706 matches
-
solitudinii sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape că nu există poem al lui Voronca (o excepție ar fi, poate, Colomba) În care să nu se manifeste, În chip explicit sau indirect, fie și doar În fugitive aluzii, opoziția față de asemenea stări de lucruri (și de spirit), devenite astfel motivații ale acțiunii transformatoare a verbului poetic. Unul dintre exemplele cele mai caracteristice Îl oferă, În acest sens, debutul primei secvențe din Ulise, Închinată „veacului mediocrității”, unde Închiderea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În mișcare ale unei lumi deopotrivă văzute și visate: Auz și văz. Ochi plini de constelații, Și norii străvezii pe frunți, pe voce. Columne de cenușă să evoce Prieteni dispăruți. Și-atâția alții. Arbori de fum. Prund. Călătoare roce Miresme fugitive. Zvon. Migrații... Iar În cel de al doilea, sub un titlu sugerînd și el evanescența, deși În regim mai sumbru - Temnița de fum - o similară deschidere dinamică se conturează, semn ale nesiguranței și precarității ființei, dincolo de postura contemplativă invocată: Pace
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
amestic cu cele pămîntene! Cu mintea-mi cea hrăpită semeț mă-ntraripam. Ele zîmbea la rîvna-mi ș-Îmi Împuta-ndrăzneala, Poruncitorul deget Îmi arăta greșala. Nebun d-a mea rușine mai repede zburam”, dar explicația este, din fericire, tulbure, imaginile sînt fugitive, dragile ființe” ale poetului se aburesc, pier În văzduh (văzduhul visului), și mesajul de la suprafața versurilor se Întunecă. Ce este, Încă o dată, acest sfînt nesațiu, acest delir mare, dar nalta Înfocare, dar, mai cu seamă, cum să citim versul: „Cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
surdină prin participarea unor membri ai ei la mișcări politice subversive. Hangerliu era un nume care în anunțurile mortuare ședea alături de acela al lui Gaittany. Manigomian arătă lui Ioanide monedele puse în cutii de catifea cu ochiuri. Acesta le examină fugitiv și rămase deodată foarte încordat asupra uneia din ele, pe care o și scoase din cutie, scrutînd-o atent pe o parte și alta. Era o medalie reprezentând templul și statuia Junonei din insula Samos, al cărei nume se citea dedesubt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se dădu lui Ioanide cu toată ceremonia un loc imediat la stânga lui Pomponescu, pe o latură în fața Ioanei, care ședea în partea cealaltă. Așezat la locul său, în vreme ce chelnerii începeau să aducă întîile elemente ale cinei, Ioanide făcu o revizie fugitivă a fizionomiilor. Gulimănescu îl privea cu o mare curiozitate, cu nuanță de satisfăcută compătimire, așa cum îi era obiceiul ori de câte ori cineva se afla într-o dificultate reală sau presupusă, Suflețel se sălta mereu pe scaun, fixîndu-l cu complicitate, Hagienuș râdea cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu te-ai ocupat de ea, trebuia s-o măriți mai devreme, la optsprezece-nouăsprezece ani. - Nu mi-a trecut prin cap, și apoi de unde să iau dobitocul? Hergot dădu și el mici informații. Ca medic, muzicant și botanist, evident, observase fugitiv pe Pica din aceste puncte de vedere. După Hergot, femeile în general sunt rezistente la frig și ies iarna îmbrăcate ușor fără primejdie. Accidentele pulmonare sunt mai rare la ele, ftizia provenindu-le din mizerie fiziologică. Erminia însăși ședea afară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gazeta Săteanului, este tipărită și nuvela La conac. Bucata este înrudită cu La hanul lui Mânjoală, dar fără forța de sugestie plastică a acesteia’’, scrie Șerban Cioculescu. Într adevăr, îl reîntâlnim pe flăcăul naiv care are și el o aventură fugitivă cu slujnica. De data aceasta purtătorul de vrăji este un negustor, ,,vreun orzar ori cirezar’’, sașiu: ,,când se uită drept în ochii tânărului, îi face așa, ca o amețeală, cu un fel de durere la apropierea sprâncenelor’’. Prins în joc
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
la tabloul său Impresie: răsăritul soarelui (1872), expus la Muzeul Marmottan. Prin eliberarea de convențiile academice, impresionismul continuă să se bucure de o opinie publică favorabilă: tablouri simple și vesele ale vieții în aer liber (Un dejun pe iarbă), viziune fugitivă a unui bal sătesc de odinioară și a amintirilor nostalgice pe care le evocă... Celebrul "Salon al refuzaților" (1863) se voia o "reparație publică" care să sfideze critica academică dominantă în epocă, care asimila pur și simplu tablourile simboliste unei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sunt intricate: izolarea poate domina tabloul psihopatologic, deși se poate de multe ori percepe îndărătul acestei evitări a 56 contactului o profundă angoasă relațională, o inhibiție globală, chiar o anumită dimensiune depresivă. Instabilitatea poate fi intensă, majoră, antrenând un contact fugitiv, o mare dispersie a activităților copilului, uneori realizând aspectul unei veritabile excitații de alură maniacală. O anumită alternanță de stări de morositate, retrageri în sine, aparențe depresive intercupate de accese impulsive, pote fi notată în paralel cu aceasta. în sfârșit
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
în aspectul violenței considerate ca o idolatrie, prin respingerea violenței, a forței fizice, a virtuții războinice și a sacrificiilor sângeroase etc. elemente prezente în toate civilizațiile Vechiului Testament, reinterpretate în adevărata lor lumină de noutatea evanghelică. * Enunțarea simplă, originară și fugitivă, a poruncii a V-a din decalogul biblic: Să nu ucizi, nu ne explicitează dacă aceasta conține vreo interdicție absolută sau limitată în acest sens. Dacă porunca ar conține o interdicție absolută, orice ucidere omenească decăzută și condamnabilă, inclusiv uciderea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
calea bătăliei spirituale, exercițiu ce oferea creștinului, păstrându-i intactă integritatea fizică, instrumentele necesare convertirii sale. În Contra Celsum, IV, 82, se pare că Origene ar voi să justifice războiul. În realitate, scriitorul alexandrin e foarte departe de formularea chiar și fugitivă a vreunei teorii despre războiul drept. El vrea să afirme doar necesitatea unei limite în cazul violenței din timpul său. Dacă oamenii nu reușesc să înțeleagă mesajul de pace și nonviolență al lui Cristos, atunci să privească albinele: chiar și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
valoare... Aceste suporturi pot fi direct observabile. Când participăm la o adunare politică sau la o ceremonie patriotică, vedem și auzim (lăsând la o parte mesajele receptate de celelalte trei simțuri) ceea ce se întâmplă, chiar dacă observația noastră este parțială și fugitivă. Dar, cel mai adesea, ne folosim de diferitele surse disponibile pentru a găsi în ele valorile căutate: presa, literatura, scrierile politice, operele doctrinare, publicitatea, jurnalele intime, memoriile, cântecele, imaginile, fotografiile, filmele, documentarele... Dacă toate acestea nu sunt de ajuns, găsim
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
a împ rejurărilor în care s-a constituit „Grupul celor patru”, din care a făcut parte și bârlădeanul, mai ales că „grupuri de opinie” în a rtă au fost mai întotdeauna, era necesar să și găsească măcar asterisc. Tot așa fugitive și confuze apar medalioanele pentru revistele școlărești „Vlăstarul” de la Vaslui (p.439), „Zorile” de la Huși (p.451), deși, amândouă, au un istori c - literar destul de bogat, cu nuanțe și creatori diferiți în timp . De neexplicat este necuprinderea în lucrare a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se aseamănă se adună, cum e turcu-i și pistolu', pentru a se atinge premisele celebrului postulat a lui Ion Roată, unde-s doi, puterea crește. Lăsăm deoparte cuplurile mai mult sau mai puțin politice din vechime, și să ne amintim fugitiv doar de cuplul Nicolae și Elena Ceaușescu, de exemplu, care a supus statul la cheltuieli suplimentare, când cu festivitatea anunțată a morții lor, fiindcă a trebuit să se folosească de două ori mai multe cartușe cu ocazia asasinării susnumiților, la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
s-a oprit la licență, poate s-a reîntors în țară... din păcate, despre viața sa de student nu putem să dăm seama în momentul de față decât pentru acea nefericită luna a începutului de an și cele două episoade fugitive din vara lui 1904! ... Până la urmă, se pare ca Victor Eminescu a obținut o licență în științe juridice la Universitatea din București, cum arată Lucian Predescu în Enciclopedia României. Cugetarea, desi fratele său vitreg, Gheorghe Eminescu, susținea că "urmase Dreptul
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Complotul reușește: președintele Franței, François Mitterand, anulează vizita în România, iar ministrul Michel Jobert, în locul acceptării acordurilor comerciale, prezintă un dosar cu încălcările drepturilor omului. Scandalul început în martie 1982, se termină pe 12 septembrie, când Tănase reapare, lucru consemnat fugitiv, fără prea multe explicații, ca și cum nu s-ar fi făcut prea multă gălăgie sau polemică pe tema dispariției lui. Monica Lovinescu o receptează ca pe o farsă, ca pe-o greșeală, motiv pentru care nu mai analizează apariția subită a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Le avea pe toate în memorie. La școală colegii, chiar și profesorii de muzică, când îi puneau în față compoziții muzicale abia scoase de sub tipar; cum s-ar spune la prima vedere, deși nu absolvise Conservatorul, după ce arunca o privire fugitivă asupra textului, era în stare să le redea fidel și să le interpreteze până la ultima măsură, nu numai cu vocea, ci și cu orice instrument muzical ce-i cădea în mână, începând cu o simplă foaie ruptă dintr-un caiet
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
romanului în roman“, fiindcă povestea de dragoste - rememorată de Ștefan în noaptea de dinaintea plecării la Câmpulung - este inserată în romanul războiului. În Cartea a doua, discursul devine un adevărat jurnal de campanie, bazat pe experiența reală a autorului, cu notații fugitive, cu întâmplări relativ independente. Fiecare dintre aceste forme de scriitură nu poziționează fabula întro cronologie realistă, ci o fragmentează ca sumă de experiențe trăite de eul narator, ca „monografie a unui sentiment“ ori ca „dosare de existență“. O altă particularitate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
epice este narativitatea discursului/caracterul diegetic al textului. Astfel, în fragmentul citat narațiunea reprezintă principalul mod de expunere, fiindcă sunt relatate evenimente legate de prima călătorie la Paris a eroului. Pregătirile, pline de bucurie și nerăbdare, sunt urmate de despărțirea fugitivă de Irina, de mo mentul plecării și de rezumarea existenței agitate la Paris. 9. Secvența selectată din confesiunea personajului narator dezvăluie stări afective și reflecții entuziaste legate de certitudinea plecării la Paris. Primul enunț comunică, întro formă exclamativă, euforia prilejuită
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dată de faptul că omul, deși ființă biologică, nu acceptă lumea așa cum i se dă, ci o transformă pentru a-și satisface necesitățile ce decurg din această situație. Pe de altă parte, respingînd lumea care i se dă ca senzație fugitivă, omul își creează o lume a sa pentru necesitățile sale ca ființă spirituală, pe care să o poată gîndi, studia și transmite sub formă de cunoaștere despre lume. De aici cele două dimensiuni care caracterizează pe om: munca, adică o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
patra elegie); renascentiștilor le face reverențe; peregrinul (atât de repede dispărut), exponent al continuităților temporale, se vrea apropiat păstorului mioritic și lui Toma Alimoș, dar și călător în spații planetare, cu opriri în tărâm indian, ori în legende mediterane sau, fugitiv, în septentrion: "Ensitteren, ensitteren, cuvântul / acesta nordic și-nghețat (...) // Ensitteren, sunt singur ca o gheață / în care pești macabri, suspendați / la începutul meu de viață, / în nemișcare mi-au fost frați" (Ensitteren). Într-o ipostază, Nichita dă o raită "în interiorul pietrelor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cuvântului și autoexil, de revelații fulgurante și închidere în dezolare. Conștient că gravitatea gânditoare din Elegii frizează retorismul, ducând inevitabil la frigiditate, experimentatorul, truditul de căutări fără răspuns izbucnește în apostrofe, descărcându-se; câte un interludiu ironic sugerează alteori o fugitivă detașare. Câte o mostră de discurs frânt (brisé), ca acesta din A unsprezecea elegie, rupe brusc ritualul lamentatoriu: Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînțeles... Atât de frecvent-citata propoziție rimbaldiană Eu este un altul își verifică periodic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu să-l înțeleagă. Patosul domină cunoașterea. Și totuși, pentru a nu uita, avem nevoie să situăm evenimentul în contextul care l-a făcut posibil. În fapt, pentru a nu uita, de istorie am avea nevoie, nu de emoții, mereu fugitive, cerând neîncetat să fie reîmprospătate, cu tot mai multă intensitate. Într-o asemenea stare de spirit, nu mai este posibilă nici responsabilizarea evreilor și a ne-evreilor, pentru a evita repetarea unor barbarii umane asemănătoare. În timp ce memoria genocidului se convertea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fi spectatori la fericirea semenilor lor. Departe de a se reduce la micimea unui tip calculat, preocupat numai de plăcerile lui egoiste, hiperconsumatorul încearcă plăceri sublime în a fi martorul fericirii altora. Aceste sentimente de empatie pot fi epidermice și fugitive, dar nu sunt mai puțin reale. Nu le fie cu supărare detractorilor mass-mediei, însă aceste mijloace de informare provoacă mai curând sentimente de simpatie decât dezlănțuirea răutăcioasei invidii. Este adevărat că, simultan, publicul se dovedește avid și de necazurile care
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de altul pentru a cunoaște fericirea. Dar pentru că aceasta e inseparabilă de raporturile cu altul, individul este inevitabil sortit decepțiilor și expus loviturilor vieții. Deoarece depind de ceilalți pentru a fi pe deplin fericit, fericirea mea este în mod necesar fugitivă și instabilă. Fără celălalt eu sunt nimic, cu celălalt sunt la discreția lui: fericirea la care poate accede omul nu poate fi decât o „fericire fragilă”25. Lecția este edificatoare: pentru că nu putem fi fericiți singuri, nu suntem stăpânii fericirii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]