1,185 matches
-
ea, odată cu ea ardea, se dematerializa ultima linie ferată a continentului care fusese cândva Europa. Liniștea grasă ca bobul de linte în apă, numai ea-i rezista ispitei, germina, da cârcei, creștea, se întindea, se prindea cu ventuze de franjurii fularului foarte alb, care apăruse așa, de niciunde, și cu care, ea Diva își acoperise picioarele, - două membre inferioare cotate la bursa celebrității la milioane de lire sterline. Simțise încleștarea reală ca pe o sufocare, așa cum simte fetusul când spintecă placenta
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
de unde oricât se chinuie, nu reușește să iasă afară. „Dumnezeule, ce mă fac?! Dacă nu trece nimeni să mă ajute voi îngheța aici de frig”, își spune ea și simte o durere puternică în piciorul drept. Norocul vine însă de la fularul care în cădere a rămas agățat de o creangă aflată la marginea râpei și pe care Nelu îl recunoaște că este al ei. Surprins, el se apleacă și pe când se chinuie să desfacă dintre ramuri fularul o aude vocea fetei
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
Norocul vine însă de la fularul care în cădere a rămas agățat de o creangă aflată la marginea râpei și pe care Nelu îl recunoaște că este al ei. Surprins, el se apleacă și pe când se chinuie să desfacă dintre ramuri fularul o aude vocea fetei care cere ajutor. -Tina! Tu ești? Ce s-a întâmplat? -Am alunecat și m-am lovit rău la picior. -Dă-mi mâna! Apucă! îi spune Nelu, dar din cauza zăpezii când ea se prinde de mâna lui, alunecă
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
omul de zăpadă. Țupândăii locuiesc sub pământ, printre rădăcinile brazilor și umblă numai noaptea. Moș Nicolae are grijă de ei, pentru că ei sunt cei care culeg vergele pentru copiii neascultători. Micuțul țupândău începu să plângă și își șterse nasul cu fularul lui Ionuț: - Țuchi mic supărat! Moșul plecat fără Țuchi mic! Ce papă acum Țuchi mic? Băiatul își căută prin buzunare și scoase un biscuit. Țupândăul îl înfășcă repede și începu să ronțăie cu plăcere. După ce îl termină, își băgă obraznic
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
dispărut, iar Vrăjitorul de Foc a dat sfoară în țară că dacă nu găsește clopoțelul magic, va da foc întregului ținut. Nu prea știu ce să fac! - Vaaaiii! Țuchi speriat rău! Țupândăul se încolăci în jurul umerilor băiatului, trăgându-și capetele fularului peste ochi. - Dar ce magie are acest clopoțel? - Asta nu știu, recunoscu Cocuța, doar Moș Crăciun știe sau, poate, știe și Moș Nicolae. - Păi, știe și vrăjitorul, dacă e gata să pârjolească un întreg ținut pentru el, spuse Ionuț. - Poate
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
pe umeri și cu Cocuța și Fulgușor pe urmele lui. În urma lor, stânca trosni și se închise, făcându-l pe Țuchi să sughițe de frică. Aerul dinăuntru era atât de cald, încât băiatul fu nevoit să-și scoată mănușile, căciula, fularul și haina, pe care le lăsă lângă intrare, pe săniuța devenită nefolositoare acum. - E un labirint de tuneluri, zise Fulgușor privind galeriile care porneau din tunelul principal. Pe unde să o luăm? Țuchi sări în fața lor începând să se tânguiască
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
din casă, Furând cu ochii daruri date Ori bunătăți ce stau pe masă. Chiar eu ezit, ca mai demult, Între cadouri și bucate, Dar glasul inimii ascult Și-aleg un semn de bunătate. Cadou de la copii mei, Mănuși, căciulă și fular, Primesc în zvon de clopoței Și ei primiți acum în dar. Văd fiecărui bucuria Pe față și în ochi jucând, Când își găsește jucăria Ce-o aștepta de dor arzând. Cu sufletele împlinite De bucurii și daruri multe, Întoarcem Tatălui
ÎN DIMINEAŢA DE CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370380_a_371709]
-
de învățăminte*, pe-ai ei îi va regăsi, alături de ei va trăi* și fericită va fi până-n ultima zi! Va revedea poarta ruginită, trunchiul de plop în chip de bancă, curtea -nzăpezită a copilăriei, anotimpul cald, anotimpul rece, sania și fularul, șoșonii, căciula lui Alfio** cea roșie, tricotată de mama... Iat-o pe mica domniță, cu nasu-nghețat, cum pleacă- n excursie să se recreeze! Descoperă lumea, Spații cucerește... Câți oameni va cunoaște, Câți prieteni îsi va face! Și se-ntoarce la
CĂCIULA CEA ROȘIE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369724_a_371053]
-
nasu-nghețat, cum pleacă- n excursie să se recreeze! Descoperă lumea, Spații cucerește... Câți oameni va cunoaște, Câți prieteni îsi va face! Și se-ntoarce la matcă, pe-ai ei să-i revadă, să-i îmbrățișeze! Pășeste apăsat cu nasu-n pământ; fularul la gât, capul sub căciula lui Alfio** cea roșie, tricotată de mama, mâinile-nghețate în buzunare-nfundate, în ger,sub furtuna de omăt. Repede,repede-n pat, La căldurică... Dar mâine, se va da cu sania... Cu Cristina,Monica...sigur
CĂCIULA CEA ROȘIE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369724_a_371053]
-
POVESTEA UNOR CLIPE“, în care rememorează, trăiește, simte și transmite parte din sine. Admiratorii au fost în prim plan și atunci când s-a decis că alături de albume, calendar, DVD-URI, să ofere în acest turneu un accesoriu inedit, personalizat, un fular surpriză, în culorile vremii, cu inscripția numelui său, ce va putea fi găsit la standurile speciale de la fiecare sala de spectacol. Iată ce precizează Fuego cu privire la turneu, la surprizele pe care le-a pregătit împreună cu echipa sa: „Văd și simt
CONCERT EXTRAORDINAR DE COLINDE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362558_a_363887]
-
-i frumos. Gazdele noastre din această noapte s-au străduit să fie totul minunat... - Dar spune-mi acum, în ultimul ceas, te rog! Spune-mi unde mergem! În loc de răspuns Cristian o sărută și o ajută să-și ia haina și fularul, grăbind-o și dojenind-o copilărește cu mângâieri. Plecară cu același taximetru pe care-l folosise Cristian la sosire. „Poftim! Trebuie să plătească și staționarea... Dacă știam nu mai zăboveam atâta cu gândurile mele de copil alintat”, se dojenea fata
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
prins roșu în obraji de bucurie și într-un gest pe care numai natura maternă îl cunoaște, mama cu fiul în brațe se tăvăleau prin zăpada făinoasă. - Hai, ridică-te, să nu întârzii la școală, spuse grijulie în timp ce-i așeza fularul la gât, scuturând omătul care se lipise de paltonul lung și negru ale cărui mâneci îi acopereau palmele până la buricul degetelor. Și uite-așa, ținându-se de mână, îmbujorați de ger, dar și de voioșie, traversau strada printre mașinile care
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
vor fi la fel!! Sunt singur și privesc spre zări albastre Acolo, de unde tu adesea ai venit, Și nu te-am întrebat de-s țărmuri mai sihastre Și nici dacă de-acolo soarele a răsarit! E ceața și e frig, fularul parcă nu-mi ajunge Să mă-nfășor de frig și de uitare, Eu încă simt cum cerul și pământul plânge Și încă mă întreb de ce absența ta mă doare? Te-aștept în primăvară în parcul plin de tei Să-ți
E TOAMNA IAR de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358499_a_359828]
-
mintea mea de copil, asociam această mare sărbătoare cu mirosurile de cozonac, fructe aduse din podul casei ținute în fân, miz de nucă prjit în tavă, sărmăluțe și cârnați. Pe lângă toate acestea, darurile pe care le primeam de la bunica; căciulă, fular, mănuși și ciorăpei împletiți din lână toarsă. Magia zilei de Sfântul Crăciun, era atât de frumoasă pentru mine când bunica și bunicul, mă luau de mână și mergeam împreună la biserică, mai ales că ei țineau zi după zi premergătoare
DE SFÂNTUL CRĂCIUN ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358056_a_359385]
-
bine-i stă, dar mie, Om bătrân, urât îmi șade Să privesc cu lăcomie Topârcenizând balade... Prima zi de primăvară De o iarnă-mi țin hormonii Ca pe mânji în țarc și-n ham, Dar de azi lepăd șoșonii Și fularul ce-l purtam. Soarele, cu mici ventuze, Mi se-nfige în pomeți, Simt ca un surâs pe buze Ale razelor peceți. Și pe frunte-o vinișoară Bate ca un fluture... Inima mi-e mai ușoară Și-mi simt ochii ciuture
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
de tot respectul, știa cum să-și atenueze pe chip efectul trecerii anilor. Deși călătorise noaptea, presupuneam, la fel ca mine, își păstrase impecabil machiajul, discret, abia sesizabil. Negrul pălărioarei contrasta plăcut cu părul vopsit în culoarea frunzei veștede, un fular de mătase, negru și el, întărea impresia de sobrietate a ținutei sale. Frapantă îi era paloarea pronunțată a obrazului, proprie îndeobște oamenilor care petrec prea puțin timp în aer liber. Am trăit o vreme aici, doamnă, răspunsesem. Firește, puteți veni
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
în tundra aceea rece și pufoasă, devenim în curând două puncte colorate, într-un vârtej alb. Ninge dezlănțuit, dintru început nu e cu putință să văd nimic, bărbia se moleșește, țintind doar cerul scârțâitor de sub cizmele noastre. Regret câteva minute fularul meu albastru, care m-ar fi transformat într-un punct și mai colorat, ascunzându-mi fața de miile de săgeți cordiale. Colindăm pe ulițe, printre căsuțe pe care nu le-am văzut de ani rotunzi. Satul e pustiu, se aud
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
încruntate,ținute șleampete,femei cărora nu le puteai zări chipul sub măștile grele de fard,călcând șovăielnic,cu teamă de a nu pricinui daune caldarâmului,în cadere.Ma uităm după bărbatul mândru,drept și luminos,cu palton de stofă și fular alb,bărbatul care-și ține iubita la piept cu grijă,protejand-o de frig și care se simte ocrotita în brațele sale...dar nu l-am zărit nicăieri! Doar supraponderali cu cefe lațe,gâfâind în prea multe haine și tarandu
BARBATUL IN PALTON DE STOFA VS OAMENII MANGUSTA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359874_a_361203]
-
care intrau invaziv pe pistele din mijlocul lanurilor de grâu. Cum să zic, ceva nemaivăzut. În al doilea rând, era ceva de vis! Să pedalezi de dimineață, de dimineață, liniștit, vrrruuuuum, să te uiți mult și să vezi puțin pe după fular, să lași în spate vârtejuri mici care stârnesc resturi de frunze și deasupra un cer îndoit, să ajungi unde ai de ajuns în timp util și cu zâmbetul pe buze, ai zice că nu se poate mai frumos! La noi
Cea mai frumoasă bicicletă din lume () [Corola-blog/BlogPost/338698_a_340027]
-
acest drept, în baza obligației moral-cetățenești de a vota - cum m-ați putea determina să mă deplasez până la secția de votare pentru a pune ștampila în vreo pătrățică. Ce vrem noi și ce dați voi, în afară de „pâine” (ulei, făină, găleți, fulare, galoși, milostenii cu terenuri pe la mănăstiri etc.) și „circ” - interminabila cavalcadă penală, din care a deocamdată se vede doar vârful aisbergului - demarată în trombă de o DNA până acum „neștiutoare”, devenită neiertătoare precum Inchiziția medievală la vânătoare de văjitoare? Desigur
ÎMI VREAU ŢARA ÎNAPOI! EU CU CINE VOTEZ? de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340362_a_341691]
-
a fost frumos. Eu țin minte sinagoga, vopsită în alb cu stelele lui David albastre, ca tricoul celor de la Napoli. Țin minte asta, pentru că m-am fotografiat cu templul în spate. Ningea abundent și aveam fața parțial acoperită cu un fular. Lângă mine a picat nu știu care consilier local, care a ajuns târziu cu șoferul lui. Șoferul, care avea mâna ruptă și în ghips, s-a așezat la un colț de masă, la mai multe scaune de distanță de următorul scaun ocupat
o întâlnire memorabilă cu un consilier local (și cu șoferul lui) () [Corola-blog/BlogPost/338989_a_340318]
-
stea atâtea ore în aerul ăla neprielnic și îmbâcsit. Abia atunci am priceput măreția faptului că de astăzi înainte o să pot mănânc oriunde în oraș, fără să mai miros rău la plecare și fără să trebuiască să-mi atârn paltonul, fularul și mănușile toată noaptea pe balcon, la aerisit. Fără să mai am nasul înfundat și astfel să nu prea mai simt cum trebuie gustul mâncării pentru care am ieșit în oraș și am și plătit o sumă frumușică. Fără să
Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste () [Corola-blog/BlogPost/338507_a_339836]
-
pentru Guillaume Appolinaire devenea, la pas, pe stradă, Parisul, prilej de analiză a eului impresionat semnificativ de înregistratul retinei. În contemplare, în dreapta sau pe altă linie, fațada hotelului Moscova este acoperită în trecere de un „domn / Cu pălărie neagră / Și fular roșu”, în dreptul căruia, fără vreo legătură, numai din hazardul vieții, al mersului prin urbe, se postează „o fată sălbatică”. Din suprapunerea imaginilor, rezultă pentru o persoană cu spirit ludic spectatoare, cum este poetul, o prietenie rece, interpretabilă, clarificată de atitudinea
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
După cele trei luni de toamnă, numite Toot, Baba și Hatoor, a urmat iarna ploioasă, dar fără zăpadă. Oamenii se încălzeau în jurul focurilor, consumând băuturi calde, precum delicioasa sahlab, o băutură cu scorțișoară și nuci pisate, sau acoperindu-se cu fulare groase de lână”. Din îndepărtatul Egipt, Evelyne Stănescu-Elmasry aduce tot ce nouă ne-ar putea reține atenția și ne-ar stârni curiozitatea. Paginile de final, despre moartea lui Adham, nu întristează întrucât iubirea le-a fost calmă. Despre ceea ce evocă
Evelyne Stănescu – Elmasry: Lumea care ni se relevă. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339453_a_340782]
-
parcă nu se întâmplase nimic, apoi l-a rugat pe conașu' să se scoale. "Ridicați-vă, boier dumneavoastră că prostu stă la fereastră, se uită-n camera noastră". Atât i-a trebuit lui Bâzdoagă, care-și trăsese în jurul feții un fular, ca să nu fie recunoscut, că l-a înghiontit pe Năică, zicându-i: - Pușca, Năică! Bagă-i în frică. Năică ținea pușca în mână ca pe o coadă de mătură, iar mâna dreaptă, care trebuia să țină tocul armei lipit de
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]