849 matches
-
că armenii au fost Îngropați chiar În gropile pe care fuseseră puși să le sape. — Autoritățile turce au anunțat că armenii or să-și vopsească ouăle de Paște cu propriul lor sânge! Asta susținuse Kirkor Hagopian Înainte să plece de la frizerie. Hovhannes Stamboulian n-a dat prea mare crezare zvonurilor ălora. Totuși a recunoscut că erau niște vremuri păcătoase. Când a ajuns la parter și-a strigat din nou soția și, văzând că nu primește nici un răspuns, a oftat. Pe când ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Hristos pe cruce: „Iartă-i, Doamne, că sînt proști ca noaptea“. La Avignon, tata mă ducea la frizerul lui, un moșuleț care tunsese tot ce fusese nume de seamă În cinematograful francez la studiourile Victorine Înainte de război. Dintre toți frizerii, ăsta se pricepea cel mai bine să-mi pună cicatricea În valoare. CÎnd ieșeam din mîna lui, parcă făcusem trepanație. La sfîrșit, Îmi sufla pe gît ca să Împrăștie părul tăiat, iar respirația Îi trăsnea a Ricard. Dugheana acestui figaro se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acum mă odihnesc”. Eu sunt dintre cei jalnici care n-au iubit nimic. De asta cine să mă ierte? Și cu ce rezultat? Schimbă ceva iertarea? Din păcate, foarte rar am avut cinstea să mă judec la rece. La o frizerie, într-o zi, pe vremea când umblam fără nici un rost, înainte de a intra la meșterul de cruci, am văzut un tânăr ridicându-se cu greu de pe scaunul de lângă mine. Am crezut că era beat și, temându-mă că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și un alt reper al anilor ei de liceu și al unei relații cu un negru. — Ar fi murit de două ori dacă ar fi aflat despre el. Cartierul negrilor se termină brusc Într-un șir de brutării, restaurante și frizerii poloneze și ucrainene, unele dintre ele cu firme cu litere chirilice. Cupola aurie a unei biserici bizantine strălucește la capătul unui bulevard. Părinții lui Susan, Slobodan și Aleișa Petrovici, locuiesc Într-un bloc de cărămidă roșie, cu cinci etaje. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a anului 1477. După ce au pus în mormânt trupul principelui Vlad Dracul, deasupra mormântului a apărut o scânteie, care l-a luat prin surprindere pe Zogru, și din ea s-a făcut linia de lumină care arăta ca ușa unei frizerii crăpate în întunericul nopții. Apoi a apărut cu totul Vlad, buimăcit și crunt, privind cu luare-aminte peste zidul mănăstirii. Apariția l-a făcut să-și țină sufletul și să se cutremure, după cum i se părea atunci, cu lemnul porții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fiecare dintre persoanele cu care avea de‑a face. Încerca o curiozitate neostoită nu numai cu studenții care gravitau În jurul lui, dar și cu negustorii cu care venea În contact, cu specialiștii În echipamente hi‑fi, dentiștii, brokerii de la bursă, frizerii și, firește, medicii. - Schley e un boss aici, În spital. Cel mai influent dintre doctori. El trasează politica spitalului. El dirijează toate secțiile și repartizează pacienții la oamenii lui. Așa cum a făcut și cu mine. Dar În viața lui personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a murit socrul meu. Știam că murise. Agenția de detectivi pe care o angajasem să afle vești despre Helga îmi spusese cel puțin atât - că Werner Noth era mort. Detaliile privind moartea lui mi-au parvenit din întâmplare - într-o frizerie din Greenwich Village. Răsfoiam o revistă cu femei cam sumar îmbrăcate, admirându-le trupurile și așteptându-mi rândul la tuns. Articolul căruia i se făcea reclamă pe copertă se intitula „Femei-călăi îl spânzură pe călăul din Berlin“. N-aveam nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Simonetta. La ora aceea din seară hotelul zumzăia de senatori și deputați care coborâseră în hol la un coniac și o șușanea, începându-și astfel în mod plăcut viața de noapte. Mi-am croit drum până la mezanin, unde se afla frizeria. Prin contrast, aceasta era goală. Mariana m-a luat imediat în primire. — Ești colegă cu Simonetta la Parlament ? a ciripit ea. — Nu... lucrez în presă. — Aha. La ce ziar ? — La o revistă... — Cum se numește ? Auzind cum se numea, Mariana
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înainte de a o vîrî din nou la pîrnaie?! Ei, bine, Regalistul de care-ți spun e în stare să-ți dea poza aia înapoi, ca pe-un film. Până o scoate pe mă-ta de-a îndăratele, cu spatele, din frizeria penitenciarului. O urcă la loc, cu dosul, în duba care-a înhățat-o de la tribunal. O cară în fața aceluiași complet de judecată, care, de data asta, nu mai apucă să-și trântească sentința. Aproape c-o eliberează. Pentru că, tot aruncată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Partidului, un ilegalist. Înainte de a intra în imensa Piața Victoriei, circulația fu blocată, pentru a doua oară, pentru a face loc aceluiași incredibil și emoționant obicei. În România, unghiile și părul Comandantului Suprem, chiar îndepărtate prin operații de manechiură și frizerie, erau considerate ca rămase în viață timp de trei zile și erau plimbate drept sperietori, prin toate cătunele, de către echipe speciale. Iar la capătul celor trei zile, alte echipe speciale le constatau oficial decesul, organizîndu-le funeralii naționale și construind, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar fi ținut sub limbă. Pardosite (multe) cu pietre de râu, în pieptul cărora, ca în tainița unui ghioc, mai fremăta încă apa. Cu fântâni ca uitarea de reci, cu cișmele, coșare, cotețe, saiele sau chiar porumbare. Cu foste prăvălii, frizerii, păstrămării și brutării de cartier, din care istoria iesea amețită, rațiunea nu-și mai găsea nici o rațiune, iar moartea părea că-ți aține calea doar pentru a te pipăi cu degetele ei jilave pe sub cămașă... În țâțuca bisericuței Mămulari
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-le, ca să nu fie prea aproape una de alta, erau alte prăvălii: "La balon" a unuia Marin Bălună, pălărier care călca cravate, manșete artistice și gulere de domni, " La briciul vesel" sau "La minut", cum scria pe a doua firmă, frizerie de lux, tuns, ras și frezat, "La șicul elegant", croitorie, pardesie, paltoane, fracuri, nunti,-botezuri, "Tricolorul", ceaprazărie, șepci, uniforme pentru C.F.R., Poștă, vin și acasă, "La italianu", tocilărie, ascutim brice, foarfeci și lame de ras și "La vapor" cafea, zahăr
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
curte mică, cu ziduri înalte și porți de fier, încuiate cu niște driguri de oțel. Un gardian a făcut apelul, că aduseseră mai mulți o dată. Le-a strigat numele la fiecare și poreclele, glumind, și i-a trimis la tuns. Frizerii, pușcăriași și ei, abia îi așteptau. Noaptea de sfârșit de vară era în miezul ei. Se schimba garda și se auzeau glasurile gardienilor pe crestele de piatră. În locul hainelor, un magazioner le-a dat câte un costum gros de postav
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își ungeau părul cu gaz. Erau frumoase nevestele lucrătorilor sâmbătă seara, cu ochii înroșiți puțin de săpun și mâinile curate ca albușul de ou. Copiii adormeau repede și ele plecau după bărbați, să-i caute la bărbierit sau la drojderie. Frizeria lui Tilică era plină. Toți bărbații din mahala se tundeau atunci. Meșterul își luase un ucenic și doi lucrători, dar acestora le plăcea mai mult mandolina. Lucrau cam în silă, și asta-l supăra, pentru că, spunea el, mandolina-i mandolină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un ucenic și doi lucrători, dar acestora le plăcea mai mult mandolina. Lucrau cam în silă, și asta-l supăra, pentru că, spunea el, mandolina-i mandolină și meseria, meserie. Muierile priveau prin geamul aburit și, dacă zidarii nu erau la frizerie, o luau spre cârciuma lui Stere, să-și aștepte bărbații la întuneric. Meșterii erau arțăgoși și cântau. Atunci își băteau nevestele. Din nimic se aprindeau. Le plesneau cu palmele lor grele peste față. Apoi le jucau în picioare. Zidarii luau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și mijiți, să poată vedea ascuțit, și, în plus, două smocuri de păr, burzuluite deasupra urechilor, încât adevăratele urechi păreau doar niște cerceluși ai urechilor de măgar pe care le conturau smocurile ciulite. — Tu, de colo, strigă pițigăiat bătrânelul, valea ! Frizeria e ceva mai încolo, pe dreapta ! — Auzi, moșule, își ridică Maca privirile, dacă ai un păr așa frumos, de ce-ți iese din nări cu duiumul și- atâta ? De fapt, Maca era mulțumit. Zâmbi, cu zâmbetul lui în stare să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sale de naștere. Acum, de pildă, stă întins pentru că s-a sculat de dimineață cu amețeli. L-am găsit, de altfel, alaltăieri seară când m-am dus să-i văd, cu o mină obosită, disperat că nu se putea tunde, frizeria din cartier fiind închisă în august, mai tras la față, cu mersul mărunțit și nesigur. Are 81 de ani. "E teribil, îmi spunea Monica la telefon acum o jumătate de oră, cum nu avem imaginația corpului. Mereu ni se pare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
între sate și orașe; aprovizionarea familiilor de la sate cu mărfuri alimentare și nealimentare; - achiziționarea surplusului de produse agroalimentare (păsări, iepuri, ouă, fasole, nuci, semințe de dovleac, etc.); - prestări servicii către populație: industriale - croitorie, tricotaje, atelier lăcătușărie, sifonarii și gogoșerii; neindustriale - frizerie și coafură, transport hipo, închirieri de veselă pentru diferite evenimente, băi publice etc. Conducerea Cooperativei de Consum de-a lungul timpului: 1) Președinți: Ioan Duhan - Tarnița; Vasile Bucșa - Tarnița; Vasile Ene - Dealu Perjului; Gh. Țarălungă - Dealu Perjului; Emil Țarălungă - Bărboasa
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
un bogat sortiment de mărfuri din „lânuri”; că Nicolai Roiu, licențiat în farmacie, „și-a asortat drogheria cu mărfurile de specialități farmaceutice și ape minerale”; că „domnii comercianți de mărunțișuri au deschis la Bârlad o fabrică de nasturi”; că „la frizeria Ilie Popa se lucrează păr de dame”, că „Ion Longhin Neculau Vaslui are de vânzare, la prețul de 3 lei, „Lumea modernă” - epigrame și schițe rimate”; că „la Tipografia T. Slobozeanu se află de vânzare „boloboace și butoaie de stejar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
oniricul constituie o componentă de bază a suprarealismului nu încape îndoială. Sub pulsiunile oniricului dezlănțuit, Dimov ajunge uneori la acel envol incontrolabil caracteristic visului; nu o dată frapează însă artificiul, manierismul, note de déjà vu; texte "visate" la simulator (Vis cu frizerie, Vis cu dentiști, Vis cu cocoș) alternează cu pagini inspirate, între care antrenantul Vis septentrionic ilustrativ în ce privește mobilitatea Eu-rilor în mers: În acea noapte cu apă abruptă Eram comandantul unei nave de luptă. O navă densă neluând în seamă Oceanul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1. Utilizarea bunurilor publice nu era planificată sau era formal încorsetată de indici cantitativi, care nu erau de regulă respectați. Înainte de 1989, era sistematic evitată dezbaterea privind serviciile publice, acestea fiind implicit considerate numai ca everyday services (de exemplu, spălătoria, frizeria etc.). Principiul calității este unul declarativ, reprezentat doar prin creșteri cantitative și prin conformarea la standardele (STAS) statului centralizat. În plus, conceptul de calitate se referea doar la bunuri materiale, deci nu existau, nici măcar la nivel de discurs, standarde pentru
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
Când părintele Iustin i-a spus: -“Mamă, eu sunt!,”emoția revederii i-a fost fatală mamei sale. Iosif Schwartz, povestește că, după eliberarea din închisoare, ajunge la București și, în timp ce aștepta trenul spre Timișoara, a intrat la o frizerie să se bărbierească. Atunci când s-a uitat în oglindă a rămas stupefiat văzând chipul unui om îmbătrânit și obosit, cu dinții căzuți și a înțeles de ce gardienii i se adresau cu “moșule”. Din fericire atunci când a ajuns acasă fiul său
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Realitatea din pozele lui Marcu și aceea din scena finală a romanului ("O fetiță din vecini, cu care pînă atunci jucase fotbal, i-a propus să-i facă o nouă coafură, așa cum învățase de la mama ei, care lucra la o frizerie. S-au distrat tare, ea jucîndu-se cu părul lui în feluri pe care el nici nu și le-ar fi imaginat. Apoi el a plimbat-o prin oraș și i-a cumpărat o înghețată. I-a prins mîna în mîna
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
distreze. Spera c-o să-și revină. N-a uitat-o nici cînd o fetiță din vecini, cu care pînă atunci jucase fotbal, i-a propus să-i facă o nouă coafură, așa cum învățase de la mama ei, care lucra la o frizerie. S-au distrat tare, ea jucîndu-se cu părul lui în feluri pe care el nici nu și le-ar fi imaginat. Apoi el a plimbat-o prin oraș și i-a cumpărat o înghețată. I-a prins mîna în mîna
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
poate să-i stringă mijlocul și să o Învețe din bob În bob amorul o activitate mult mai profitabilă decît aceea astronomic-onirică. Pajul este un deconstructor de iluzii, el cîntă la mandolină, are o viață ușoară, ca toți bărbierii si frizerii care nu-și chinuie cortexul cu gravele probleme metafizice ale momentului, el știe să decompenseze un suflet aflat la zenitul cunoașterii, știe să dezamorseze orice conflict, este un bun negociator, cunoaște tactici și strategii care pot ușura existența, este modelul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]