1,578 matches
-
Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 723 din 23 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Magia clipei... Afară, întruna ninge, e frig Și e noapte, Încerc să dorm cu tine-n gând, Să uit că ninge-afară, Să uit că-i frig, Să uit că plâng. Visez... Îmbrățișați, Pe malul mării, Încremeniți rămânem Și valurile înspumate Se împletesc la țărmuri, Iar marea geme în furtună, Sălbatică furtună. Privim, zâmbind spre valurile crețe, Vrăjiți Că luna arămie mătasea își așterne purpurie Pe-a
MAGIA CLIPEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351584_a_352913]
-
generator de energie solară, portabil, și tot ce se mai poate construi din efectul inedit al acestei Stele. Asta ca să avem energie gratuită de la Sfântul Soare, nu doar atunci când “deschidem fereastra”...ca în bancul acela de pe vremea odiosului: “Afară-i frig, în casa-i frig, deschid fereastra, o închid, îți mulțumim partid că ne-ai calit...” Vorba lui Ion Creangă: “mai căliți ca acuma, ca anul trecut și ca de când ne știm, n-am fost niciodată...”. Consider că acum a sosit
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]
-
Sunt bici cu vârf din vârf de sloi, Sunt crivățul din faldurile zării, Sunt cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă și cu glugă, Sunt lama din oțel de gheață ce a ucis cocori... Sunt totuși cald! Căldura îmi vine de la Rugă! Sunt un român și-n
CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346576_a_347905]
-
poftă sau mort de tot deoarece nu aveau altă masă. Să nu uităm riscul la care se expun mulți bucătari amatori în timpul preparării unei rețete culinare. Cine nu s-a tăiat la un deget...două, trei?... Cine nu s-a fript cu tigaia crezând că răspunde la telefon? Cine nu a alergat după o pisică hoață ce a “vânat” pulpa din castron? Cine nu s-a frecat la cap după o lovitură în sertarul uitat deschis în poziția înțepenit? Cine?? Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
poftă sau mort de tot deoarece nu aveau altă masă.Să nu uităm riscul la care se expun mulți bucătari amatori în timpul preparării unei rețete culinare. Cine nu s-a tăiat la un deget...două, trei?... Cine nu s-a fript cu tigaia crezând că răspunde la telefon? Cine nu a alergat după o pisică hoață ce a “vânat” pulpa din castron? Cine nu s-a frecat la cap după o lovitură în sertarul uitat deschis în poziția înțepenit? Cine??... XI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
Parisul. Când mă întorceam simțeam că mama a făcut o minune; mirosea în bucătărie atât de frumos, încât săream la gâtul ei, o sărutam și o întrebam dacă ea face minuni. Dar cu ce era masa plină? Felii de mămăligă fripte pe plită; cartofi copți, frământați cu mujdei de usturoi verde, o grozăvie!. Mama nu mânca însă odată cu fiul ei. Acesta observă și o urmărește. Mânca doar cojile de mămăligă și, pe urmă spre uimirea copilului spunea: Mulțumescu-ți, Doamne!. Sau Mama
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
PATIMĂ NESTINSĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 783 din 21 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Cu patimă nestinsă Îți sorb mireasma trupului Și te cuprind, pe după mijloc, Cu brațele amândouă, Așa, cum cuprinzi, în suflet, O minune.... Ne frige apropierea, Din ochi ne sar scântei, Și diamante curg Din albaștri, ochii tăi. Când îmi șoptești: „Mi-a fost atâta dor de tine!” Așa de tainic și de dulce Tu mi-o spui, Încât îmi pare c-ai sosit De pe
CU PATIMĂ NESTINSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352032_a_353361]
-
conceput încât creștea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat. Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea și ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău vesel ce cânta din fluier și iubea fetele care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele, care îl întâlneau și îi simțeau privirea vrăjită, uneori chiar sărutul de foc, se jurau că el venise de pe
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cerul își frământă nedumnezeirea Peste toate cerne praful de pe nori Ai ucis în noapte vise și iubirea Eu m-am veștejit galben până-n zori Degetele plâng pe clapele arse Frige nepăsarea ochilor parșivi Strigă nesimțirea în ciudate farse Ochii mei albaștri te privesc naivi Lacrima se roagă să ramână rece Zâmbetul se strâmbă în oglinda grea Astăzi înc-o moarte peste mine trece Mâine va-nflori nebunia mea Iar mă-ntorc
O LACRIMĂ-N NOAPTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356018_a_357347]
-
lor copilărești se pierdeau vesele departe, în pădurea pustie. După ce obosiră bine, se opriră și se priviră de aproape cu ochii plini de străluciri ce anunțau chemarea dragostei. Urmară serii scurte de îmbrățișări și sărutări. Oare să fi fost mai frig atunci? Exclus! După atâta mișcare se încălziseră de-a binelea. Săruturile s-au întețit și au devenit fierbinți, cu buze strivite de dulceață și dor, iar îmbrățișările creșteau în intensitate. Era jocul impus de ea din necesitate și rațiune, în
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
nu prea. E mai curând o îndepărtată nostalgie metafizica, cu dimensiuni montane sau marine. Imaginile sunt atat de elegant stilizate, încât capătă ceva clasic: Când prin grădini părăginite e prezis Aprilie, / Ridici o frunză, se sfărâmă - îți lasă în palmă frig timpuriu, merele putrede-n crengi, paianjeni. / Rază se-năbușă de fum, făptura ta se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe."(Pământul veșnic, 1977). La un moment dat
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
Acasa > Versuri > Istorie > CEI CARE TAC Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 218 din 06 august 2011 Toate Articolele Autorului Tăceți, orice ar frige țara Atâta timp cât nu vă arde, Puțin vă pasă că în jur Năpasta bântuie și roade! Tăceți, să doarmă vulturul, Să nu vă crape țeasta, Să nu vă implicați cumva, Vă place viața asta! Triumfe ura și focul, Să se dărâme
CEI CARE TAC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357021_a_358350]
-
mai mult, să vă spun de ce din prima clipă am avut atậta curaj de timpului n-am vrut să mă supun și nici o pithye nu m-a pupat pe obraji - dar știu, tot de atunci, și fac mărturisire că-mi frige fruntea dorul de albul nemărginirii - ca uit,uneori, să mai strig, melancolic, o, tempora! ca Nordul mi-a furat, definitiv, unghiul privirii - și, încă, mai vreau sa latru, cu lupii, la lună, ori să aștept, cu cerbii, iarna, sub cetini
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
ELOGIU DARULUINu știu, estimp, mai mult, să vă spunde ce din prima clipă am avut atậta curajde timpului n-am vrut să mă supunși nici o pithye nu m-a pupat pe obraji -dar știu, tot de atunci, și fac mărturisirecă-mi frige fruntea dorul de albul nemărginirii -că uit,uneori, să mai strig, melancolic, o, tempora!că Nordul mi-a furat, definitiv, unghiul privirii -și, încă, mai vreau sa latru, cu lupii, la lună,ori să aștept, cu cerbii, iarna, sub cetini
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
o dovedească, nu degeaba este el Marin a' lui Vițu, din Oltenia lui Nea Mărin! Pasaje dureroase chiar, frânturi inedite ale istoriei sale de viață, sunt presărate cu expresii și învățăminte neaoșe, din zona sa de obârșie, al cărei dor frige, frige, ca focul străinătății, bată-l vina! „Știam totul, varianta mea, însă nu puteam comunica, nu mă puteam exprima sub nicio formă, parcă nu mai știam vorbi, nu mai știam gesticula, nu mai știam râde. Plângeam ca de un rău
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
dovedească, nu degeaba este el Marin a' lui Vițu, din Oltenia lui Nea Mărin! Pasaje dureroase chiar, frânturi inedite ale istoriei sale de viață, sunt presărate cu expresii și învățăminte neaoșe, din zona sa de obârșie, al cărei dor frige, frige, ca focul străinătății, bată-l vina! „Știam totul, varianta mea, însă nu puteam comunica, nu mă puteam exprima sub nicio formă, parcă nu mai știam vorbi, nu mai știam gesticula, nu mai știam râde. Plângeam ca de un rău făcut
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
Bă, Țăcă, ce-ai luat atâtea dacă nu-ți trebuie ? - Ba-mi trebuie, că s-tem șapte guri ș-un câine ! - Lasă râca, nepoate, c-a intrat dihonia-n el și-l paște păcatu. Să-ți pară rău când te frige untura, nu terciu !... Ioan Muțiu Referință Bibliografică: Coadă la pâine, de Ioan Muțiu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 279, Anul I, 06 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
COADĂ LA PÂINE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355598_a_356927]
-
Când văzu că-i moartă cu adevărat; Dar la scurtă vreme, în aceeași lună, I-a murit și soacra -- tot de moarte bună... Morala: Să nu pierzi nădejdea, orice-ar fi să fie -- După întristare, vine bucurie. CIN' S-A FRIPT CU CIORBĂ... Fratele nevestei unui negustor A venit odată pe la casa lor, Zicând că la noapte, mâine, cine știe, Are gând să plece în călătorie Și că prin urmare, Vrea să-și sărute sora la plecare. -- Ba să nu pui
FABULE MICI PENTRU OAMENI MARI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/356097_a_357426]
-
mea, A strigat bărbatul, ca intri-n belea! -- Și de ce să nu pun gura, mai cumnate, Când știi că mi-e sora și că eu i-s frate? -- Poți să-i fii și tata!, zise omul scurt -- Cin' s-a fript cu ciorba sufla și-n iaurt! VĂDUVA ȘI PITICUL Zice că demult, odată, Un pitic s-a însurat Cu o văduvă bogată Ce fusese măritată Cu un mare om de stat. Și-o fi dus ea, altădată, o viață mai
FABULE MICI PENTRU OAMENI MARI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/356097_a_357426]
-
șoapte - eram atât de singur și absurd, în noapte, si nu credeam să mă-ntâlnesc, cu Dumnezeu, la târg - avar, privesc cu lăcomie-n ochiul timpului și văd scântei și laudă-i aduc nesomnului de-o viață - e tot mai frig acum, în Cerul meu, și ceață, si, tot mai greu, barosul mai răzbește-n stei - dar ce-i și mai afund de stratul cel bogat? de sufletu-mi barbar, cătând în infinit adânc? tot << aur sterp >> de fi-va, ori
ELOGIU << AURULUI STERP >> de ION MARZAC în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356179_a_357508]
-
mai mult, să vă spun de ce din prima clipă am avut atậta curaj de timpului n-am vrut să mă supun și nici o pithye nu m-a pupat pe obraji - dar știu, tot de atunci, și fac mărturisire că-mi frige fruntea dorul de albul nemărginirii - că uit,uneori, să mai strig, melancolic, o, tempora! că Nordul mi-a furat, definitiv, unghiul privirii - și, încă, mai vreau sa latru, cu lupii, la lună, ori să aștept, cu cerbii, iarna, sub cetini
ELOGIU DARULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356254_a_357583]
-
Publicat în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului 7 Iulie 2015 Sunt frumuseți ce nu le poți vedea, Sunt frumuseți ce nu le poți atinge-, „Dorm în pielea goală, spune ea Și aerul ca flacăra mă frige!” Adam nepăsător nici n-o aude Și el adoarme după cum i-e vrerea, Aici nu ai de cine te ascunde Și-n goliciune stă toată puterea. Povestea asta n-a durat prea mult, El, șarpele, s-a furișat în gânduri
ADAM ȘI EVA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368922_a_370251]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DE DOR... Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Chemările muzei E lumea tăcere și-i noapte și-i frig, Închisă-n orbire cu teamă te strig, Cortina ridic-o te aștept să revii, Să-ntregim în noi raiul scăpând de pustii, Să râdă lumina un timp nesfârșit Să rodească în suflet și gând înmiit, La timpul când stele în
DE DOR... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368923_a_370252]
-
și de-a rămâne între frați, Vreau singur din durere să urc scara Cu duhul răstignit peste Carpați! Nu-i nicio Lege care să m-oblige Ce vorbe să rostesc, ce sfânt, ce dor, Cu fierul roșu dacă mă vor frige Să-mi vii atunci degrabă-n ajutor! Și demn îmi voi purta prin viață vina Că m-au născut părinții mei român! Cine, Doamne-mi tulbură lumina, De vrea în întuneric să rămân? Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Ce vină am
CE VINĂ AM... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368968_a_370297]
-
cum vom supraviețui pe acel ger. Norocul nostru, șoferul a găsit hiba, autocarul a pornit, femeia care era ghid turistic și-a reluat turuitul despre nemaipomenitele întâmplări din trecutul istoric al Rusiei. Ajungem la Kostroma, orășel cu rezonanțe istorice deosebite. Frig rău de tot, ghidul tot turuie informații istorice, nimeni nu mai ascultă. Până intrăm într-o biserică pravoslavnă, unde tocmai se ținea slujba. Și cum erau delegațiile noaste pestrițe: nemți, cehi, unguri, bulgari, ortodocși, catolici, nu conta, ne-a prins
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]