14,044 matches
-
goi. De câțiva ani deprinsese de la Mișu, fiu-său, boala asta a naibii, modernă, de a îmbrăca izmene scurte, chiloți, cum îi spuneau ăștia tinerii. Făcuse el nazuri până să le îmbrace, nu din cauză că i-ar fi fost teamă de frig că nu le îmbrăca decât vara, la început, ci din cu totul alte motive. îi plăcea omului să se simtă la largul lui și iarna sau vara, când îl apucau pandaliile socotelilor, umbla forfotă prin camere, numai în izmene și
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
cu un superb cojoc, călduros și fein, confecționat cîndva prin partea locului, prin Mărginimea Sibiului, de care și Ada este legată. Mi l-a dat firesc, cum dăruiește, spunîndu-mi că acum am eu nevoie de el fiindcă umblu mult prin frig, că sînt friguroasă și că și vremurile sînt, și ele, cam reci. Cînd plouă, îmi pun acea pereche de pantofi pe care o am de la ea și care mă ferește de orice picătură s-ar insinua dincolo de pașii mei aiuriți
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
am, nici eu nu am, dar îți voi dărui o luminare. Poem Aș putea să te învăț orice, poate chiar o toamnă ruginită ori sărutul pe ochii abia născutului. Aș putea să te învăț cum să te porți în pustiul frigului ori în vara rătăcită între palmele visătorului. Poate aș putea să te învăț valurile mării... Aș putea, desigur, să te învăț cum să prețuiești o lacrimă sau o picătură de sânge. Ce multe aș fi putut să te învăț, dacă
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
Tău sărut. Psalmul II De mii de ani, în ceruri, îndemni un rob să scrie, Fără să știi că poate, fără să vrea să știe. Mai ai nevoie, Doamne, de-o nouă mărturie? A fost de față singur, în beznă, frig și ceață, Cu arșița-n grumaz, sub fulgere și gheață. Legate-s toate-n gând, nod după nod, cu rost, Muiate în păcate, smerite-n zi de post. Când frântu-i-s-a-n zare și cerul și destinul, Ca broasca i-au plesnit
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
nu-i mai pot ajuta pe patinoare îngerii gheței fac salturi în gol ei vând hieroglife la un preț de nimic cetatea nu vă mai poate primi strigă cineva la capătul ceții nu vă încape iată casele sunt strivite sub frig până la măduvă drumuri se sting peste mare flutură steaguri de avarie Sinele și marea Ce spun pescărușii ce veste aduc zborul lor e un geamăt al beznei dincolo de mare alte porunci se aud alte mișcări sufletești într-o pânză de
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
sentimente asemeni unui nor fără patrie dacă fumul țigării îmi năruie idolii dacă-mi acopăr ochii cu o tăcere dacă mâinile mi le satur cu gesturi lipsite de flacără Capătul zilei Cu degete înghețate torn ceaiul în cești - e un frig presimțit doar în oasele mele precum o lumină precară o ființă străină pare a-mi duce mai departe neliniștea plăsmuită din fum și zăpezi cu eul proptit de cealaltă parte a nopții Ritual Pe zăpada paginii mele o sărbătoare a
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
Mihai Minculescu II. Lună caldă Este al naibii de frig în inima mea îndrăgostită de tine vită de tăiat îs, prăpădită vită de povară. Fără să clipești, piezișă privire, întotdeauna din ce în ce mai rău, urma alege. Parcă-i sfârșitul lumii: în creierul nopții, cum poate să fie luna asta caldă ca mintea
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
eu că mai mult decât un scud trebuie plătit, ca să mă dezbrac de răsfățul adolescentului călător credința mea e de acum matură, se vede, de mi se cere mai mult decât jubilația în fața rozetelor de catedrală, mi se dă darul frigului, răceala lespezilor, lapidaritatea ex-voto-uri dinăuntru, răbdarea probelor de foc și gheață, umezeala granitului de sub genunchi, iar întrezărite abia razele primăvăratice de-afară, strecurate prin sita colorată a vitraliilor, și chiar cu mai puțin am rămas, cu gramatica sobră a unei
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
abia razele primăvăratice de-afară, strecurate prin sita colorată a vitraliilor, și chiar cu mai puțin am rămas, cu gramatica sobră a unei bazilici constantiniene de pe Aventin, cu Santa Sabina, nici tu icoane înnegrite ale Fecioarei, nici tu fresce numai frigul fierbinte al cerului dinăuntru, piatră și ardoare, un altfel de soare. Negația și interogația. Riva degli schiavoni, Dalmația, Sacul de cânepă al sclavului, Umilința slavului, teroarea frigului, mysterium iniquitatis, toate anunță Lumina. Dar nu se știe în care ceas. Toate
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
cu Santa Sabina, nici tu icoane înnegrite ale Fecioarei, nici tu fresce numai frigul fierbinte al cerului dinăuntru, piatră și ardoare, un altfel de soare. Negația și interogația. Riva degli schiavoni, Dalmația, Sacul de cânepă al sclavului, Umilința slavului, teroarea frigului, mysterium iniquitatis, toate anunță Lumina. Dar nu se știe în care ceas. Toate pregătesc Invierea. Medaliile scuipatului pe haina împăratului. 2. Vino, la Subiaco, unde croncăne inteligibil corbul lui Benedict, parc-ar emite un edict. Crux. Crevasă, Normă Formă fără
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
nedeschisă de ani dintr-o bibliotecă îngustă, prin care alunecă lenevoase femei în paltoane de iarnă - e-o seară prea tristă, cu ploaie, vorbe neînsuflețite și vodcă lemon, și umezeala îți pătrunde în oase, urzind un fel de rețea de friguri și frici - adevăratul motiv pentru care înșir versuri din nou - în biblioteca îngustă, prin care m-adulmecă tandru femei melancolice în paltoane de iarnă. Tratat despre frică Din două în două nopți visez un mare cutremur am zile oribile mă
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
râsul și strălucirea din ochi e vremea să te pregătești pentru iarnă să deschizi larg ochii și să spui ,nimic" cu glas tare ,nimeni" să întâmpini viscolul ca o pasăre ce nu mai știe drumul spre țările calde se lasă frigul deodată și-n amintire în dimineți de vară felurite tristeți încet drămuite nebunul cartierului întrebându-te cât e ceasul chipul femeii ce cânta pe chei bani destui nu aveai să-i răscumperi durerea (tânărul strivit de pavaj avea ochii deschiși
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
care mai băuseră și alții. Cele mai lungi remușcări din anul acesta ploios - o formă singuratecă de surpare de sine. Voiai să răstorni lumea cu dinamita strecurată în ceștile de cafea... hotelul de viață, liftierii răzbunători apăsând pe butoane de frig și oamenii aceia de douăjde bancnote de frunze bacșiș ancorați la valize... Cele mai mari remușcări din anul acesta : așternuturi de stâncă și pământ...forme de relief tot mai nesigure de la înălțimea ultimului catarg. BARBECUE În cartier se auzea doar
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
și banii în mînă, dom'le, ce mai tura-vura... la mine nu se-nghit "abureli" d'astea cu lugu-lugu-tăvălugu... vino sa-ți plătesc... adik pe 15... bleah! Nooo!!! Devenisem astfel un cotoi vestit... jos pălăria!... un fel de vedetă a frigurilor galbene, purpurii, liliachii... un "grosolan" care spune de alea cu p... hm!, un spurcat printre candizi, nevinovați, sinceri, delicați, îmbujorați de virginitatea trupului și sufletului lor etern, întemeietori de interminabile și mlădioase parade ale modelor... ale modelelor de moralitate... ăștia
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
lipit de perete. abia se mai ține să nu cadă pe podea. e foarte vlăguit. are oasele ieșite pe-afară și nici o lumină. pare zidit, dar nu e așa. mai alunecă spre podea și atunci în cameră se face foarte frig. când coboară, întunericul devine pânditor. seamănă bine cu un soare negru, abia răsărit. în spatele acestui soare peretele s-a înnegrit. soarele ăsta cunoaște o lumină acoperită, care nu se vede. el strălucește doar pe partea cealaltă. e un soare întors
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
îndată ce se va întoarce cu fața spre mine un alt început și un alt soare va răsări din el cu o lumină mai înceată și mai înșelătoare. * ziua a răsărit și o pasăre neagră s-a lovit de geam aducând frig și adevăratul trup s-a ridicat dintre noi și-a început să meargă spre ușă mult mai încet am văzut că nu-l vedeam și anii ei și anii lui se scurgeau din corp în mâini și-apoi urcau în
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
aproape" și el a strigat atunci "arată-te" și ziua s-a arătat neagră și adevăratul nostru trup cu liniile feței amestecate urât și-a așezat mâna pe geam și o altă pasăre de noapte a intrat în casă aducând frigul și un alt trup s-a ridicat dintre noi și o altă pasăre de noapte s-a lovit de geam. * genunchii ei pluteau prin cameră. se așezau lângă el. "de ce n-ai zis nimic trebuia să zici ceva". rochia ridicându
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
amenințător Iordachi" - Dumitriu, p. 40, r. 43-44: "Panaioti îi arse o palmă peste gură: - Nu-i tăia vorba boierului, mă!"; Vinea, p. 253, r. 17-18: "Trecură ceasuri. Se sfîrșea după-amiaza și se răspîndea pe cer o înserare viorie. Se făcea frig" - Dumitriu, p. 43, r. 14: " Se răspîndea pe cer o înserare viorie. Se făcea mai răcoare" ș.a. Diferențe flagrante există, însă, la un moment dat, în construcția dialogului. Replici discursive, molatice, arhaizate, din varianta Vinea (pp. 248-249) devin, în varianta
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
socialismul utopic și cel real există o falie de teroare istorică și suferințe individual-colective. Edificarea lui asupra naturii comunismului, produsă încă la mijlocul deceniului cinci, primește noi și terifiante confirmări, prin socialismul "regal, de tip asirian", al lui Nicolae Ceaușescu. Foamea, frigul, frica, sistematizarea satelor și demolarea bisericilor, propaganda deșănțată și monstruosul cult al personalității din anii '80 nu fac decât să întărească, în sistemul de referință al fostului ilegalist, convingerea că nimic nu se poate construi prin "dresaj social", prin siluirea
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
devoratoare a timpului - este prezentă deja explicit în aceste poeme al căror anotimp central este iarna, cînd "trosnește seva înghețată-n rădăcini" (Pe cai, deci), încadrat doar de circumstanță de primăvară și toamnă: "Aevea fulgul clipei căzătoare/ mă îmbrăca în frig și în ninsoare". De altfel, măreția frigului va fi ulterior, în visele poetului, singura forță capabilă să se opună asediului mortal al timpului, încă văzut aici în stil familiar și popular, ca un "boșorog milog" ( Timpul). Tot acum, într-o
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
în aceste poeme al căror anotimp central este iarna, cînd "trosnește seva înghețată-n rădăcini" (Pe cai, deci), încadrat doar de circumstanță de primăvară și toamnă: "Aevea fulgul clipei căzătoare/ mă îmbrăca în frig și în ninsoare". De altfel, măreția frigului va fi ulterior, în visele poetului, singura forță capabilă să se opună asediului mortal al timpului, încă văzut aici în stil familiar și popular, ca un "boșorog milog" ( Timpul). Tot acum, într-o imagine textuală la fel de naivă, dintr-un februarie
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
imaginare. Poemele din ,,Tribuna", Au fost oameni mulți, Cîntec despre Doja (tipărit de redacție cu titlul schimbat, Pămînt, și cu unele modificări) și La lemne reușesc performanța, deloc ușoară, să-și păstreze universul originar nealterat ideologic, în ciuda tematicii impuse. Iarna, frigul, stîncile, vulturii, pădurea, revolta, cuvîntul, cuțitul și sîngele sunt motive lirice care se înscriu organic într-o sintaxă a metaforelor stănesciene născută din ,,realitatea fundamentală" a poetului, aflat acum sub zodie argheziană după ce trecuse revelator prin cea barbiană. Doar tonul
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Ploscaru însîngerate pe sîrmă păsări am crezut că vei veni să cîntăm colinde am crezut că vei învinge moartea și te vei ridica am crezut că vei birui în bătălia cu boala acum stau însîngerate pe sîrmă păsări zgribulite de frig cu promoroaca pe aripi cei care trăim credem că nu vom muri niciodată cei care suflăm spunem că este foarte ușor a muri dar cei care mor știm cu toții au spus-o este foarte greu nu-ți mai rămîne nimic
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”,... VII. DOAR CORBII VEGHEAZĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017. M-am așezat pe marginea sufletului să înfloresc lumini din hău e atât de frig! doar corbii veghează umbrele tăcerii undeva la răspântiile durerii crabi cu cleștii de aramă decupează altare uitării îi văd îi aud cu tristețea brațelor rotunjite peste aduceri aminte între întunericul luminii și cuvânt oglinzi coapte sub limbile Gheenei rotesc cărările
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
închisorile sfărâmate beau sânge de lună din noaptea răsturnată-n corbi sălbatică înflorire vis și țărână volbură și flori mi-e atâta sete de tine Citește mai mult M-am așezat pe marginea sufletuluisă înfloresc lumini din hăue atât de frig!doar corbii vegheazăumbrele tăceriiundeva la răspântiile dureriicrabi cu cleștii de aramădecupează altare uităriiîi văd îi audcu tristețea brațelor rotunjitepeste aduceri aminteîntre întunericul luminii și cuvântoglinzi coaptesub limbile Gheeneirotesc cărările îndoielii și speranțeie atâta ceațăîncerc să mă adun din minevictimă și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]