1,352 matches
-
istovita-n dimineți cu stropi de brumaNe-nvaluie suflarea în zorii zilei reciSi gerul arde-n noi pierdutele poteci.Ne doare ignoranța,tăcerea grea în doiCand obosiți de toate,noi nu mai suntem noi ! Ne mistuie dorința și crezul în iubireNe freamătă în inimi tangoul fericirii.Si rătăciți prin lume,asiduu incercamSa mai găsim , iubite , speranța ce-o visamNe-ncearca Raiul astăzi și îngerii ne-ndeamnaSa credem în iubire , atunci când ea ne cheamă .Și vine primăvară și simți cât te iubesc !Și
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
ochii lumii, să nu se creadă că-s nebună. Că cine azi mai are timp să le arunce o privire? În lumea aceasta prea grăbita plopii rămân doar amintire. Eu am venit ades la ei să mă înveselesc puțin ei freamătă privind spre cer și parcă ploua din senin. E bine, că din când în când, pe plopi să îi mai luăm în seamă prin frunză lor cu murmurat de rău întotdeauna către ei ne cheamă. Titina Nica Țene Referință Bibliografica
CHEMAREA PLOPILOR, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363776_a_365105]
-
ci interpretează greșit, punându-și amprenta pe tot umanul inconștient și surescitat. Spuneam mai sus că degradările de limbă, pe care îmbălsămătorul de urât al Florilor răului sau meșteșugitorul Florilor de mucegai le-au exersat în limba literară, dându-le freamăt unduitor în exprimarea elevată, au dezaxat în secolul XXI forma de conținut, creând dilema, fantasma lumii noi, dezrădăcinate. Puterea cu care în ziua de azi, cuvinte considerate desuete sunt folosite atât de clar în viața publică, fără jena că ar
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
Hexan, dar a urmat și Școala Populară de Artă „Francisc Hubic”, de asemenea din Oradea, la clasa profesorului Silvia Pop D. Popa, absolvind-o în 1984. Aici și-a desăvârșit pregătirea muzicală, în sensul de a-și cristaliza temeinic ceea ce fremăta lăuntric în sine: genialitatea melosului popular cu tainice insuflări de dragoste și măreție umanist culturală. Nu va stagna aici, va merge încă și mai înainte, la Facultatea de Etnomuzicologie și Folclor a Universității „Hyperion” din București și o va absolvi
CORNEL BORZA. TREZORIERI AI PATRIMONIULUI MELODIC FOLCLORIC AL NEAMULUI ROMÂNESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364710_a_366039]
-
ce-i invada corpul său tânăr. Mircea o ajută pe Săndica să scape de rochița scurtă, în timp ce fata îl ajută să-și scoată pantalonii și tricoul. Cu mâinile tremurând de excitație, Mircea desfăcu capsele sutienului, lăsând liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
am așezat la umbra unui copac. Ne-am sărutat mult, iar eu eram atât de fericită încât îmi doream atunci pe loc să fiu a lui. Mâinile și buzele nerăbdătoare ale băiatului îmi atingeau cele mai ascunse locuri iar eu fremătam din toată ființa. Visul frumos s-a destrămat în momentul în care ne-am trezit lângă noi cu doi bărbați. După îmbrăcăminte și miros ne-am dat seama că erau ciobani. Miroseau puternic a alcol și se clătinau pe picioare
DOAR IUBIREA RAMÂNE(FRAGMENT) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364773_a_366102]
-
ale orașului cunosc la acest restaurant cât de frumos îl înzestrează pe om propriul zăcământ de aur sufletesc și cât de plăcut își poate petrece o clipă de viață în acest popas exemplar, unde curge lava galbenă de „Cotnari” și freamătă marea iubirii, cât de fidel îi este gustului inimii, prieteniei, iubirii, păcii, liniștii, armoniei, vinul „Cotnari”, bătrânul de ani dar tânărul de prospețime savuroasă vin, patinat, catifelat, îngălbenit, parfumat, scurs din vechile podgorii voievodale ce-au uns cu miere înveselitoare
LA IRINA, „COTNARIUL” E PRIETEN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364754_a_366083]
-
atemporale. Apoi în peisaj a pășit un pui de cerb roz, vorbitor. Acesta nu avea deloc coarne (cum ar fi trebuit să aibă unul autentic), și de asemenea ochii și botul îi erau mult mai mari decât în mod obișnuit. Fremăta din toată ființa sa și mergea cu grație. ”Nu te teme, micuță Aiko, aici nimeni nu-ți va face niciun rău. Vei vedea lucruri care te vor uimi încă și mai tare, zâne și fauni, centauri și inorogi, zei și
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
lămuresc mai bine lucrul acesta, dar simt că așa este, și asta mă doare. Cum putem să trăim oare și să ne înveninăm singuri fără să vedem nimic, nimic?” În fiecare dimineață se trezea tot mai duios și mai fericit, fremătând de iubire. Când intra doctorul - venea acum să-l vadă un medic bătrân, un neamț, Eisenschmidt - îl întreba în glumă: “Ce zici, doctore, mai trăiesc o zi, două?” “Nu o zi, două, ci luni și ani de zile o să mai
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
seama că ar fi trebuit să te recunosc din prima încercare, dintre mii de sosii, între sute de oglinzi... da, erai tu, fără îndoială... "Vino!", am întors replica de mai devreme și te-am cuprins cu brațele, mistuit de dor, fremătând de dorință. Din nou în apartament. M-am aruncat între cearceafurile apretate, fixând curios același orologiu. Ți-am simțit atingerea, delicată, suavă, inconfundabilă... "Te rog să vii singură la întâlnire de acum încolo... Nu vreau să mai fiu silit să
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
Știu că ești acolo... te simt, te doresc. O întrepătrundere mistică, ezoterică, chiar dacă toate oglinzile se vor sparge, dacă mii de măști de carnaval vor cădea, vom rămâne numai noi doi, înlănțuiți... Ești unica, ești aleasa... Când am ajuns, totul fremăta în jurul meu. Te rog, vino singură, nu vreau să fiu obligat să aleg... E o armă care a produs deja prea multă suferință... La locul convenit, o fată cânta din vioară, simplu, natural, din instinct aproape. Era desculță în ploaie
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
tulburi, noi ne-am înrăit, Și-am uitat de Tine, cât ai pătimit! Săptămâna Mare, Denii an de an, Dă-mi credință Doamne, nădejde să am, Salciile toate în genunchi se pun Și durerea-Ți mare lumii ele-o spun! Freamătă anarhic, gloata disperată, Tu te rogi cu milă : -Iartă-le lor Tată! Răstignit pe cruce, tâlharii hulesc, Un sobor de îngeri, în psalmi te măresc! Iartă-ne Părinte, mare-i neputința! Firul e subțire, slabă e credința, Cântă iar cocoșul, noi
POEME de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350324_a_351653]
-
a ta libertate, Venită din eternitate. Ți-i coama împletită Cu fragede flori, Stropite de rouă. Cornul din argint făurit Cu nestemate e împodobit Iar copitele de diamant Scânteiază printre stele, Pe cerul îndepărtat, Când zbori spre Calea Lactee. Ușor îți freamătă nările, Când te privesc în ochii În care văd lumi De pe alte tărâmuri. Tu-mi aduci fericirea, Prin fereastra sufletului, Deschisă pentru tine. Nu ești o creatură legendară Adevărată ești și nu imaginară, Blândețea și inocența Tu mi le-ai
INOROGUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350405_a_351734]
-
pornesc, în cele din urmă, orizonturile poetice spațiale și temporale. Ca medii roditoare ale sensibilității, înglobînd structura și fizionomia lăuntrului său, spațiul și timpul rămîn orizonturile evidente ale lirismului, surprinse ca îmbinări polare sau despicări de obiect. Poezia Taniei trăiește, freamătă, fiindcă există un suflet generator corespondent, care se nuanțează de la o pagină la alta - sufletul poetei -, acel gen de unitate de entelehie, baza generatoare a unor perspective inedite, altele decît cele pe care ni le oferă poetica de azi. În
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
s-ar abate la picioarele muntelui. De dincolo de calendar, anotimpuri și vârste, Eminescu este steaua noastră solară. Sub aburul versurilor eminesciene, totul arată mai nobil, mai sincer și mai frumos; îl caută poeții și îl iubesc îndrăgostiții de pretutindeni, natura freamătă „la mijloc de codru des” sau pe „lacul codrilor albastru” și se limpezesc aștrii și „scapără”, copiii se copilăresc și bătrânii se înțelepțesc. Rodica Elenă LUPU Ianuarie 2011 Referință Bibliografica: Luceafărul poeziei românești / Rodica Elenă Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349007_a_350336]
-
acesteia către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri în armonie cu trăirile egoului. Clasicismul prozodic al versurilor e însă mai degrabă o formă de îmblânzire a convulsiilor lăuntrice, un act de exorcism. Poemele freamătă de sensibilitatea unei poete admirabilă. Aceași seducție pentru versul clasic o descoperim la Lavinia Huțișoru Dumitru. Această amplă antologie se încheie cu proze semnate de Elena Buică și Ovidiu Creangă, ambii din Toronto, Canada, Radu Botiș, Cezarina Adamescu, Adrian Botez
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349071_a_350400]
-
trusou Și vină iar acasă. Ți-om face nuntă cu alai, Cu mare fast și veselie, Că vine vremea iar să stai În vatră, la chindie. În dreapta mamei tu vei sta Și straja fi-vor nașii, Iar sufletu-ți va fremăta Când chiui-vor toți nuntașii. Amaru-ți chin se va topi În sârbe, hore și-nvârtite. Cu brațele deschise te-om primi Și-n brâul tot rotit te-om prinde. Te-om înfășa ca pe un prunc, Te vom moși cu vorba
TRECUT-AM APA de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348568_a_349897]
-
au obosit să le mai poarte de grijă. Înveșmântate, s-au perindat tăcute, pe străzile căptușite de noroi, în clădiri ce n-au cunoscut vreodată culoarea. Uneori au trăit intens, nedozat; abandonându-se orelor, alteori și-au ronțăit clipele, au fremătat cu ochii pironiți spre abisul din jur. De-ar fi înțeles, din liniștea depărtărilor desculțe, că trebuie să privească spre lumina acelei lumi posibile, fără a uita să trăiască frumos prezentul.... Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Privire caducă / Mihaela Oancea : Confluențe
PRIVIRE CADUCĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349264_a_350593]
-
că trebuie să mă aplec să-i sorb respirația, s-o unesc cu a mea și să pătrund în visul lui, eu care nu pot exista decât prin efortul imaginației sale. Eram foarte aproape de el, privindu-l în continuare intens, fremătând în adâncurile mele, de teamă, nerăbdare și ceva mult mai subtil și întunecat decât simțisem vreodată sau aș putea descrie prin cuvinte. Îmi doream cu disperare să se trezească, îmi doream cu aceeași disperare să n-o facă și să
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
ceva timp încoace. Fără vise, fără zbucium, un suflet uscat, cu înveliș lichid și sărat. Dimineața veni solară și cu cântec de păsări vesele. Deschise ochii și, pentru prima dată după multă vreme, zâmbi nedeslușit începutului de zi. Cu inima fremătând de un zumzet de neînțeles, parcă fără să-și amintească ziua trecută, se-mbrăcă, își aruncă apă proaspătă pe ochii odihniți (la oglindă renunțase de ceva timp, nu voia să-și vadă prea des obrazul rupt de cicatrice) și aproape
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
Lumina dragostei) Și, parcă pentru a se justifica de slăbiciunea manifestată față de femeie, cu siguranță și cu o anumită notă de umor, poetul descoperă cauza și o explică cititorului: Ai fiori de iad, drăcești, în tine, Care mințile îmi răsucesc, Freamătă de jind carnea pe mine, Cu ce pofte-ascunse te doresc. (Ai...) Dragostea nu este întotdeauna, ori chiar niciodată, o undă lină de lumină fermecătoare și continuă, lipsită de umbre și momente de întuneric. Nu este o oază de liniște în
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
trecuse printr-o căsnicie mai mult sau mai puțin reușită, iar acum ne întâlneam, într-o încercare de a ne regăsi unul pe altul. Când s-a întors cu fața spre mine, am observat mișcarea sânilor ei mici și tari, fremătând de nerăbdare. Mi-a prins gâtul într-o îmbrățișare tandră și am simțit-o imediat lipindu-se toată de mine, cu sfârcurile micuțe, pe care mi le închipuiam de o roșeață delicată, produsă de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
și hotărâre, acea duritate a gingășiei care o făcea să plutească în alte lumi. Buzele mele explorau fiecare porțiune din frumosul său trup, nu lăsam niciun centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei fremătau nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[5],înfigându-și
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
drept, la nivelul apei, l-am scos ușor din apă, fără să fie nevoie de minciog și l-am introdus în juvelnic. Această activitate a trezit dintr-o dată interesul partenerei mele de pescuit, căruia nu-i mai era somn și fremăta nerăbdatoare pe lângă mine, să-i pregătesc scula de pescuit. - Să-mi montezi și mie fixa, sau prăjina - cum îi spuneți voi, pescarii! Vreau să prind și eu pește, doar de asta suntem aici! - Imediat, iubito, se rezolvă! Credeam că dorești
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi scânteiau de poftă, buzele ei umede mușcau uneori cu tărie, dar eu nu simțeam durerea... Cu mâna fremătând de nerăbdare i-am scos petecuțul de material, care stătea în calea dorințelor vizibil manifestate de amândoi, slipul meu având acelaș destin. Perișoarele sale coapte și tari la pipăit erau preocuparea buzelor mele și a mâinilor, iar printre pulpele sale
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]