375 matches
-
puterea Bisericii decât datoria ei de a vesti și de a edifica Împărăția. Au luat-o în considerație mai mult ca societas perfecta, posesoarea exclusivă a doctrinei despre «Dumnezeu și despre lucrurile divine», decât ca «semn» al unei noi umanități fraterne - mântuită întru iubire și pace - ce s-ar fi cuvenit să fie. Ezitările, neînțelegerile, incertitudinile în ceea ce privește «diferența» creștină și Cuvântul întrupat și proclamat de Isus din Nazaret, dar și distorsiunile pe latura instituțională, ne-au determinat să ne amintim că
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
consacrate în sens larg, nu este viață consacrată în sens strict. În sânul structurii antropologice din zilele noastre este mult mai puternică tendința de a privilegia itinerarii personale decât aceea de a merge cu turma pentru a urma, în ceea ce privește viața fraternă, reguli prestabilite și fixe. Faptul că dreptul canonic a restabilit așa-numitele ordo virginum și ordo eremitarum - de altfel, într-o constantă expansiune - este un semn ce nu trebuie subevaluat. Este ca și cum parabola vieții consacrate, ale cărei origini îndepărtate sunt
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a fi autentică. Cât privește cei ce au ales să-și exercite propria libertate în ascultare, ca mijloc și expresie a comuniunii, trebuie să știe că până și opțiunile cele mai intime și personale trebuie să treacă prin creuzetul confruntării fraterne, în diferitele forme posibile și permise. Pentru a evita fragmentarea vieții consacrate trebuie să lucrăm mult la edificarea unor persoane libere și responsabile, care să știe să ducă greutatea funcțiilor și a responsabilităților, în funcție de exigențele unei vieți de comuniune, să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
temelia unei continue trude de ieșire din sine pentru a pune bazele unui hore de părtășie mereu centrifugă și originală, întotdeauna deschisă față de lumea în care suntem chemați să ne dedicăm cu pasiune prin dăruirea propriei vieți. Există o luptă fraternă zilnică împotriva individualismului și a narcisismului, care tind să încline persoanele spre egoism prin modalități depresive, spiritualmente vorbind, ori năzuiesc să le identifice cu atitudini eroice sau cu ipostaza de «funcționari» eficienți și imposibil de înlocuit. În hora comuniunii, însă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fiind mai curînd plasate sub semnul celebrului credo al Sfîntului Augustin (de fapt, al lui Tertulian), adesea invocat de d'Ormesson, "credo quia absurdum", totul cu o vioiciune, gratitudine și nostalgie care fac lectura nu doar plăcută și instructivă, ci fratern participativă la preocupări ce nu sunt nimănui străine. Volumul scapă, ca multe din creațiile autorului, convențiilor genului romanesc, amestecînd încă o dată, în stilu-i elegant și inimitabil, eseu și ficțiune, făcînd să defileze pe sub ochii uluiți ai cititorului, personaje de primă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
același timp, s-a lansat în demersuri active pentru a grăbi organizarea Asociației pariziene și întreținea o corespondență susținută cu Asociațiile în formare din Bordeaux, Lyon și Marsilia. A corespondat cu domnul Cobden, care i-a jurat o amiciție perfect fraternă. Atât de multe și de energice eforturi nu puteau să nu fie încununate de succes. Opinia publică, muncită de această convingere arzătoare, începu să se încingă la Paris tot așa cum s-a încins la Bordeaux. Asociația pariziană putu să se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
29 În practică, oamenii au făcut întotdeauna distincția între un act de piață și un act de pură bunăvoință. Am stat de câteva ori în ploaie pentru a observa omul cel mai caritabil, inima cea mai devotată, sufletul cel mai fratern pe care îl cunosc. Preotul paroh din statul meu împinge la un grad rar atins dragostea de aproape și mai ales dragostea de cel sărac. Acest lucru merge atât de departe încât atunci când, pentru a veni în ajutorul săracului, se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
transparent visează parcă să fie o punte către adâncimi nebănuite. Criticul literar s-a ilustrat îndeosebi în comentarea poeziei, în calitatea lui de cronicar, timp de peste trei decenii, al revistelor „Steaua” și „Tribuna”. F. citește opera ca pe o „existență fraternă”, ținta sa fiind aceea de a aproxima figura spiritului creator, „dicțiunea” care singularizează o experiență poetică. Accentul participativ este mereu vizibil, dincolo de neutralitatea, detașarea aparentă a considerațiilor. Adunate în Dialoguri despre poezie (1965), Reflexii critice (1968), Poezie și critică (1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
care o au în față din punctul lor de vedere. De exemplu, este ușor ca martorii non-franciscani să-i compare pe frați cu biserica primară din Ierusalim (descrisă în Fap 2,42-47 și 4,32-35) pentru stilul lor de viață fratern și sărac, alături de cel apostolic. Și totuși, acest model, la care monahismul a făcut întotdeauna referință în mod conștient de-a lungul istoriei sale seculare, și care fusese repropus mai amplu de Reforma Gregoriană din secolul al XI-lea, nu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
își manifestă independența față de tradiția monastică în construirea locuinței destinată fraților: «o casă aproape de apă», fără curte interioară (nr. 43); în calitate de custode de Turingia, primește ajutorul fratelui Nicolaie cel umil, împreună cu care formează un duet de intensă și contrastantă viață fraternă, ce poate fi numită mai degrabă minoritică, plină de vitalitate (nr. 47 și 49). Fratele Giordano s-a întors în 1230 în Italia, la Assisi și în Valea Spoletană, fără să ne transmită emoțiile și sentimentele sale, pentru «a cere
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dea lumii exemplu bun. În același fel vorbea poporului, iar poporul și clerul rămâneau edificați. Dar cine ar putea să spună cât de mare era, în acel timp, dragostea dintre frați, cât de multă era răbdarea, umilința, ascultarea și bucuria fraternă? Un astfel de capitul, sub aspectul mulțimii fraților și al solemnității ceremoniilor, eu nu am mai văzut în Ordin. Și deși numărul fraților adunați era atât de mare, totuși populația se îngrijea de toate cu bucurie, astfel încât, după șapte zile
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
adevăr, se remarca în el într-un mod cu totul special. A murit la Bologna lăsând evidente dovezi de sfințenie. Fratele Giordano i-a ieșit în întâmpinare între Gotha și Eisenach; s-au salutat, sărutându-se cu reverență și dragoste fraternă, și s-au așezat împreună. Dar fiindcă fratele Nicolaie, fiind o persoană umilă și simplu ca un porumbel, s-a așezat cu mult respect în tăcere în fața fratelui Giordano, fratele Petru din Eisenach, însoțitorul fratelui Nicolaie, un tip jovial și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-lea. Toma identifică cu precizie liniile principale care au dus la o rapidă răspândire și afirmare a noului ordin în Anglia, și anume: cerșitul, adică absoluta sărăcie și dependență de bunăvoința credincioșilor; simplitatea și puritatea împreună cu bucuria explozivă a dragostei fraterne, adică faptul de a sta împreună împărțind mâncarea, îmbrăcămintea și adăposturile sărace într-un mod absolut egal, chiar dacă frații proveneau din medii atât de diferite: bogați, săraci, nobili, laici, ecleziastici, cavaleri, persoane culte sau fără pregătire. Ceea ce unește totul și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
prea bine de organizarea și calitatea lor. Pentru alte teme particulare, opera reprezintă și o mărturie de valoare excepțională: penitența, sub forma abstinenței de la mâncăruri, este prezentată și recomandată cu discreție, nedisprețuind o masă bună ori participarea la o agapă fraternă împreună cu alți confrați sau laici. Obiceiul cordial de a bea un pahar de vin bun, ca penitență, pentru a coborî nivelul răutății și al tristeții, care ar putea să întunece viața fraților, este o perlă de franciscanism (nr. 118: FF
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
bucurie. La fel se întâmpla și la Salisbury, unde cu o nespusă bucurie și bună dispoziție frații beau în bucătărie, în jurul focului, drojdie de bere, în momentul împărtășirii trăirilor din timpul zilei, așa încât fiecare era fericit să ia în mod fratern din mâna vecinului cana pentru a bea. Întocmai s-a întâmplat și la Sherwsbury, atunci când frații au sosit acolo. Bătrânul frate Martin, care a ajuns primul acolo, își aduce aminte cu bucurie de acel obicei. 8. În acele zile, frații
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
demască obtuzitatea și demagogia la adăpostul naivității și a inculturii personajelor). Și aici apar mostre de umor oltenesc, unele amintind izbitor de replici moromețiene. În Cain și Abel, jucată în 1967, apoi în 1972 cu titlul Moștenitorul păcălit, biblicul litigiu fratern este transferat în Oltenia postbelică. Comedia Cu oltencele nu-i de glumit (pusă în scenă în 1972) demontează mecanismul psihologic rural aflat în fața conflictului între sexe. Alegerea unei tinere femei ca primar declanșează printre bărbați și femei opinii contradictorii cu privire la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
v\ salva]i Patria! Salut, glorie [i onor, Dumei care, suveran\, M`ine, spre fericirea voastr\, Pe veci v\ va sf\r`ma lan]urile (n.tr.). 1 Da, Tat\l t\u a legat c-un leg\m`nt fratern Fran]a [i Rusia-n aceea[i speran]\, }arule, ascult\ azi Rusia [i Fran]a Binecuv`nt`nd, cu-al t\u nume, sf`ntul nume patern! (n.tr.) 1 Cu caractere chirilice `n original (n.tr.). 1 Dreptatea celui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să facă ceea ce individual nu ar fi putut face. ș...ț Că și-au mâncat tatăl, lucrul e de la sine Înțeles În cazul unor sălbatici canibali. Strămoșul tiranic era cu siguranță modelul pizmuit și temut al fiecăruia din această asociație fraternă. Prin actul consumării corpului tatălui, ei realizau identificarea cu el, Însușindu-și fiecare o parte din puterea sa. Prânzul totemic, care, probabil, este prima sărbătoare a omenirii, ar constitui așadar recapitularea și rememorarea actului criminal, memorabil, În care și-au
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sociabilității de stânga, versiune laică a slujbei religioase, unde participanții se Întâlnesc să cânte, să bea În cinstea Republicii, să evoce luptele victorioase ale trecutului și să dezbată problemele politice ale momentului. În acest context, marcat de căldura și fervoarea fraternă, se exprimă cel mai ușor, În fața unui public de susținători, prin diverșii oratori, concepția partizană și militantă specifică memoriei republicane (C. Amalvi, 1994, pp. 440-441). Segmentul ritului politic se Încheie acum și sărbătoarea Își intră În drepturi: Mai târziu, mulțimea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
culturală (transmiterea valorilor etico-sociale); funcția integrativă (controlul social asupra propriilor membri), și, pe de altă parte, funcții personale (care privesc familia ca grup social și comunitate), adică funcția conjugală (integrarea dintre soț și soție), funcția parentală (integrare părinți - copii), funcția fraternă (integrare frați-surori). Criza constă în faptul că familia nu mai absolvă aceste funcții, în special cea instituțională: de exemplu, familia - societate comercială, față cea tradițională, consumă ceea ce produce și produce ceea ce consumă, iar funcția protectivă, care garantează siguranța economico-socială, este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
promovarea dezvoltării și sublinierea forței presei catolice, care a propagat o organizare din ce în ce mai riguroasă și a stabilit legături strânse, de solidaritate și colaborare, între jurnaliștii din diverse țări. Pentru ca expoziția să-și atingă diferitele scopuri, trebuia să existe o colaborare fraternă între toți cei care se interesau de apostolatul presei catolice. Comitetul organizator a redactat o propunere tuturor reverenzilor aparținând ordinelor din toate țările și s-a adresat responsabilului Congregației Sacra Orientală, cu scopul de a sprijini și recomanda proiectul expoziției
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cosmogonice, legate de crearea și evoluția universului, teogonice, legate de apariția și manifestarea divinităților, antropogonice, legate de crearea, evoluția și manifestarea omului. Sexualitatea impregnează și fertilitatea naturii, fecunditatea umană, feminină în special, formele de manifestare a iubirii: maternă, paternă, filială, fraternă, erotică, formele de manifestare a convertirii iubirii în răzbunare, ură, crimă. Miturile au creat divinități care patronează castitatea, căsătoria și reprezintă erotismul sub diferite forme: iubirea fidelă și infidelă, iubirea generoasă și posesivă, iubirea exclusivă și multiplă, desfrânarea. Sexualitatea a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mitologiilor este faptul că mentalul divin este impulsul creației teogonice, cosmogonice, antropogonice iar sexualitatea este sacralizată. În toate mitologiile divinitățile, cosmosul, omul au apărut, în general, prin hierogamii (uniri sacre). Dragostea, sub toate formele ei de manifestare: maternă, paternă, filială, fraternă, erotică este sacralizată și este asociată cu fertilitatea naturală și cu fecunditatea umană. Dragostea devotată ori înșelată, trădată, metamorfozată în intrigă, ură, răzbunare, crimă, este modelată de mituri. Sunt sacralizate și alte moduri de manifestare a sexualității desfrânarea, relațiile extraconjugale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
după Parri) decât să sacrifice marile speranțe din timpul războiului În favoarea rutinei parlamentare, aducând astfel un omagiu involuntar Republicii pe care tot el o restabilise. În anii imediat după război, popoarele europene erau guvernate, așadar, nu de comunități noi și fraterne de partizani, ci de coaliții formate din politicieni de stânga și centru-stânga, similare fronturilor populare din anii ’30. Nu-i de mirare. Singurele partide tradiționale capabile să funcționeze normal În acei ani erau cele vădit antifasciste - sau, În cazul Estului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au Însemnat sacrificii substanțiale pentru țările platnice: În 1948, România dădea Uniunii Sovietice 15% din venitul național, iar Ungaria 17%. Stalin era la fel de exigent și cu țările care nu luptaseră Împotriva sa - ce-i drept, nu În termeni punitivi, ci „fraterni”. Se consideră că, până la sfârșitul anilor ’50, Uniunea Sovietică primise de la RDG, România și Ungaria cu mult mai mult decât cheltuia pentru a le controla. În Cehoslovacia, balanța era echilibrată. Polonia și Bulgaria au primit, probabil, mai mult ajutor Între
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]