puțin mai mult! Nu se poate. Numai câteva
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
a trimis ea, altfel n-are el treabă cu mine - deci, dacă continui să fiu al dracului și arțăgos, mă scapi Doamne, întreg din furtuna asta? Te scap, zice Dumnezeu. Jocul de-a tocmeala cu Dumnezeu l-am inventat cu fratele meu, când eram copii. Hindusul și-a scos ochelarii de soare, și i-a pus în buzunarul de la piept al hainei: Vino cu mine. Dorește să vorbească cu dumneata. Du-te înapoi și întoarce-te iar, și dacă-mi vorbești
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
în trup o dorință caldă. Alcoolul și altitudinea. Și n-am mâncat nimic de ieri seară. Incerc să ghicesc dacă e rom și în băutura Zoiei -nu cred că e, prea soarbe cu ușurință. Imi explică acum că are doi frați, Valentin si Nicușor. Au făcut fizica, amândoi. Turtit, de la paharul de rom și coca, mă înclin spre ea: pot să te întreb ceva personal? Ingustarea caldă a ochilor, licărind de curiozitate: sigur. Fac un semn cu bărbia spre scaunul din
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
a prins contur din abstracții. Le-am făcut altare și le-am ridicat idoli. Și-acum mai aud prin somn scâncetul lor stârnind rumegușul din păpuși în lemnul cerului. cronicile nu mai vor sî ne apere Cenușa ne poartă sâmbetele frate, îmi zise sora mai mare, ne poartă pică, cronicile nu mai vor să ne apere, voievozii nu mai ctitoresc, și uite, afară zăpezile mor fără leac. Nu mai vor să ne țină, tată, țărânile sparte de vremi, de copite barbare
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
sufletești. El cel care cunoscuse tăcerea cea zămislitoare Și tihna din cuiburi și de sub aripi Și ținuse postul tăcerii în Sfântul Munte își meșterește acum Din lemnul unui stup străvechi O cruce. Poveste adevîratî din Apoldu de Jos Soră lobodă, frate leuștean, verișoară leurdă, cumătră ștevie, smerit cartof, tainic busuioc și văr dulce cimbrișor laolaltă viețuiți în grădina de pe deal botezuri, nunți, înmormântări pe toate le priviți egal, cu pace, dragoste și milă, sub razele bisericii de lemn a Sfântului Ioan
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
fetei aspirînd mireasma unei grădini, înfiorată de așteptarea unuia, încă nevăzut și neștiut existînd însă pentru ea în astă lume... tot astfel așteptarea fiecăruia răsfrîntă într-o tandrețe pulsînd sub stern pentru cel existînd pentru noi toți nu-i așa frate Roger? nu asta ai voit de fapt să-mi spui cuprinzîndu-mi palmele în toamna peregrinărilor mele la Taize'? ochiul tău, o întîmpinare odihnind pe mulți din cei ce azi se lasă găsiți
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
nu reușeam să adormim cu povești irezistibil eram atrași de zid ne venea să ne sprijinim fruntea de acea frumoasă liniște de eram singur cu el mai și plângeam ca un copil orfan plecam fără să ne vorbim ca niște frați de vis
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
vieții muzicale din partea de Vest a continentului european. Investește în relațiile cu colegii de generație - vârfuri profesionale ale acesteia - pe care îi stimulează în a se apropia de cei tineri, în a-i înțelege, a-i îndruma. Mă refer la frații Botond și Imre Kostyák, din Basel, din Elveția, virtuozi ai contrabasului și - respectiv - ai violoncelului, muzicieni ce îmbină în mod fericit activitatea didactică cu cea artistică, la violistul Endre Guran din Austria, la violonista Melinda Béres din Cluj și violista
Tineri muzicieni de pretutindeni își întâlnesc maeștrii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Imaginative/8081_a_9406]
-
al suferinței", zicea metodistul Matei și se scutura cuprins de oroare. aveam pe atunci o problemă cu mâinile. degetele-mi sângerau din nimica toată. ea mă aștepta sub un pod, mă oblojea cu fașă și salivă. "am 14 ani 14 frați (paișpe sunt farmecele ei la număr) după paișpe zile nu vei mai ști de mine". mă chema în bucătărie "să n-ai grijă, zicea, preocuparea părinților mei e acum un guzgan și-o antenă". mă învăța fumul în piept și
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
a Repausării Sufletului Cel ce trece-acum din Zodie-n zodie odihnindu-se Și-abia așteptând să se dea de trei ori peste cap, Ciclul Metamorfozelor ispășind bărbătească bucurie zicând, ochii de somn ștergându-și: Ho, că mult am mai dormit, frate, dar și mai mult Dacă Prâslea }ugulea, Fiul Mătușii, cel fără vine la picioarele-i neostenite N-ar fi legat pe Zori de Ziuă, pe Mezilă, pe Decuseară De sine însuși dezlegându-se Făt Frumos la Miezul Nopții Născut, Spune
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Oilor, Cavaler Kabyr Mândrul Med cu Apa Vie: Cavaleri Cabyri - Doi Zei Buni Mi-au zis: Râde-Mi Mesie, Zeu de Ziuă, Mezilă, Râde-Mi Demon Bun de Mânatul, de Mânecatul Oilor, Râde-Mi, în Codexul Morții Eroice Vasileea, de frații tăi hăcuit. Și El Mi-a Râs Mie întrucât eram El: Și Mi-a zis: Ajungem Bucuria Raiului când bem mied, Atunci cad în Obârșii din Râpa Pomului Locului Simeria și Vincea, și iarăși într-al Nouălea Cer până la ultimul
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
și la inimă/ fiecare mișcare/ de umbră mă doare/ insuportabil// (...) și iată-mă cum/ am devenit cu timpul/ un fel de piatră migratoare,/ un surâs cusut pe buze/ și sub sprâncenele grele// un cuvânt zburător/ spus abia numai/ pe jumătate, frate// adevărat/ că sunt/ un înger de tot// dar vitreg! Îndemnul din titlu este o invitație de a vorbi împotriva solitudinii și a morții, în primul rând a marilor săi prieteni Nichita, Pituț, Sorescu, Flora. Puslojio susține în fond un spectacol
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
copilul lui, nu el al meu. Acum trăiește cu soția sa la londra, lucrează în informatică și nu e hotărât dacă să rămână acolo, să se mute la new york sau să se întoarcă în țară. Când s-a născut fratele său, alexandru, dobândisem deja oarece iscusință de părinte: cu el n-am mai repetat eroarea dintâi, l-am lăsat să fie așa cum este el și a fost bine. Și pe el îl privesc uneori de parcă eu aș fi fiul său
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
privesc uneori de parcă eu aș fi fiul său (impresia mea e că se adeverește adesori mai înțelept decât mine...) Și el mă intimidează câteodată. Dar altfel decât andrei. El mă impresionează prin liniștea pe care o răspândește în jur. Doi frați, născuți din aceiași părinți, cât de neasemănători sunt, ce diferență, ca de la cer la pământ! Sau ca de la foc la pământ! În cei douăzeci de ani câți numără, alexandru nu m-a dezamăgit vreodată, e incapabil de figuri urâte, nu
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
cu toții Și îi strigă: tată Da, fiecare cititor are poetul său. Dar dacă poetul e un grăsan Care a vrut să adune tot pămîntul sub coajă, Să-l ocrotească într-un fel încasînd bobîrnacele celor svelți, Își alintă trupul cu: fratele meu, porcul, Iar pe tine, cititorule, te pune pe drumuri greșite Arătîndu-ți ipotetica stea Canopus, Trimițîndu-te pînă acolo, tăindu-ți apoi orice posibilitate De a mai reveni între muritorii fericiți Se pupă cu cîinii prin parcuri - spun unii -, Botul i
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]