438 matches
-
particularitățile fiecărei lucrări a ciclului (alcătuit din 20 de fugi și canoane). Am admirat deopotrivă coordonarea impecabilă a muzicienilor pe parcursul întregii lucrări și dialogul firesc al acestora, cât și sonoritatea plină de noblețe, remarcabilă prin profunzime, prin sensibilitate, prin subtilitatea frazării, prin dozarea atentă în plan dinamic și agogic. Muzicienii au interpretat cu profesionalism, cu discernământ, cu responsabilitate și dăruire monumentala capodoperă bachiană. Timp de o oră și 40 de minute cât a durat prezentarea lucrării, sala Ateneului a devenit o
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
Suita pentru Orchestră de estradă de Dmitri Șostakovici sau Dansul Săbiilor din baletul Gayaneh de Aram Haciaturian. Chiar și cu micile nesincronizări inerente totuși pentru niște tineri aflați la începutul carierei, formația de suflători s-a remarcat prin sunetul interesant, frazările inspirate și culoarea specifică pe care au imprimat- o partiturilor sub bagheta lui Marcel Pețanca, oferind publicului un moment ce a amintit de promenadele de altădată ce se desfășurau pe muzica formațiilor de estradă. Concertul aniversar a continuat cu Preludiul
Colegiul ?Dinu Lipatti? din Bucure?ti? 65 ani de existen?? by M?d?lin Alexandru ST?NESCU [Corola-journal/Journalistic/83851_a_85176]
-
obișnuite. Se spune mereu, pe bună dreptate: limbajul ascunde și nu arată. Exact ca și anotimpul cel mai frumos, când totul pare gri, aurindu-se numai pentru cei care sunt așteptare ei înșiși. Din nou poezia: un alt tip de frazare, nu o deviere metaforică, ci ritmică, acesta fiind principiul, forța ei. Wordsworth - poezia nu se deosebește cu nimic de proză, cu excepția ritmului. De obicei limbajul uzual nu poate comunica emoții intense, pentru a comunica emoții intense trebuie să se coboare
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
seară l-am ascultat pe Lucian Corchiș, un tenor de o rară sensibilitate și muzicalitate, care știe să-și dozeze glasul, fără a forța acutul, are o eleganță specială în interpretare, dovedind, de fiecare dată, o subtilitate aparte în tehnica frazării. Celelalte roluri de barzi au fost executate cu multă onestitate de tineri interpreți foarte bine aleși: Vasile Chișiu dublat de Dan Indricău, Daniel Madia și colegul său Andrei Lazăr, basul Filip Panait. Toți au creat cu omogenitate și simț al
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
avea să-i surprindă apoi marea lor poveste de dragoste. Elisabeth Schwarzkopf a atins culmile măiestriei în rolurile mozartiene. Cine se gândește la Donna Elvira, de pildă, din Don Giovanni, o are imediat în minte pe Elisabeth. Inteligența expresiei, a frazării, acea linie de canto perfectă pe care o avea ne dau pentru totdeauna măsura supremă a artei sale și a ceea ce înseamnă interpretarea mozartiană. Apărusem deja cu succes în rolurile de soprană dramatică din operele lui Mozart, când m-am
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
unele de maturitate (cel mai vechi e din 1977, cel mai nou, din 2006), autorul își schițează un inedit autoportret. Se poate vedea ușor că, scrise din impuls personal ori la comandă, „minciunile” sale sunt foarte unitare ca stil și frazare, căci imită voci și locuiesc circumstanțe străine cu o familiaritate remarcabilă. „Scrisul cu bucuria lui intrinsecă” (spune undeva) l-a stăpânit de la început întreg, cu toate valențele în alertă. Spumos, stufos, gâlgâitor, doldora de ambiguități și niciodată definitiv, scrisul lui
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
desparte,/ citește acest vrednic domn,/ uitând de masă și de somn?/ La pagina vreo patru sute,/ privirile i-au fost cusute/ cu ața literelor mici/ ca niște rânduri de furnici./ Țesut în scumpa terfeloagă,/ El, unul, pare că se roagă... Virtuozitatea frazării lirice se pliază, în cazul lui Șerban Foarță, pe o irepresibilă exigență formală, dincolo de care imaginarul, bine strunit în mecanismele artificiilor retorice, își expune relieful său contorsionat și himeric: „Ce înger mântuie,-n ev, roza/ din coloritul nul, mai știu
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
operelor", ăDon Giovanni" de Mozart. Concertul, agrementat cu o schiță de regie, cu mișcare scenica a dobândit un plus de atractivitate ridicând totodată gradul de dificultate pentru interpreți, unii mai puțin rodați în arta actoriceasca. Lucrând fiecare detaliu muzical de frazare, dicție, accente, ritm etc. și fiecare gest, explicând cum se conturează complex un personaj, Mariana Nicolesco a fost în acest concert-spectacol nu numai interpreta (Donna Elvira), partenera atentă, ci și regizor inspirat, reușind să adune o distribuție de debutanți în
O lectie de stil mozartian si un concurs by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17611_a_18936]
-
acestei cărți, în timp ce tentativa de frescă a societății românești se deapănă secvențial, în chip de scene dintr-un scenariu de teatru. Autorul pare să-și premediteze relatarea albă, previzibilă, liniară, ca și cum și-ar fi propus să dea o antologie a frazării mimetice, o partitură de temerare locuri comune narative, nuanțate subteran cu o abia sesizabilă ironie parodică. Povestea devine cu atât mai credibilă cu cât personajele constată pe propria piele că nimic nu mai e ca înainte, că indiferența inerțială și
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
melodiosserafic, într-o literatură controlată de critici formați la școala metafizicii luminoase, a idealității pure, nepregătiți să suporte un țipăt expresionist de o asemenea intensitate. Greu de crezut, dar până la urmă acest copil isteric a fost adoptat. Suflul interior al frazării - vuietul fierbinte al unei topitorii gigantice - s-a dovedit capabil să aglutineze fracturile sintactice, distorsiunile, derapajele imaginației, să topească erorile și extravaganțele și să impună o asemenea poezie. O poezie ce pare tot timpul a fi pe punctul să eșueze
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
multe paliere. Fiecare merge pînă unde poate, pînă unde vrea. Citind și recitind dramatugia ei mi se pare că vocea care dirijează scrisul este aceea a actriței Yasmina Reza. Un tip de teatru minimalist, așezat solid pe voluptatea intelectuală a frazării și a retoricii adevărate pus în slujba unor actori consistenți, atenți la cuvînt, la gest, la economia cu care expresivitatea se poate defini, se poate elabora riguros, sub ochii noștri. Cristian Juncu montează acum „Artă" la sala Izvor a Teatrului
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
aspect: se întâmpla uneori ca un student să aducă la lecție o piesă care îmi era complet nefamiliară. Preferam să fac comentariile fără să mă uit la partitură, de la distanță, după ureche. Când sugeram anumite schimbări de tempo, accente sau frazări - frazarea fiind o "cheie" în exprimarea muzicii - nu rareori studentul îmi răspundea că "asta scrie și în partitură"! Aici probabil că a intervenit elementul de intuiție. D.P. Dar cum poți ști care este sensul corect al unei fraze muzicale? J.M.
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
se întâmpla uneori ca un student să aducă la lecție o piesă care îmi era complet nefamiliară. Preferam să fac comentariile fără să mă uit la partitură, de la distanță, după ureche. Când sugeram anumite schimbări de tempo, accente sau frazări - frazarea fiind o "cheie" în exprimarea muzicii - nu rareori studentul îmi răspundea că "asta scrie și în partitură"! Aici probabil că a intervenit elementul de intuiție. D.P. Dar cum poți ști care este sensul corect al unei fraze muzicale? J.M. Mesajul
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
putrefacției, nonsensului. Să rostești textul lui Eugène Ionesco este una din probele importante pentru un actor. Chiar și din Franța. Topica, filosofia ce circulă în voie prin spatele replicilor, tipul de imagini pe care acestea le adună abrupt sau elaborat, frazarea sînt dificile. Nici experiență de scenă nu prea există în sensul acesta, avînd în vedere că artiștii (mă gîndesc în primul rînd la regizori) nu se dau în vînt după piesele dramaturgului. Tipologiile clare din piesă - Béranger și Marguerite - au
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
sale, despre legato-ul desăvârșit în cantabile susținut de o tehnică fenomenala a respirației (practic, privit în gros-plan, nu vezi când respira doar înainte de acută își acumulează vizibil suflul), despre egalitatea desăvârșită a registrelor, despre pianissimele fascinante, moliciunea și fluiditatea frazării, plenitudinea acutelor și multe altele totul controlat și supus intenționalității artistice, sensurilor muzicii. Uluitoare mi s-a părut mai ales paletă infinită de culori cu care "pictează" fiecare sunet în raport cu valoarea fonetica a fiecărei silabe, făcând din textul cântat cu
Un pact cu diavolul publicitătii by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17684_a_19009]
-
personajele care cred că nimeni nu mai e liber și nesupravegheat, că toți suntem victime ale interferențelor, bruiajului și paraziților într-o "conexiune simpatetică", într-o "rhizomă" generalizată și totodată subterană. Această stare de dihonie și dependență generează turbulențe de frazare, apele dicțiunii sunt mult schimbătoare de la un dialog la altul, de la un capitol la altul. Sunetul și imagismul stilistic, baladesc și fabulatoriu cu care romancierul ne obișnuise, au încetat în fața avalanșei de capcane și mutări, lovituri de teatru și expediente
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
se pot aduce rezerve critice serioase. Subiectele prozelor sale sunt, în mare parte, comune și decupate din cotidian, sunt scene de viață autenticiste, majoritatea fără tramă: istorisirile unui copil, o relație, o conversație dintre doi tineri, viețile unor bătrâni... Dincolo de frazarea fără cusur și ușurința cu care alternează vocile narative, Sorin Catarig este un bun observator de detalii și, mai ales, sensibil la dimensiunea interioară a momentelor surprinse. În raport cu excesul liric al memoriei, se povestește relativ puțin în aceste proze mai
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
abordarea partiturilor și control în colaborarea cu orchestra. Programul a conținut și piese „de acompaniament“ și soliștii au fost străluciți. Clarinetistul Alexandru Avramovici a oferit în pagina mozartiană momente pline de rafinament, realizate printr-un sunet foarte bun și o frazare și construcție impecabile. Violoncelistul Mihai Grigore a impresionat, de asemenea, în solo-ul din Bachianas Brasileiras. Maestrul și-a educat nu doar elevii ci și audiența, care a fost alcătuită în special din tineri. Programul a fost deopotrivă variat și
Discipolii Maestrului Jin Wang by Cleopatra DAVID [Corola-journal/Journalistic/83459_a_84784]
-
gesturi de probitate și solidaritate profesională: citarea surselor, notarea promptă a oricărei filiații etc. Și, nu în ultimul rând, ar trebui vorbit despre frumusețea directă, vizibilă, a unui "stil", de-acum inconfundabil, care nu derivă doar dintr-o abilitate a frazării, ci interferează organic cu primul mod prin care cartea devine spectacol estetic, cel al jocului ideii. Să le analizăm pe rând. Ipoteza cărții e, într-adevăr, seducătoare. E tangenta ideii lui Borges (din Istoria infamiei) și celei a lui Baltrusaitis
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
un bîlbâit, l-a antrenat pe solist în sfera teatrului muzical, transformându-l într-un veritabil homo ludens, obligându-l să-și exerseze umorul și capacitatea de adaptare-fulger la trecerile nu tocmai simple de la rostirea unor litere și silabe, la frazările nefisurate, de o muzicalitate care fără cusur! O prezență la fel de stenică și de surprinzătoare a fost cea a Trio-ului ”Sternin”, înființat în 2010 și alcătuit din pianista Daria Tudor - elevă în clasa a XI-a la Liceul ”Dinu Lipatti
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
am// ajuns să regret și binele și răul, în aceeași/ măsură" (La sfîrșitul căinței). Notificarea crizei dobîndește un caracter sistematic. Vîna de prozator care stă la baza discursului propune un conspect articulat al ansamblului, în pofida asocierii elementelor disparate, limbajului aleatoriu, frazării sincopate. Poetul dă impresia că inhalează în fiecare din textele sale atmosfera întregului convulsionat, așezat sub semnul luciferic al pierzaniei. Luînd în colimator prezentul, săgetează cu sarcasm interminabila, demagogica, repulsiva "tranziție". Un triumf al inconsecvenței, utopiei ridicole, neputinței, logoreei: Noi
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
muzicale din celebrul său monolog din actul al III-lea - într-un cuvânt un personaj de referință. Tenorul american Robert Dean Smith, în Walter, s-a înscris pe linia interpreților wagnerieni care impresionează prin fizic, siguranță, abilitate în registrul acut, frazare impecabilă. Tânăra soprană Anja Harteros a fost o Evă sinceră și delicată, cu o voce extrem de bine articulată. Demnă de remarcat a fost interpretarea plină de umor, mergând până la șarjă, a basului Eike Wilm Schulte, în Beckmeser. După opinia mea
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
și destinația lor de a oglindi această complexitate și elementaritate. Șerban Novac a adoptat o atitudine de maximă previziune, conștientizînd pe cît posibil întregul ansamblu de protuberanțe incifrate la nivelul parametrilor stilului rococo. De la tipul de atac sonor pînă la frazarea subtilă, condimentată cu elanuri ponderate și senine desinențe, totul a fost pus sub o cupola în centrul căreia trona, destins, chipul lui Mozart. Un chip ce parcă a și surîs la final, cînd simetriile oarecum previzibile ale pulsației cvadrate și
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
seriile de vise, trăite, parcă, și ele, cu ochii deschiși. Indiferent că e vorba despre pasajele scrise cu italice și adresate unui iubit pierdut sau de acelea care alcătuiesc de fapt substanța cărții, redactate cu corp de literă normal, delicatețea frazării rămâne neschimbată. Magda Cârneci creează deliberat două forme de manifestare pentru, în definitiv, același registru. Numai forme. Numai ambalaje. Cât de autonom și de interșanjabil e conținutul, se vede din reluarea câtorva eșantioane din Prolog (p. 16) în Marele șah
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
cele apărute la edituri mici din provincie, sunt ca și inexistente, Dan Lungu s-a gândit bine să reediteze acel volum. Adăugând câteva proze noi și schimbându-i titlul. Și la relectură, impresiile bune se păstrează intacte. De la aspectul stilistic (frazare fără cusur), până la conținutul în sine, povestirile au forța de a motiva lectura. S-au pronunțat multe, foarte multe, nume ale literaturii universale, și nu numai, cu care scrisul lui Dan Lungu ar avea câte ceva în comun. Cred că aplecarea
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]