5,695 matches
-
pe pământ.Una cîte una, steluțele se desprindeau din nori, pluteau ca un vis frumos, coborau blând și se așterneau pe pământ țesând un covor alb și moale.Era prima ninsoare.Îngerii cântau și jucau și ningea, și ningea cu fulgi mari și deși. Dimineața, toată lumea fu cuprinsă de mirare, Înțelepții vremurilor, vrăjitorii și cititorii În stele nu știau cum să explice această minune și ce Înseamnă ea. Doar un copil cu fața pistruiată Își lipi nasul cârn de geam și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
din cămară (și deasupra norilor există cămări) și se puse pe cernut, măi frate. Și moș Niculae ce făcea? Iaca, Își scutura barba lungă-lungă și albă albă. Baba cernea de zor, moșul Își scutura barba și din cer coborau lin, fulgi albi și pufoși și steluțe moi și strălucitoare.Și fulgii și steluțele se așezau unu lângă alții acoperind pământul cu zăpadă. Se bucura baba și mos Nicolae de isprava lor, dar cel mai mult se bucurau copii care aruncau cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe cernut, măi frate. Și moș Niculae ce făcea? Iaca, Își scutura barba lungă-lungă și albă albă. Baba cernea de zor, moșul Își scutura barba și din cer coborau lin, fulgi albi și pufoși și steluțe moi și strălucitoare.Și fulgii și steluțele se așezau unu lângă alții acoperind pământul cu zăpadă. Se bucura baba și mos Nicolae de isprava lor, dar cel mai mult se bucurau copii care aruncau cu bulgări, se dădeau pe derdeluș ori făceau oameni de zăpadă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Alice, sperăm că "fata tatii" o să aibă grijă de noi! Râzând cu toții, s-au despărțit unii spre casă, Petre, Camelia, Beatrice și Mihai s-au urcat într-o sanie și au pornit spre Zamora. Pentru Beatrice, drumul săniei prin zăpadă, fulgii mari topindu-i-se pe obraji, clinchetul clopoțeilor cailor, era un spectacol netrăit niciodată. Și ceilalți se bucurau de bucuria ei. Au ajuns la castel și din nou exclamații de uimire și bucurie. Castelul, pe fundalul unei păduri de brazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era întinsă, ci stătea în șezut. — E într-adevăr un doctor bun. Nu mai sunt bolnavă, a spus ea absentă, parcă vorbind de una singură. Avea o mină fericită. — Mamă, vrei să trag ușa glisantă? Ninge! Au început să cadă fulgi mari, ca niște petale de bujori. M-am așezat lângă ea și-am privit amândouă fulgii mari de nea. Ningea liniștit. Nu mai sunt bolnavă, a zis mama. Când stau cu tine, așa, mi se pare că totul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a spus ea absentă, parcă vorbind de una singură. Avea o mină fericită. — Mamă, vrei să trag ușa glisantă? Ninge! Au început să cadă fulgi mari, ca niște petale de bujori. M-am așezat lângă ea și-am privit amândouă fulgii mari de nea. Ningea liniștit. Nu mai sunt bolnavă, a zis mama. Când stau cu tine, așa, mi se pare că totul s-a petrecut doar în vis. Să-ți spun drept, când a sosit momentul să ne mutăm, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și oboseala septuagenarului (inclusiv sau, mai ales artistică) "Muntele se desfăcea cum poala unei rochii/ o cheie uitată înlăuntrul unei legi/ un drum pavat cu aparate de radio vechi/ vântul trandafiriu cum o roză în fereastră/ soarele se transforma-n fulgi se destrama/ apa cotcodăcea se agita cum o găină/ etc. etc.// am obosit am îmbătrânit/ îmi umplu zilele cu extraordinara migală a melancoliei/ îmi restaurez amintirile cum o vastă pictură veche."(p. 36) Firește, viziunea biografistă nu ar fi fost
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
Alex. Ștefănescu Mă plimb prin grădina mea, îmbătat de frumusețea pomilor plini de chiciură. Ei nu arată ca atunci când fulgii li se depun lent pe crengi. Nu au crengi încărcate pur și simplu de zăpadă. Au crengi redesenate, cu alb, de o mână care a urmărit atentă fiecare detaliu. Până și miile de mii de ace ale molizilor și pinilor
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
opintire a calului îmi ziceam: un pas greșit acum și rămas bun lumii, rămas bun prietenilor, petrecerilor și balurilor iernii care mi-s așa de dragi, cînd muzica te amețește, cînd te înăbuși în saloane, pe cînd afară ninge în fulgi mari și vîntul biciuiește geamurile înghețate, cînd, ca într-o seră, parfumurile ți se urcă la cap; rămas bun observațiilor mele tăcute, care vin să-și ia loc lîngă atîtea altele, în portofoliul meu" (Piatra Teiului). în aceste ultime cuvinte
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
de presa locală: "Bulgaria în infernul alb" (Ziarul de Iași, 5.01.2008); "Infernul alb" (Evenimentul, 17.12.2007), "Zăpada - infernul Craiovei" (stirilocale.ro) etc. Din lexicul de bază al fenomenului, unii termeni sînt de neînlocuit: viscol, a ninge, ninsoare, fulg. Interesantă e mai ales alegerea din seriile de sinonime existente. Cuvintele troiene și nămeți par aproape la fel de des folosite, adesea alternînd, pentru variație: titlul "Bucureștiul sub troiene, autoritățile se fac că ninge!" este urmat de textul "Locuitorii Capitalei au fost
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
mustăți luminoase?... Și puteri miraculoase?... Nu m-ar fi crezut nimeni. Nu-ți fă griji că nu te-ar fi crezut, mi-a spus spiritual vârfului de munte, care a apărut lângă stâncă asemenea uni nor alb, dantelat, împrăștiat în fulgi și rotocoale. Ei nici nau cum să te creadă. Tu trebuie să înțelegi asta. Ei n-au cum să știe, și poate e mai bine că n au aflat. Da, probabil că deocamdată n-au cum să înțeleagă... dar ar
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
Știu, i-am răspuns. Mai bine îți vezi de drumul tău, Albastrule, pentru că ai de găsit ceva important... și toate se vor întâmpla la timpul lor. Am plecat de pe platou, iar spiritului muntelui a șuierat în urma mea, în rotocoale de fulgi dantelați: Ai grijă... și nu te mai gândi la ce ar crede sau n-ar crede oamenii... Am mers prin zăpada care acoperea crestele dealurilor, până am ajuns la o pădure deasă. Acolo, începuse deja să se întunece, când am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
schimb, am început să adun zăpada ca să construiesc un iglu. Atunci, din viscol s-a arătat iarăși spiritul muntelui. Ce-aveți de gând să faceți? ne-a întrebat prin rotocoalele dantelate, împrăștiindu-se, ca de obicei, într-o mulțime de fulgi. O vizuină, i-a răspuns Regele Lup. Un iglu, i-am zis și eu. Un castel. Dar ce credeai? Lăsați vizuina și castelul, ne-a vorbit spiritul muntelui. Mai bine mergeți mai departe, pentru că aici stați degeaba, iar furtuna o să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
energia absolută a întregului univers, în jurul nostru, în directă legătură cu adevărul essential pe care-l aflasem deja... Am zburat spre vârful dealului, privind de sus pajiștea care se îndepărta de noi. Așa cum zburam, ni s-a alăturat rotocolul de fulgi împrăștiați, care era spiritul muntelui. Încotro zburați? ne-a întrebat. Încolo, i-am răspuns. Înspre vârful dealului. Și ce-ați aflat? Ați aflat ceva important? Asta în mod sigur. Atunci, înseamnă că veți ajunge la Platoul Adevărului. Am trecut dincolo de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
mi-au lăcrimat în universul minuscul, Și toate mi-au fost împărțite în două. Văd că mi s-a uscat ușor în palmele-mi plânsul, Dar fața-mi încă-i udă pentru că afară plouă... Căldura iernii Mi-a căzut un fulg în palmă Și-l pun repede în suflet.. Această imaculată zăpadă Îmi alungă orice cuget... În jurul meu totul îngheață, Vântul mi se agață de față, Calea spre tine-i de gheață, Dar cu tine alunec spre viață... Deși este rece
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
cu tine alunec spre viață... Deși este rece și mi-e cam frig, Și zăpada cea rece devine pătură, Mă încălzesc atunci când o ating Pe ea, cea care mereu mă-ndură... Iarna ce feeric este să stau la geam, Numărând fulgii grei de nea, Alintând ființa caldă ce mulțumit o am, Luminându-o seara precum o stea... A divinității... Într-o noapte, la ceas de taină Un vis asemănător c-o doină În care Dumnezeu vorbea cu mine M-a lăsat
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
prefigurează viitoarele poeme în proză din a doua jumătate a secolului. între ele, Cerul stelit și Meditația unui îmbătrînit poet sunt mici capodopere: "Va veni ziua în care să va stinge focul vinelor mele, în sînul meu va lăcui iarna, fulgii cii albi îmi vor împresura tîmplele și negurile vor întuneca ochiul meu. în mormintele cele așezate zac prietenii; numai eu am rămas, ca un singuratic spic pe carile săcerătoriul au uitat a-l tăie! Un nou neam au răsărit, cu
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
stuful pe niște vînt mare, așč să vedč focul ieșind din pușci. Prăpăd. Mare prăpăd. Cît se putea pe la anul una mie șapte sute și ceva.... Un scriitor angajat în luptă, cu stilul său în loc de armă. Și ce armă, ușoară, ca fulgul; care nu scapă amănuntele esențiale în toiul fricii, zăpăcelii, primejdiei de moarte... Numai ce voi să zic - deschide Neculce o paranteză între bubuituri - dar parcă Dumnezeu i-ar proteja pe oameni cînd sunt în război, că, dintr-o 1000 de
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
alta prin asumarea emoțională a istoriei, prin cufundarea ei în durata subiectivă, cea născătoare de "miraculos", de acel "Miraculos" pe care-l simte "dispersat în vreme ca într-un văzduh de sfîrșit de vară, din care puteam să-l adun fulg cu fulg și să-l recompun, pentru a-i afla forma și legile cărora trebuie să mă închin sau de care pot să mă feresc". Istoria triumfă ca o dimensiune a subiectivității transfiguratoare. Să consemnăm acum cîteva impresii ale autoarei
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
asumarea emoțională a istoriei, prin cufundarea ei în durata subiectivă, cea născătoare de "miraculos", de acel "Miraculos" pe care-l simte "dispersat în vreme ca într-un văzduh de sfîrșit de vară, din care puteam să-l adun fulg cu fulg și să-l recompun, pentru a-i afla forma și legile cărora trebuie să mă închin sau de care pot să mă feresc". Istoria triumfă ca o dimensiune a subiectivității transfiguratoare. Să consemnăm acum cîteva impresii ale autoarei în ipostază
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
pe dușumeaua tramvaiului clasa a doua și culegând boabele de cafea intrate între interstițiile dușumelii date cu motorină, ori păcură, vorbind între ei, zicându-și o vorbă,... care?... nu mai mi-aduc aminte. Noaptea am visat frumos. Că ninge cu fulgi mari, ciudat, verzi... în vise totu-i invers, se știe.
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
Cu celălalt tărîm./ Aș vrea să fiu iar copil,/ Cenușa anilor să n-o știu,/ să zburd printre tufe de trandafir,/ Argint viu" (Caligrafie). Peisajul montan cu care e familiartizat e unul pur și melodios: Pe vîrf de munte/ Cad fulgii tîrzii/ Peste omătul anului; Secundele curg calm,/ îmi aud inima cîntînd" (Paralelă). O tihnă vegetală îl împrejmuie pe fiul devotat al locului, cuprins de o "tandrețe discretă", cînd i se năzare că mireasma gutuilor luminează iar manuscrisul i se limpezește
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
și restul odată cu ele. Cenușa și celelalte. Mai ales celelalte. Cenușa, la început, n-am luat-o în seamă. Deși umplea tot cerul, noi ne amăgeam că era o simplă reminiscență a incen--diu-lui. Plutea în aer, în roiuri dese de fulgi ca de zăpadă, dar se oprea în pragul caselor. O cenușă care se oprea în prag ar fi trebuit să dea de bănuit. Cine a mai văzut o simplă cenușă să umble cu astfel de viclenii și pru--dențe, de manevre
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
rare. Ne înghesuim în unghere. Am renunțat la copii. Și la confort. Dar supraviețuim. Nu-i așa? Străbunul face un semn. Corul răspunde: - Da, supraviețuim. Străbunul continuă: - Căci, trebuie să fim drepți, ginandrele ne hră--nesc. E suficient să deschidem gura, fulgii pătrund și, gata, suntem sătui. Corul: - Suntem sătui. Se pregătește imnul de slavă. Știu ce urmează, dar sunt surprins de fiecare dată. E paragraful meu preferat din rugăciune. Îmi place această trecere bruscă, această exaltare a vocii tânguite care devine
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
nevăzut, punct ce pornește apoi spre pământ, ca un bulgăre. Închizi ochii și-ți imaginezi că se va zdrobi de pământ, dar deschizându i vezi cum măi stra își desface aripile tocmai la timp pentru a plana ușor ca un fulg. Iar când pașii ne vor purta pe la vreun han sau cârciumă din vechime, cu puțină imaginație vom „auzi” zvon de cobză și țambal. Pe lăutarul din fruntea bandei îl vom vedea cum își lasă obrazul oacheș pe trupul viorii, a
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]