628 matches
-
tenaticității profesorului de istorie Costin Clit care a imprimat publicației o anumită personalitate culturală orientată cu precădere spre tematica istorică, fără a neglija și alte aspecte culturale”. În septembrie 2006 revista ajunsese la numărul 42. Apare la Huși - scrie sub frontispiciu. nr.15. Până la un timp a avut format de ziar: 31x43 cm., în 16 pagini; în prezent apare în format revistă, format 21x30 cm., în 20 de pagini, capsată. Din colectivul de redacție fac parte Costin Clit, redactor șef, Mihai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în continuare, SANIC), fond Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, dos. 348/1903, f. 42. 151 Unii au încercat să iasă în evidență prin improvizații ingenioase. De exemplu, la Liceul Internat din Iași, în seara acelei zile "s-a scris pe frontispiciul clădirei în litere mari de foc electric "24 Ianuarie", cuvinte cari, de pe punctul culminant al Liceului, au strălucit până târziu în noapte peste întreg orașul" (Ibidem, f. 3). 152 Ibidem, f. 28. Era vorba despre acțiunea Liceului "I.C. Brătianu" din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
lată cât era de înaltă în pașaportul american este trecută o înălțime de cinci picioare și patru țoli [cam 1,60 m], cu o burtă voluminoasă și un piept masiv, care se îmbrăca bizar și vorbea prost englezește. Fotografia de pe frontispiciul acestei cărți, înfățișând-o așezată pe un scaun la Bordeaux în 1939, cu bagajul alături dar în afara cadrului camerei de fotografiat, chiar înainte de plecarea cu vaporul, sugerează cât de caraghios trebuie să fi arătat. Kayaloff i-a făcut cunoștință cu
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
persoana care a scris acest text, căci anagrama autorului, Alcofribas Nasier, tipărită cu caractere îngroșate, nu lasă loc nici unor speculații cu privire la identitatea sa. Interesant de urmărit este și modul în care evoluează percepția lui Rabelais însuși asupra prezenței sale pe frontispiciul cărții: dacă în primele cărți semnează ludic, parodiind chiar ideea autorității auctoriale (sau, după unii, încercând să se sustragă cenzurii), numindu-se "Domnul Alcofribas", dar neuitând să-și adauge particula nobiliară "abstrăgător de chintesență", vom constata că, ulterior, Cartea a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
slănină peste care curg "pâraie de vin"; hiperbolizate atât ca prezență, cât și ca semnificație, tablourile enumerative de sorginte populară subminează, ca pretutindeni în cele cinci cărți, livrescul modelelor, anticipându-l pe acel "Fay ce que vouldras!" ce tronează pe frontispiciul abației. Nici vorbă aici de egalitarismul rezultat, în mijlocul oceanului unde Morus proiectase insula Utopia, prin abolirea dreptului de proprietate. E adevărat că toți telemiții sunt egali, dar egali în privința consumului de băutură, a dorințelor carnale și, în caz de plictis
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în narațiune. Evocarea tendinței împăratului Tiberiu (14-37 p.Chr.), de a propune Senatului recunoașterea lui Cristos ca divinitate, subliniază efortul autorului de a demonstra în comportamentul lui Alexandru Sever o anumită toleranță religioasă. Astfel, a poruncit să fie inscripționată pe frontispiciul palatului imperial și pe edificiile publice, spre edificarea tuturor, renumita regulă de aur: Toate câte vreți să vi le facă vouă oamenii, întocmai să le faceți și voi lor (Mt 7, 12). Autorul subliniază lămurit proveniența din tradiția iudaică și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și intelectual din localitate. Din noiembrie 1906, când s-a înființat biblioteca publică la Bârlad, au trecut, iată, peste 100 de ani. Este o bucurie că în fiecare an la Bârlad, toamna, se sărbătorește „Zilele culturale ale Bârladului” iar pe frontispiciul unor publicații locale stă scris numele celei ce a fost, este și va fi „Academia Bârlădeană”, simbol al setei de cultură a localnicilor. Re gret însă faptul că la sfârșitul anului 2007, ediția pentru Bârlad a zia rului „Obiectiv” de la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
j udeț ul Fălciu i se acordă ceea ce nu a avut: revista „Chemarea noastră” de la Fălticeni este dată că ar fi fost revistă a Asociației Corpului Didactic din județul Fălciu (p.103), când se știe , „Buletinul” era numele său (vezi frontispiciul alăturat). Despre spațiul acordat autorilor credem că a fost favorizat un Cezar Stegaru (p.395 396), în dauna unor valoroși: Al. Vlahuță, G.Tutoveanu, G.G.Ursu, C.D. Zele tin etc. Poet, prozator, critic, istoric literar și publicist, portretul lui G.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pres a de la Bârlad. Dar să revenim la „scăpările” anunțate: Al.Vasiliu Tătăruși, nu Tătărași (p.103); în zona Negrești nu se află satul Parapnița ci Parpanița (p.117); prim-redactor, iar apoi director al revistei George (nu Gheorghe, vezi frontispiciul) Lazăr, la Bârlad a fost S.M.Haliță, nu Hobiță (p.204), iar Gh. Ghibănescu, ca și Haliță, nu erau de loc bârlădeni; la p.206 se și spune: Gheorghe Ghibănescu, născut la 1 octombrie 1864 la Gugești, județul Vaslui (trebuia
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cu a doua sau a treia sursă de info rmaț ii, că a apărut între anii 1944 1949, deși primul număr poartă da ta corectă de 10 iulie 1946, iar ultimul, într adevăr, 7 noiemb rie 1949, când își schimbă frontispiciul în „Steagul roșu”, prec izăm noi. Precizare cere și informația că în revista „Lumina” apărută la Bârlad în perioada 1 ianuarie 1945 - august 1947 (p.258), un „oarecare” Liviu Flonda a prezent at î n numerele 8-9 din 1945 „Jurnalul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
întunericului, fără faruri și fără călăuză, au mers tot înainte ca Vodă prin lobodă, spre miazăzi. Și ce s-a întâmplat? Aceștia, curioși din fire, după ce au trecut cu multă precauție printr-o poartă mai înaltă decât Casa Poporului, pe frontispiciul căreia era fixat un basorelief reprezentând un dinozaur în plin atac gravat într-o camee de 303/199 inci, au intrat într-o încăpere complet goală, mare cât Olympic Stadion "Bird's nest" din Beijing. În urma lor poarta s-a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
implică nu numai o competență specială, dublată de talent, dar și un exercițiu al răbdării, după cum ne previne autorul de la început: „Asemenea șlefuitorului de diamante, educatorul modelează cu migală și măiestrie multiplele fațete ale personalității copilului". Așezată ca moto pe frontispiciul cărții, această reflecție indică un credo pedagogic, o confesiune memorabilă, la capătul unei cariere ce se continuă sui generis pe calea scrisului. Nu e un surogat, ci o altă formă, complementară, a discursului paideic. Alexandru Zub
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
proclamă superioritatea minții umane grație faptului că aceasta poate rezolva probleme nerezolvabile în principiu, pe când computerul nu face decât să urmeze un algoritm. Perspectiva rațiunii umane supuse algoritmizării converge cu imaginea omului software supraviețuind în mod informațional, imagine propulsată pe frontispiciul transumanismului, însă criticată pe măsura entuziasmului manifestat. Mintea umană programată într-un mod deopotrivă natural și artificial este un paradox formulat de către Hofstadter (1981Ă: tot ceea ce se întâmplă în minte în mod informal se derulează potrivit regulilor unui sistem formal
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
modernă europeană arată utopia instituirii unui control total al istoriei din partea Politikului. De aici și iluzia că istoria poate fi concurată, subordonată de vreo altă disciplină modernă, de vreun partid, de vreun program politic(ianist). Nu întâmplător, istoria stă pe frontispiciul din fața titulaturilor prezente în cadrul instituțiilor (Istorie-socio-umane, Istorie și Filosofie, Istorie și Științe Sociale etc.) într-o banalitate cotidiană, dar care denotă poziția istoriei de regină a cunoașterilor (umane și tehnice). Astfel, vom înțelege atacurile celorlalte discipline desprinse din istorie la adresa
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
am dus degeaba, luam un avans, și mă-ntorceam în Iași, cu sentimentul unei certe inutilități. Pînă într-o zi... După șase luni de drumuri inutile, vine bomba; mă duc la teatru și văd, cu privire basedowiană, un baner pe frontispiciul instituției, pe care era scris, mare, PREMIERĂ, joi ora 11. Era luni, ora 10. Deci, în trei zile trebuia terminat un spectacol la care nu se făcuse nicio repetiție pe scenă! M-am uitat la Claudiu: l-am întrebat ce
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
timidă, e pe cale de a se forma, depășind vechile inerții și complicități. Adevărul e norma de conduită la care trebuie să consimtă oricine se interesează de res publica. Fără adevăr nu există libertate, nici democrație autentică. Am citit undeva, pe frontispiciul unei venerabile universități, acest îndemn evanghelic: Adevărul vă va face liberi!" În societățile mai stabile, unde asemenea îndemnuri trec de la o generație la alta de secole, fără hiat, regula veracității e de la sine înțeleasă, iar rezultatele ușor de observat. La
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
impresia că în timp ce Timișoara neagă regimul, moldovenii, iată, îl susțin: simetrie simbolică, pusă la lucru în cadrul unei tactici manipulative. M-am referit apoi, în succinta mea intervenție, la ideile care au prezidat la structurarea României moderne, evocând dublul motto de pe frontispiciul "Românului", în care C.A. Rosetti îndemna poporul la instrucție ("Luminează-te și vei fi / Voiește și vei putea") și la solidaritate activă ("La treabă puțini se-adună / Dar mult pot cei puțini împreună"). Erau idei perfect actuale. "cei puțini
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
semn în care M. Eliade vedea o promisiune de războaie și invazii, adică un destin marcat de aspre vicisitudini. Celălalt semn, revelator de origine și chintesență a unei lungi istorii, e limba, după cuvântul lui J. D'Ormesson, plasat pe frontispiciu ca idee de bază. Cartea lui Alain Ruzé expune sistematic civilizația daco-romană, în arcanele căreia a știut să se introducă admirabil. Cu bun temei o recomandă G.-A. Chevallaz, fostul președinte al Confederației Helvetice, într-o scurtă prefață, al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înșiși examenul probității față de istorie" (p. 161), ceea ce înseamnă că el tratează fenomenologia istorică și istoriografia ca fiind consubstanțiale. Eminescu e, desigur, o bună școală și pentru istorici. Un gând al său, întăritor, a fost așezat de altminteri și pe frontispiciul cărții, ca un memento: "În trecut ni s-a impus o istorie, în prezent să ne-o facem noi." Este poziția pe care au adoptat-o numeroși istorici din mult suferinda Moldovă. Cartea pe care o avem sub ochi este
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și istoriografie ca reflex al ei e recentă și oarecum didactică. În fond, istoria e una singură, așa cum o arăta dealtminteri termenul grecesc, care și-a păstrat fecunda lui ambiguitate. Kogălniceanu știa să vadă aceasta la 1837, când punea pe frontispiciul sintezei sale, la Berlin, cuvintele lui Sallustius, în care făcutul și scrisul istoriei apar ca îndeletniciri complementare și la fel de lăudabile: "et qui facere, et qui facta aliorum scripsere, multi laudantur". Nu e vorba însă numai de activități demne de consemnare
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
70, urmate de un Roman de producție (1979). Începând din 1981 îi apare câte un roman pe an, al cincilea, în 1985, având titlul "Verbele auxiliare ale inimii" introducere în beletristică. Această a doua parte a titlului se repetă pe frontispiciul fiecăruia din cele cinci romane, invariabil, ca și cum ar fi vorba de un ciclu de maieutică literară. După "Cartea lui Hrabal" (1990), acest autor cu nume nobiliar, publică O femeie (1995) roman la care ne vom opri, și "Harmonia caelestis" (2000
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
admirabil surprinsă de autoare, care nu reconstruiește propriu-zis un timp, ci construiește o lume exotică și ficțională. În concluzie, Regina roșie și noua serie a "războiului verilor" completează un puzzle istoric, în care Gregory pusese deja, cu migală, piesele de frontispiciu. Tema centrală a acestei amănunțite țesături nu este neaparat tabloul de grup al dinastiei Tudorilor, cît istoria împresurată de efervescența ficțiunii. Bibliografie Philippa Gregory Regina roșie. Traducere din limba engleză de Ancaona Mîndrilă Sonetto, Colecția "Biblioteca Polirom", Polirom, 2011. O
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în Evul Mediu, pornind aproape de la zero. Prima activitate "semibursieră" s-a desfășurat în orașul Lucques (1111). La acea vreme, Italia de nord era principalul centru comercial european 9. Bazele activității bursiere moderne s-au pus la Anvers (1531). Pe frontispiciul bursei din Anvers se poate citi: "Pentru folosința comercianților din toate țările și de toate limbile". Primele mărfuri dematerializate tranzacționate au fost înscrisurile comerciale. Prima societate pe acțiuni cu capitalizare importantă, a fost Societatea Indiilor Orientale. Acțiunile ei s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
lui diminutio capitis, pe care am întâlnit-o în reprezentările care-i au ca personaje pe Judith și Holofern. Pictorul îl utilizează în 1888, în Istar, desen făcut pentru coperta cărții cu același titlu a lui Joséphin Péladan. Khnopff realizează frontispiciile și pentru o altă serie de opere ale decadentului francez: Viciul suprem (1885), Femei oneste (1888), Le Panthée (1892). Chipul lui Lily Maquet este foarte asemănător cu cel al sorei sale, cum se poate observa cu ușurință din compararea celor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Al. Séon (1855-1917) este elogiat și pentru pictura murală, fiind socotit drept un maestru al frescelor și un artist-intelectual, prezentat drept un estet recluzat în turnul său de fildeș. Altfel, pictorul era asociat cu salonul rozacrucean péladanesc, realizând, în 1891, frontispiciul pentru eseul semi-autobiografic al lui Sar Péladan, Androginul (1891), și unul dintre cele mai reușite protrete ale maestrului. Ion Duican (Bogdan-Pitești) îl citează, subliniind dincolo de dezideratul umanist al pictorului, importanța artei vizuale ca mijloc de comunicare. Mesajul era adresat revistei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]