843 matches
-
dar mai ales volumul Cele două Românii (2000) - sunt totuși departe de a oferi adevărata anvergură și ponderea acestei activități. Frumusețea paradoxului este că tot ființa scriitorului biruiește până la urmă în pagină. Autoarea este un amestec exploziv de melancolii colerice, frondă inocentă și înțelepciune profitabilă, hrănindu-se, așadar, din propriile contrarii. Abilitate, vehemențe derutante și capitulări inexplicabile. Însă oricât patos ar cheltui în politicale și jurnalism, autoarea rămâne scriitor, astfel încât ceea ce se reține este substanța nucleului confesiv: autoscopia copilăriei și a
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
bucurat de o educație îngrijită. A studiat la Școala de Belle Arte din București și, în particular, cu Gh. Petrașcu și cu Eustațiu Stoenescu, desăvârșindu-și studiile în Elveția și în Franța. La Paris frecventează medii în care se cultivau fronda și se promova spiritul modern. Talentată pictoriță, B. a avut un număr impresionant de expoziții personale și internaționale. Un capitol deosebit de dureros în viața sa l-a constituit experiența trăită în Basarabia, ca martoră a ocupării acestui ținut de către armata
BALACESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
Oțel și pâine (1951), înecat în clișee sociologizante proletcultiste. Dar personajul Buiumaș, a cărui autenticitate și a cărui pregnanță nu se rezumă la inserțiile autobiografice, rămâne o realizare în categoria personajelor-copii și adolescenți din literatura română. Influențată de spiritul de frondă al vremii ce se cultiva la „unu”, „Integral”, „Contimporanul”, o parte din proza lui C. stă sub semnul expresionismului sau sub cel al avangardismului. Ciclul de nuvele Paradisul statistic (1926) este grăitor în acest sens, însă un anume spirit expresionist
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
cumințenie („Ce copil înțelept, doamnă!”). Pe strada Sfinții Constantin și Elena erau șapte băieți. Eu, singura fată. Pohta ce-am pohtit s-a împlinit. Am devenit căpetenie de haiduci. Trăgeam excelent cu arcul și arbaleta. Eram Robin Hooda, Tierry la Fronda de Raionul Grivița și de Chitila. În sfârșit, devenisem ce-mi doream: o fetiță năzdrăvană. Cartierul meu general era în caisul din curte. Acolo dormeam, citeam, făceam schițele noilor bătălii, chemam aghiotanții să cugetăm despre strategii de luptă. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la pândă. Oricând dispus la compromisuri spre a-mi apăra pielea. Din păcate, nu eram o canalie desăvârșită. Din când în când, izbucneau în mine revolte. Voiam să mă simt liber, descătușat. Se reducea acest dor de libertate la mici fronde juvenile, adolescentine. Ușor reprimate și sancționate de cei apropiați - părinți, rude, profesori ș.a. Încetul cu încetul devenisem docil. Mai bine spus, îmi recunoscusem țarcul în care aveam dreptul să zburd. Puteam să fac oricâte năzdrăvănii în țarcul meu. În facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umane sunt deosebite de la individ la individ, putem să ne gândim asupra unei intervenții directe, dar oricum ai lua-o, ar însemna transformarea lui în mașinărie, care funcționează după ce program îi dai să execute. Preaonorabilul, remarcă mulțumit că spiritul de frondă al focului, indiferent cine se afla în spatele lui, nu atinse-se o cotă alarmantă, din moment ce acesta încă vorbea de o intervenție a lor, a tuturor. - Dar oare până acum omul nu era o mașinărie care executa programe? întrebă retoric Poha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
găsești coechipier pentru secție, surâde bătrânul meu. La birou, îmi admir minute în șir, în oglinda spartă de la closet, mutra intelectuală nebărbierită, peste care nici după bărbierit nu dădeam cu aftershave, lăsând-o să se asprească - tot un fel de frondă împotriva semenilor. Ieșind, dau în afumătoarea cu niște fete sau femei vulgare și fanate, care ieri îmi păreau simpatice. La fel le-am găsit și pe cele de la barul studențesc al lui Vali, prea mari pentru mesele fragile, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
arta militară. Ordinul Templierilor e ceva serios, chiar dacă se sprijină pe fanfaronada trupelor sale de asalt.” „Dar era numai fanfaronadă?” Întrebă Diotallevi. „De cele mai multe ori, da. Încă o dată, uimește distanța dintre știința lor politică și administrativă și stilul lor de frondă bazat pe curaj cât cuprinde și deloc pe creier. Să luăm, de pildă, Întâmplarea de la Ascalon...” „S-o reluăm”, spuse Belbo, care ieșise din discuție ca s-o salute cu o risipă ostentativă de gesturi pe o anume Dolores. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pregătit să pricep că tocmai această capacitate a lor de a rămâne copii mari le asigura nemurirea. Deoarece, rămânând copii, nu descopereau moartea. Luam din legende coaja, fără să ajung la miez. Apoi, am trecut și printr-o etapă de frondă. Mă uimiseră îndrăznelile unor autori moderni, ca Gide sau Anouilh, care n-au ezitat să-l facă pe Prometeu fabricant de chibrituri, iar pe Orfeu cântăreț ambulant și m-am lăsat luat de val. Din fericire, nevoia mea de romantism
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
N. Prelipceanu ne asigură, pe un ton aproape vesel, că noiembrie și decembrie sunt lunile cele mai rele pentru navigația în Marea Neagră. Am simțit și la alții o neliniște, ascunsă rău de glume forțate. Pe măsură ce se întețesc valurile, însă, această frondă dispare. Puțini mai au tăria să braveze. Febra îmbarcării a lăsat locul îngrijorărilor. Câțiva ne-am strâns în "marele salon", din instinct. Alții s-au retras în cabine, să stea întinși, pentru a suporta mai bine tangajul, ori încearcă, la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care "se descurcă" sau "reușesc" în orice condiții, am ajuns să cochetez cu ideea că eșecurile ne pot defini tot atât de bine ca reușitele, ceea ce unui american i se pare o enormitate. Am încercat, de câte ori m-am surprins prea înclinat spre frondă, să mi-o temperez, zicăndu-mi că n-are rost să mă înverșunez împ triva a ceea ce eu nu pot face, dar caracterul nu e o bucată de plastilină pe care o modelezi cum dorești. Și, pe urmă, la vârsta mea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă găsesc. Ultima oară când am stat la New York câteva zile, am avut, țin minte, impulsuri puerile de "barbar" care dă cu tifla unei "Rome" supertehnicizate, la fel de plină de păcate ca Roma antică, dar mai vitală. Acum, mă ispitește altă frondă. Îmi place să văd în New York o "Romă" locuită de "barbari", unde noi, cei din "Lumea Veche", descoperim mirați, descumpăniți, iritați, că istoria s-a răsucit, că acești "barbari", tineri, viguroși, fără tradiții, extraordinar de eficienți și nesuferit de puternici
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Întotdeauna când agitația este prea mare și zgomotul de fond devine vacarm este clar că nu poți gândi. Așa și în cazul cu Memorandumul: nu apuci să spui cum că nu ești "șovin provincial", că repede se mută discuția la frondă provincială, dacă încerci să o ataci pe asta din urmă, constați că nu o mai poți prinde din urmă, a devenit expresie a frustrării unor necunoscuți care vor să iasă în față, încerci să te dezvinovățești și deodată constați că
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
această perioadă, în care orașul creștea atît de repede încît devenea imposibil de controlat, nu se punea nicidecum problema de a-i oferi pe deasupra o reprezentare aleasă legală pe bază municipală. Excepția pariziană constă de asemenea în acest caracter de frondă colectiv, revers al puterii simbolice a marii cetăți. Eșecul Comunei, izolată în Franța, a fost cel al Parisului, iar victoria sa ar fi fost cea a parizienilor. Așadar, abia la o distanță de aproape două secole de la învestirea instituției comunale
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cu mustăți. Cine știe pentru ce primadonă și-o fi ras barba. Pavel Mirto adăugă, ca să șteargă urmele incidentului de mai-nainte: — A, dar am altă veste pentru dumneata. În Franța s-a făcut o gazetă numai cu femei, La Fronde. Santa Maria, Madre di Dio! Acolo m aș angaja. — Ca fumător, cred c-ai avea unele probleme, găsi primul redactor prilejul revanșei, cu un reproș subînțeles. Ce facem cu articolul de mâine, ai vreo idee? MARȚI 23 DECEMBRIE Hazardul 1
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
văzu poza antrenorului de la Clubul Persepolis sub un titlu incendiar: „Shahla va trebui să plătească pentru crima pe care a comis-o!“. Imediat, părerilor lui se raliaseră sute de cititori care, în numărul de a doua zi, inițiaseră o veritabilă frondă: Jahed trebuia executată de mult, au ținut-o ascunsă atâta vreme doar ca să consume mâncarea de la Evin și să mai ocupe un pat! Ghazal se-ntreba dacă oamenii ăștia văzuseră vreodată o celulă de deținut și simțea cum biroul se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
așa cum îi fuseseră prezentate dar, în același timp, îl obseda o corelație între dramele consumate în Strada Crăiței și sosirea olandezului. Bătrâna îl chemase la telefon acum patru zile. Deci, în ajunul morții lui Panaitescu. Din prima clipă sesizase o frondă, o rezistență pe care i-o opuneau sistematic Popa, tânărul Matei, Valerica Scurtu și Melania Lupu. Cei patru nu se agreau, resentimentele lor țâșneau la suprafață și totuși ceva îi lega. După "dispariția" Valericăi Scurtu, supraviețuitorii continuau să rămână complici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
continuă. ― Când am vizitat pentru prima oară imobilul din Strada Crăiței, eram departe de a intui mobilul care strângea într-o singură echipă pe cei patru locatari, făcîndu-i complici. Anchetam doar o sinucidere cam suspectă... Mi-a atras însă atenția fronda constituită împotriva anchetatorului. Doamna Melania Lupu, Grigore Popa, sculptorul, Valerica Scurtu aveau buzele pecetluite. Erau dispuși să discute despre orice, să-și invectiveze chiar vecinii, dar se fereau să vehiculeze ideea de asasinat, să se acuze eventual reciproc. Normal! Unul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de a-l admira. Când a observat că nu mă lăsam strivit de reputația lui ― în realitate îl iubeam dar pentru nimic în lume nu i-aș fi mărturisit-o, ― ba mi-am permis chiar să nu-i privesc, din frondă, tablourile și să-i declar că meseria lui nu mă atrăgea, m-a repezit: "Ești un mucos, încă n-ai dreptul să ai păreri". După asta m-a copleșit adesea cu reproșuri amenințătoare; că nu eram bun de nimic, că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Eu m-aș fi pierdut cu firea. Aș fi fugit sau cine știe ce altă prostie aș fi făcut. Femeia asta mă înfioară. N-ai observat ce privire rece are?" "I-am observat numai sânii triumfali" am zis, cu o urmă de frondă. "În orice caz, m-a avertizat Dinu, trebuie să te aștepți la represalii." A avut dreptate. A treia sau a patra zi, sub pretext că nu exista pentru moment nici un loc liber, Arhivarul mi-a vârât în cameră un străin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe internet, pe Nanette, o personalitate din domeniul ingineriei digitale (DEP), care este inteligentă, spontană și într-o oarecare măsură cicălitoare - trăsături alese de Frank. Își luase angajamentul față de sine și de ai lui să nu moară din spirit de frondă față de istoricul sănătății propriei sale familii. Dorea să se ocupe de această problemă. În ceru lui Nanette să întocmească un pachet personalizat de măsuri pentru pierderea greutății, care să țină cont de programul său riguros de afaceri. Îi mai ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de a-l admira. Când a observat că nu mă lăsam strivit de reputația lui - în realitate îl iubeam dar pentru nimic în lume nu i-aș fi mărturisit-o, - ba mi-am permis chiar să nu-i privesc, din frondă, tablourile și să-i declar că meseria lui nu mă atrăgea, m-a repezit: „Ești un mucos, încă n-ai dreptul să ai păreri”. După asta m-a copleșit adesea cu reproșuri amenințătoare; că nu eram bun de nimic, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Eu m-aș fi pierdut cu firea. Aș fi fugit sau cine știe ce altă prostie aș fi făcut. Femeia asta mă înfioară. N-ai observat ce privire rece are?” „I-am observat numai sânii triumfali” am zis, cu o urmă de frondă. „În orice caz, m-a avertizat Dinu, trebuie să te aștepți la represalii”. A avut dreptate. A treia sau a patra zi, sub pretext că nu exista pentru moment nici un loc liber, Arhivarul mi-a vârât în cameră un străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
informal în cîteva cercuri de boemă artistică și teatrală din perioada neutralității, a rămas un anonim pînă în 1922, cînd Tudor Arghezi îi publică trei proze în paginile Cugetului românesc. „Preavangardismul” nostru de dinaintea Primului Război Mondial se reduce la firave pusee de frondă postsimbolistă, vag antiacademistă și la cîteva timide manifestări de simpatie declarativă față de cubism și futurism (simple consemnări publicistice, vag popularizatoare). Nimic comparabil - ca forță, virulență și articulare - cu formismul polonez sau cu activismul maghiar din aceeași perioadă (spre exemplu). Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scriitorii și artiștii simpatizanți, disocierile între decadentism și simbolism, contactul cu colecțiile revistelor franceze postsimboliste Akademos și La Plume, cu literatura unor autori „revoluționari” precum Whitman și Gorki (expresiv evocate în memoriile Claudiei Millian-Minulescu) mărturisesc despre un intens „spirit de frondă la adresa vechii literaturi”. Elogiul ataraxiei artistice din articolul „Dhvani” - publicat de O. Densusianu în numărul 3 al Revistei celor l’alți - face notă discordantă în raport cu entuziasmul rebel al manifestului din primul număr. Iar medalioanele însoțite de traduceri dedicate lui Albert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]