738 matches
-
piese de lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii, împrăștiindu-i accesoriile pe vârfurile copacilor ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența crescândă a primatelor, îngrijorați că vor fi fugăriți și prădați, poate chiar și mușcați. Copacul lui Sampath se cutremura într-un haos groaznic de crengi și frunze. În el, Sampath era aruncat de colo-colo și cu susul în jos. Ce se întâmpla? Totul se petrecea prea repede ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
însăși fructul înainte ca altcineva să apuce să-l mute și, cu ochi liniștiți și înțelpți, ținându-l aproape, la piept, cu celelalte maimuțe urmând-o în gașcă, sări de pe crengile arborelui de guava și se îndepărtă. — Stai! Armata le fugări, renunțând la lupta cu plasele. Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și vorbea cu buzele strânse dar nu încerca să-l întrerupă sau să-și antreneze și oaspeții în ceea ce lui Vultur-în-Zbor i se părea a fi un ritual privat. — Vremuri bune, spuse contele Cerkasov. Cavaleria atacă în dimineața de după bal. Fugărește cazacii de-a lungul câmpiei întinse. Saloanele Petersburgului, înțelepciunea bărbaților, frumusețea femeilor, vinul curgând șuvoaie și relațiile - nu toate din ele sociale, ha? Râse: ascuțit, nervos. — Aleksandr, zise într-un final Irina, dar ceea ce se voise a fi un reproș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
interval de numai o săptămînă, cea mai neagră dezonoare căzu asupra centrului de recreație și a creatorului său. Înainte ca Deulofeu să apuce să fugă și să-și asume una din multiplele sale identități, o bandă de asasini mascați Îl fugări pe ulițele din cartierul Santa Lucía, după care Îl spînzură și Îi dădu foc În Cetățuie, abandonîndu-i apoi trupul pentru a fi devorat de cîinii sălbatici ce mișunau prin zonă. După două decade de abandon, fără ca nimeni să se deranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din oglindă și a se convinge că existența nu-i totuși un lucru de temut, după care se retrăgeau Înapoi fiecare În carapacea sa, lipindu-și unul de altul trupurile căzute pradă unor gânduri din ce În ce mai Întunecate. Când simțurile renășteau, se fugăreau prin cameră, Împreunându-și din când În când buzele și mânile și tot ce mai era de Împreunat. ...Medicul Își cumpărase o oglinjoară pe care o ținea În portmoneu, iar noaptea o ascundea sub pernă. De multe ori se trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
petrecuse-n realitate? Nu-i adusese Noimann o coroană de crini regali, Împodobită cu o banderolă aurie, pe care scria: „Regrete eterne. Corso nu te va uita!”? Mai erau apoi și niște secvențe legate de Mathilda, pe care Noimann o fugărise prin casă, amenințând-o cu satârul... Toate se petrecuseră oare În realitate? Stomatologului Îi veneau În minte fragmentar aceste Întâmplări. Știa că, alergând după Mathilda, Îi ieșeau În cale tot felul de halate și pijamale, care i se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu satârul... Toate se petrecuseră oare În realitate? Stomatologului Îi veneau În minte fragmentar aceste Întâmplări. Știa că, alergând după Mathilda, Îi ieșeau În cale tot felul de halate și pijamale, care i se părea că aveau o existență independentă. Fugărindu-le prin casă, Paul era sigur că În fiecare halat și În fiecare pijama, ba chiar și În fiecare papuc care i se ivea În cale se ascunde un intrus. Intrușii nu veniseră acolo așa, de amorul artei, ci aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stomatologul găsise pachete goale de țigări, ciorapi, pipe, trabuce, papioane, parfumuri, rujuri, prezervative și pantofi... Când a Început s-o Întrebe de unde apar aceste obiecte, Mathilda Îl luă peste picior. Atunci Noimann se Întorsese de la bucătărie cu satârul și o fugărise prin tot apartamentul. Tot cu satârul amenințase și costumele. Cursese parcă și un pic de sânge sau poate era ketchup?! Ținea, de asemenea, minte și momentul când Mathilda, scăpând ca prin minune din mâinile sale, deschisese ușa și fugise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann se aruncase În piscină... Făcând un efort de voință, el Își aminti vag de jeturile de apă ce țâșneau din toate părțile, dar și de mulțimea adunată În cerc care-l privea de pe margine și de guguștiucii ce se fugăreau unul după altul prin crengile răchitei aplecate peste mese, gângurind cu gușile umflate, precum și de copiii ce se apropiau de bazin, arătându-l cu degetul. Medicul Își mai aduse aminte, de asemeni, și de monumentul lui Cuza, ce se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la cei prezenți?” Întrebă Bikinski. „Păi ar avea vreun rost să-i zgândăr cu vorba mea pe cei absenți?” Spunând acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul apei din havuz, precum și gânguritul guguștiucilor ce se fugăreau, umflându-și mereu gușile, pe acoperișul de olane al terasei Îl aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva, dar medicul Îi privea absent. La ora șase și un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu cizme! Cotoșman: Întocmai...Eu sunt cavalerul Cotoșman, Motanul Încălțat. Cu cine am plăcerea să miaun... pardon, să stau de vorbă? Slujitor I și II: Păi noi... Cotoșman: Aș vrea să știu ce căutați pe moșia stăpânului meu! Slujitorul I: Fugărim... Cotoșman: Ce fugăriți? Slujitorul II: Ia, niște iepuri, acolo... Cotoșman: Iepuri? Îndrăzniți să fugăriți iepurii luminatului meu stăpân?... Dacă v-ar fi zărit numai o clipă stăpânul meu, într-o clipă vă făcea zob și unde vă stă capul, v-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Întocmai...Eu sunt cavalerul Cotoșman, Motanul Încălțat. Cu cine am plăcerea să miaun... pardon, să stau de vorbă? Slujitor I și II: Păi noi... Cotoșman: Aș vrea să știu ce căutați pe moșia stăpânului meu! Slujitorul I: Fugărim... Cotoșman: Ce fugăriți? Slujitorul II: Ia, niște iepuri, acolo... Cotoșman: Iepuri? Îndrăzniți să fugăriți iepurii luminatului meu stăpân?... Dacă v-ar fi zărit numai o clipă stăpânul meu, într-o clipă vă făcea zob și unde vă stă capul, v-ar fi stat
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
să miaun... pardon, să stau de vorbă? Slujitor I și II: Păi noi... Cotoșman: Aș vrea să știu ce căutați pe moșia stăpânului meu! Slujitorul I: Fugărim... Cotoșman: Ce fugăriți? Slujitorul II: Ia, niște iepuri, acolo... Cotoșman: Iepuri? Îndrăzniți să fugăriți iepurii luminatului meu stăpân?... Dacă v-ar fi zărit numai o clipă stăpânul meu, într-o clipă vă făcea zob și unde vă stă capul, v-ar fi stat picioarele și invers! Slujitor I și II: Iertare, iertare, îndură-te
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
fi zărit numai o clipă stăpânul meu, într-o clipă vă făcea zob și unde vă stă capul, v-ar fi stat picioarele și invers! Slujitor I și II: Iertare, iertare, îndură-te de noi! Cotoșman: Și de ce, mă rog, fugărești iepuri? Slujitorul I: Fiindcă așa ne-a dat ordin împătatul nostru. Slujitorul II: Noi suntem slujitori la castelul împărătesc. Slujitorul I: Și Luminăția Sa, Împăratul, ne-a dat poruncă să-i prindem și să-i aducem viu un iepuraș alb
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
poarte coroana chiar și în timpul nopții. Iepurașul: Dar de ce? Împăratul: Fiindcă sunt împărat. Iepurașul: Păi n-ai fes? Împăratul: N-am că eu sunt ]împărat, nu sultan de la Țarigrad. Domnița: Dar ce e zarva asta în castel, tăticule? Împăratul: Îl fugăresc pe ăla? Domnița: Care ăla? Împăratul: Pe ăla, cum îi zice...Cotoșman. Domnița: Și de ce-l fugăresc pe motan? Iepurașul: E un motan năzdrăvan, Domniță... Împăratul: E un spion ticălos! Noroc că mai e și Marele Dregător, îngerul meu păzitor
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
fes? Împăratul: N-am că eu sunt ]împărat, nu sultan de la Țarigrad. Domnița: Dar ce e zarva asta în castel, tăticule? Împăratul: Îl fugăresc pe ăla? Domnița: Care ăla? Împăratul: Pe ăla, cum îi zice...Cotoșman. Domnița: Și de ce-l fugăresc pe motan? Iepurașul: E un motan năzdrăvan, Domniță... Împăratul: E un spion ticălos! Noroc că mai e și Marele Dregător, îngerul meu păzitor! Marele Dregător: Te omor, hodorog bătrân...Și pe tine, viperă tânără...Vă omor pe toți (iepurașului) și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
peste ființa noastră). Aici, în astral toate acestea nu mai sunt percepute ca ieșind din noi ci îndreptându-se asupra noastră (la acele ființe umane care suferă de afecțiuni psihice, pot fi identificate episoade când ei se percep în continuu fugăriți de animale și ființe malefice. Toate acestea sunt modalitățile în care traumele și dezechilibrele emoționale se manifestă în plan astral). Când ființa umană se reîncarnează în planul fizic o face împinsă de o sumă de dorințe, nostalgii în ceea ce privește evenimentele din
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
aveam în față și îi ascultam povestea? Ne treceau fiorii! ― Cum și unde i-a găsit? ― Așteptam și noi cu sufletul la gură sfârșitul poveștii. Traistă a mai luat o gură de rachiu și a continuat: „Am pornit ca unul fugărit de streche. Ajuns în sat, l-am întrebat pe primul întâlnit dacă nu a văzut doi cai străini. <Am auzit eu că un gospodar din ceea parte de sat ar fi găsit doi cai păscând în lucerna din fundul grădinii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-a oprit la jumătatea drumului... ― Îmbracă-te, grijania... și acum să-mi aduci copchiii acasă! Ai înțeles? - a tunat Todiriță. Cu mare greu, a reușit să pună ceva pe ea și a ieșit pe ușă, ca și cum ar fi fost fugărită de o fiară! După ce femeia a plecat, Todiriță l-a luat pe al lui Cocostârc de picioare și l-a târât în uliță. ― Dispari până nu te omor, anfura mă-tii de buhai!!! A intrat apoi în curte. A deschis
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-ul a sigilat apartamentul și că n-au scos nimic de-acolo, iar eu i-am verificat biroul de la West Hollywood. Multe documente vechi, da’ zero hârtii despre 187 sau de la marele juriu. Ai fost atât de absorbit să-i fugărești pe Roșii, că, probabil, nici nu te-ai mai gândit la asta. Mal îl ciocăni pe Buzz cu creionul. — Ai dreptate, nu m-am gândit. Dar tu la ce te gândești? Puștiul e mort și-ngropat, era oricum în rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
s-a născut! . . . Iacă pentru mine . . . dar tu? Da, da ... domnia-ta? . . . întrebarea surprinse pe Mini și uimirea întoarse, pe căile acelea sufletești, sângele, din mersul lui lin. Se văzu pe subt piele fiorul ușor, pe care această dezordine îl fugărea încoace și încolo. Se văzu în iiuictul ochilor panica ușoară a nedumerirei. Mini credea hotărât că oricine trebuie să știe despre ea adevărul și Mini socotea hotărât ca nimeni să nu se apropie de acel adevăr numai al ei. - Tu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
temperament. O brevieră, care împrăștia o putoare insuportabilă, odată ce sesiza că o discuție trenează, e inutilă ori de umplutură, salvând astfel timp prețios. Tot lui îi aparținea paternitatea jocului Xantipol, pentru relaxarea bibliotecarilor. Doi cilindri magnetici încapsulați în plastic se fugăreau pe o tăviță învârtită manual. Făceai pariu că la a treizecea tură se inversează ordinea pentru a cincisprezecea oară și câștigai. Pusese la punct și o cutie chirurgicală micuță, Hypercrat, cam de două palme, care făcea operații instant. O puneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
uniforme și coduri de onoare, cu portretele regelui care să le confere puteri suplimentare. Așadar, nu este deloc surprinzător că Bobby uneori tresare în fața unor umbre și-i revine obsesiv visul cu pânza de păianjen sau cel în care era fugărit prin pădure. Când se simte așa, se duce s-o vadă pe Shuchi, care este cu un an mai mare ca el și lucrează la Casa Roșie. Dacă nu are clienți, se cuibărește lângă el în pat și-l veghează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aducă boala asupra Majestății Sale. Mi se servesc zece mese pe zi, dar nu am poftă de mâncare, și cea mai mare parte a bucatelor se irosește. Sunt lăsată singură, să plutesc pe rând între somn și veghe. În vise, fugăresc oameni care vin pe ascuns să-i facă rău fiului meu. Împăratul mă vizitează după câteva zile. Nu arată bine: roba pe care o poartă îl face să arate mai slab și mai plăpând decât înainte. E preocupat de greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în care se credeau specializați, amîndoi schimbau, toamna, locul de muncă. Cum lui Urecheru îi plăcuse armata, s-a dedicat educației fizice. Pretextînd că nu mai are timp să învețe alte manuale, dînsa prefera geografia. Dirijîndu-și conștiincios școlarii, Urecheru îi fugărea prin toată curtea și stivuia cu ei lemnele școlii. În timpul orelor, doamna citea romane. Plesniți peste capetele tunse chilug, la orele acesteia elevii ședeau cu ochii pironiți în manual. Cînd suna clopoțelul, la repezeală, profesoara îi întreba ce au înțeles
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]