897 matches
-
pentru tipărire de manifeste, fiind încarcerat la Gherla din august 1949. La scurt timp după sosirea sa în închisoare, a fost acostat de Alexandru Matei, care i-a propus să devină informator, punându-l, în acest scop, ca ajutor de frizer la parter. După plecarea lui Matei (octombrie 1950), a fost numit la conducerea colectivului care se ocupa cu strângerea informațiilor, format la acea dată din Octav Grama, Constantin Stoica și Constantin Ionescu, pe care i-a îndrumat până când a părăsit
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
libertină, nonconformistă. În jurul vârstei de 21 de ani se căsătorește cu un băiat de aceeași vârstă, A.N. În această perioadă, inculpata era angajata unei fabrici de cărămidă. A.N. era fiul adoptat al unei familii de condiție medie. Tatăl frizer, mama casnică („dar «descurcăreață», se ocupa cu prostituția...”). A.N. era fiul legitim al unei familii cu numeroși copii, cu un nivel material și social scăzut. Acesta absolvise școala profesională de sudori. Între timp, socrul moare, inculpata locuind cu soacra
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu căruța din ogradă, pârleau roată Curătura, făcu admirativ cumătrul. - Merg la furat ?! se miră cu naivitate Gâsca. Da ce-ai gândit că la cumpărat ? Lăzurenii au scos grâul din întovărășire de două ori cât noi. - Au în sat și frizer, făcu Areta cu invidie. - Dé, la noi, fiecare pe la casa lui. Pe Petrache Pelin cum îl ferchezuiește baba ? Cică-i pune curaua în gât și-un genunchi în piept și, haști haști, trage briciul, că sufli pe el puful și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
detectă un miros stătut, de magazin de vechituri. Totuși geamantanul băiatului era mare și gri, de om de afaceri. ― Pur și simplu m-am săturat de stilul ăsta, răspunse băiatul. ― Mai știu pe cineva care s-a săturat, spuse Ed, frizerul. Mă conduse spre un scaun. Eu - cu ușurință rebotezatul Cal Stephanides, adolescentul fugar - mi-am lăsat jos geamantanul și mi-am agățat haina În cuier. M-am Îndreptat spre scaun, concentrându-mă În tot acest timp să merg ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un băiat, Îți legeni umerii, nu șoldurile. Și Îți ții picioarele mai depărtate. Învățasem toate astea Într-o zi și jumătate, de când eram pe drum. M-am urcat pe scaun, bucurându-mă că nu mai trebuie să mă mișc. Ed, frizerul, Îmi legă o bavetă de hârtie la gât. Apoi puse peste mine un șorț. În tot acest timp mă măsura și dădea din cap. ― N-am priceput niciodată ce-i cu voi, tinerii, și cu părul ăsta lung. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bărbat care arată ca o fată. Să nu crezi ce ți se spune, că vor un bărbat sensibil. Astea-s așa niște căcaturi! Înjurăturile, briciul drept, periile de bărbierit, toate acestea Îmi urau bun venit În lumea masculină. La televizorul frizerului era un meci de fotbal american. Calendarul arăta o sticlă de votcă și o fată drăguță, Într-un bikini alb, de blană. Mi-am pus picioarele pe suportul de metal zimțat al scaunului și m-am lăsat răsucit Încolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
minte când au ajuns oamenii pe Lună? ― Îhî. Cam așa. M-a Întors cu fața spre oglindă. Și am văzut-o pentru ultima oară, reflectându-se acolo. Calliope. Încă nu dispăruse. Era ca un spirit captivcee privește În afară. Ed frizerul Își trecu pieptenele prin părul meu lung. Îl ridică de probă, făcând sunete de forfecare prin el. Lamele nu-mi atingeau părul. Forfecările erau doar un soi de frizură mentală, un fel de armare a puștii. Îmi dădură timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un copac, spuse Ed. Mai Întâi trebuie să-i tai crengile. Abia apoi dobori trunchiul. Am Închis ochii. Am refuzat să mă mai uit În ochii lui Calliope. M-am prins cu mâinile de brațele scaunului și am așteptat ca frizerul să-și facă treaba. Dar În secunda următoare am auzit foarfecele zăngănind pe raft. Cu un bâzâit, se porni o mașină electrică. Se Învârtea În jurul capului meu ca un roi de albine. Ed frizerul mi-a ridicat părul din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
brațele scaunului și am așteptat ca frizerul să-și facă treaba. Dar În secunda următoare am auzit foarfecele zăngănind pe raft. Cu un bâzâit, se porni o mașină electrică. Se Învârtea În jurul capului meu ca un roi de albine. Ed frizerul mi-a ridicat părul din nou cu pieptenele și am auzit bâzâitul aparatului cufundându-se În părul meu. ― Începem, spuse el. Țineam În continuare ochii Închiși. Dar știam că nu mai exista cale de Întoarcere. Aparatul de tuns Îmi trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era doar o parte din noua mea identitate. Tunsoarea conta cel mai mult. Acum, În frizerie, Ed mă dădea cu peria. Pudra de pe perie se ridica În aer, așa că am Închis ochii. Am simțit cum mă Întoarce cu scaunul, apoi frizerul a spus: ― Bun. Gata. Am deschis ochii. Iar În oglindă nu m-am văzut pe mine. Nu mai eram Mona Lisa, cu zâmbetul ei enigmatic. Nici fătuca timidă cu părul negru, Încâlcit, peste față, ci fratele ei geamăn. Cu paravanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sunat pe Bob Presto. Mi-a spus că vine imediat după mine. HERMAPHRODITUS Nu-i de mirare că teoria lui Luce despre identitatea de gen era la modă la Începutul anilor șaptezeci. Pe atunci, după cum s-a exprimat primul meu frizer, toată lumea voia să fie unisex. Părerea unanimă era că personalitatea era determinată În primul rând de mediu, fiecare copil fiind o tabula rasa. Propria mea istorie medicală nu făcea decât să reflecte ceea ce se Întâmpla, din punct de vedere psihologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atât se reduce toaleta de dimineață. Abluțiuniule adevărate le va face după-amiaza, dar și pe acestea le reduce la minimum. — Ce haine să-ți pregătesc, stăpâne? Augustus își scoate fața udă din șervet și dă cu ochii de cei trei frizeri care s-au strecurat cu pași de lup în urma lui Parthenicus. — N-am nici un minut pentru voi, îi avertizează imperios. Arată cu mâna spre camerist: — Bărbieriți-l mai bine pe Parthenicus, că a ajuns să semene cu un țap african
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu mâna cele câteva firișoare de păr din bărbiță. — Hai, hai, îl liniștește Augustus, după o anumită vârstă doar soldaților și filozofilor le e rușine să-și lase șoricul la vedere. Chicotește de unul singur. Se zborșește pe urmă la frizeri: — Ce-ați rămas aici nemișcați ca două statui? Nefericiții se fac nevăzuți într-o clipită. — Toga sau paliumul, stăpâne? îl întreabă repede Parthenicus. Speră să-i distragă atenția și să-și salveze barbișonul măcar pentru încă o zi. — Toga, mârâie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lângă pat un lighean de argint plin cu apă caldă. Vederea lui îi smulge un suspin disperat lui Tiberius. Calvarul bărbieritului începe. O tiranie de care nu-i chip să scape. În spatele lui Lygdus se profilează deja siluetele celor doi frizeri, înconjurați de ajutoarele lor. Imediat, Panthagathus, bărbierul principal, începe să ascută briciul, o lamă de fier extrem de fragilă. Acesta e defectul ei cel mai mic, oftează nefericit Tiberius. Se simte aidoma unui animal pregătit pentru tăiere. Degeaba îl tot freacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ton egal și monoton ca și cum ar fi recitat, e protejat de UNESCO. Știți, UNESCO. Din această cauză, Lijiang va rămâne vechi, dar și dezvoltat economic, prin urmare puteți vedea situl istoric autentic cu legi speciale pentru vânzarea de gustări, croitor, frizer și alte atracții turistice. — Deci ce vom face azi? Întrebă Bennie pe un ton voit vesel. Spera că lucrurile se vor Îmbunătăți odată ce ghidul se mai relaxa. Domnișoara Rong Începu să descrie activitățile propuse pentru ziua respectivă. Cu cât vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ne mâncăm sandvișurile de prânz sau, mai curând, dacă le pierdusem pe undeva, ne cumpăram uneori de cincisprezece cenți salam tăiat felii și vreo doi castraveciori murați și mâncam în scaunele de frizerie, până când începeau să cadă firele de păr. Frizerii se numeau Mario și Victor. Poate că au răposat, în anii care au trecut, de o supradoză de usturoi, așa cum mor toți frizerii din New York. (Gata, oprește chestia asta! Înăbuș-o în fașă, te rog.) Scaunele noastre erau alăturate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ban pentru fiecare dată când l-am tras pe trotuar, în copilărie sau ca adult) și i-am răspuns că, în mod cert, mă împotrivesc. Îi intrase în cap că n-avea gâtul curat. Voia să-l cruțe pe Victor, frizerul, de jignirea de a-i privi gâtul murdar. Și, ca să vorbim deschis, chiar era murdar. Aceasta n-a fost nici prima, nici ultima dată când și-a introdus un deget în gulerul cămășii și mi-a cerut să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
zăr amestecat cu limfă și de ce oare mugeau ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig, Îmbrăcat Într-un halat alb precum frizerii și mulgând mânecile unui alt halat, la fel de imaculat, din care țârâia laptele ca dintr-un șiștar... Și oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce erau descântate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
păcătuit... Necuratul nu mă lasă o clipă În pace. De unde Îmi vin gândurile astea, dacă nu de al el?“. Din ce În ce mai des, la poartă apărea acest Ippolit cu părul uns cu unt și mustățile În furculiță, aducând cu un chelner sau frizer, Îmbrăcat Într-un halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat aruncat pe umăr și o pereche de găleți. Oprindu-se sub cumpăna ce semăna cu un cioc uriaș de cocostârc, după ce-și lepăda gălețile, Ippolit se bărbierea Îndelung cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu mâța În sac, lumea vorbește... Unii Își Închipuie că faci cine știe ce. - Și ce fac eu? - Pe mine unul nu mă interesează astfel de intimități, dar ar fi bine să luați În considerație sfatul meu... - Am să-l chem pe frizer să mi-o repare și poate vă veți potoli. - Dar ce, pe aici frizerii repară canapele? zâmbi oaspetele. - Da, spuse Mașa, la noi frizerul e un om priceput În toate, el știe să dreagă și o ușă care a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fac eu? - Pe mine unul nu mă interesează astfel de intimități, dar ar fi bine să luați În considerație sfatul meu... - Am să-l chem pe frizer să mi-o repare și poate vă veți potoli. - Dar ce, pe aici frizerii repară canapele? zâmbi oaspetele. - Da, spuse Mașa, la noi frizerul e un om priceput În toate, el știe să dreagă și o ușă care a ieșit din balama, știe să repare și reșoul electric, știe să pune și ventuze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
intimități, dar ar fi bine să luați În considerație sfatul meu... - Am să-l chem pe frizer să mi-o repare și poate vă veți potoli. - Dar ce, pe aici frizerii repară canapele? zâmbi oaspetele. - Da, spuse Mașa, la noi frizerul e un om priceput În toate, el știe să dreagă și o ușă care a ieșit din balama, știe să repare și reșoul electric, știe să pune și ventuze și lipitori pe tâmple sau pe brațe, atunci când din cauza frigului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se scurgea, Tony Pavone rămânea impasibil, pierzând În totalitate noțiunea zilelor, ne mai având importanță dacă-i luni ori duminecă, dacă afară e primăvară ori iarnă ori dacă mâine va fi sfârșitul pământului...!! Cam la două luni de zile apărea frizerul. Adică, unul dintre arestați ce făcea această corvoadă pentru a opține unele avantaje În interiorul arestului. Acesta când scotea deținuții la bărbierit era permanent grăbit tratând cu asprime, ordonând te miri ce bazagonii pentru a’și da importanță și a fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o bucățică de săpun ordinar care nu făcea spumă, dar care totuși urma să pregătească fața pentru bărbierit, fără oglindă și pămătuf. Când Îți venea rândul la bărbierit te așezai pe un fel de scaun cu trei picioare ca apoi frizerul să se proțăpească În fața ta Într-o poziție de aveai senzația nedefinită dacă vrea să te pocnească, ori să-ți taie beregata...! Mai făcea o singură mișcare de fixare a poziției picioarelor, după care pornea cu simț de răspundere să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
visele tălmăcite, mai mult răstălmăcite, Îl avertizau de zilele negre de amărăciune ce aveau să urmeze...! Arestații ce urmau să meargă la tribunal În ziua respectivă fură Îndrumați către o cameră anume care ținea loc de frizerie, unde un bănuit frizer din rândul deținuților tundea părul capului la zero. Cosmetica feței - dacă putea fi numită astfel - constituia un chin pentru bieții oameni: briciul neascuțit mai mult smulgea părul feței ce era săpunit cu un ordinar săpun ce nu făcea spumă. Ca să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]