1,614 matches
-
poezia, în coca ei: mirifica desfacere a cuvântului necuvântat și durut! Taxiul cu numarul 13 preia iubirea de păsări și cer, de vulturi însângerați, împietriți în cadrane de ceasuri de foc și de nelumină, o prezicere de revoltă a naturii fulgera din parcuri și străzi! - Unde ne duceți poetul?! țipă necuvintele cu vocalele toate, unde?! - Oriunde! le liniștește poetul. - Întrebați-l pe Gică, El le știe pe toate! Îi liniștește poetul... Opt bărbați, câte doi la fiecare capăt al lumii anunță
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
clopot ne înlănțuim trupurile / Ne vedem și nu ne vedem / ne auzim și nu ne auzim.../.../ toate anotimpurile s-au perindat într-o singură zi / ca-ntr-un carnaval de Rio // Un cântec al sferelor / ne ține înlănțuiți / în clepsidra / fulgerată de timp /.../ tu și eu / ca un vis colorat / iubindu-ne”. Idee-muzică-sentiment desăvârșită în poezia următoare: „mușcând din aceeași zi... / tolăniți pe iarba Raiului” („Cărările ierbii”). Nu știu cu ce fel de sentimente îi va fi hărăzit Dumnezeu pe Adam
CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ, LA VOLUMUL DE POEZIE „ULTIMUL ZBOR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367427_a_368756]
-
ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
mă arunc în inima lui Iisus care nu are nici un fel de colț. L-am visat azi-noapte, în noaptea de Crăciun, fața lui era acoperită de fulgerele luminoase , iar în păr avea stele. Părea un mire universal și am căzut fulgerată în adorație de la impulsul electric care transcendea între noi. Era un înger învăluit în raze solare în noapte de Crăciun. Se apropie Crăciunul, sufletele voastre răzvrătite ar trebui să se împace. (Undeva se aud acordurile unui pian). Sofia : Iisus, mi-
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
frunte, Acolo te întorci ca să rămâi Când va fi Tăcerea să te-nfrunte... Culoarea lui nu are-asemănare Și toată Rugăciunea ta o-ncape, Cerul de-Acasă e o Sărbătoare Pe care-o porți, Copilule, sub pleoape... De sunt furtuni, sau fulgere vreodată, Nu-ți fie teamă de mânia lor, Acolo, în Acasa ta din vatră O Mamă scoate pâinea din cuptor... Cât vei umbla prin Viață măsurat Cu amăgirea ei ce te apasă, Nu-i nicăieri în lume mai curat Ca
CERUL DE ACASĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367022_a_368351]
-
te atrag, / ce bucurii ai, ce mai citești, / ce îți este pe lumea asta mai drag, / în clipe de tandrețe pe cine-ocrotești? // Câte versuri din câte ți-am scris / te mai fac să tresari, să mă crezi? / Mai știi nopțile fulgerate de vis / și-n ce taină mai poți să m-așezi? Ești tot frumoasă, presupun, și dorită, / cu mersul lumii cum te împaci? / O, cum aș vrea să te știu fericită - / Unde ești acum? Ce mai faci?...” (Iulian Patca) Volumul
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
amintesc... vesel și plecau de la el încărcați de optimism. Numai el știa cu ce preț. „Mă simt ca o cârtiță împotmolită-n stele! / E de prisos să caut pârtie, să scurm... Cutreierat și de cometele sistemului nervos, / aș putea să fulger neatenții. / Dormult, riscul pentru tine-i mai frumos / pe valea asta unde trag curenții!” Musafirii plecau, Ionuc rămânea cu soarta lui și-și începea, la un moment dat, volumul care avea să răsară de sub tipar cam pe când ar fi fost
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
te atrag, / ce bucurii ai, ce mai citești, / ce îți este pe lumea asta mai drag, / în clipe de tandrețe pe cine-ocrotești? // Câte versuri din câte ți-am scris / te mai fac să tresari, să mă crezi? / Mai știi nopțile fulgerate de vis / și-n ce taină mai poți să m-așezi? Ești tot frumoasă, presupun, și dorită, / cu mersul lumii cum te împaci? / O, cum aș vrea să te știu fericită - / Unde ești acum? Ce mai faci?...” (Iulian Patca) Volumul
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
te atrag, / ce bucurii ai, ce mai citești, / ce îți este pe lumea asta mai drag, / în clipe de tandrețe pe cine-ocrotești? // Câte versuri din câte ți-am scris / te mai fac să tresari, să mă crezi? / Mai știi nopțile fulgerate de vis / și-n ce taină mai poți să m-așezi? Ești tot frumoasă, presupun, și dorită, / cu mersul lumii cum te împaci? / O, cum aș vrea să te știu fericită - / Unde ești acum? Ce mai faci?...” (Iulian Patca)Volumul
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
faptele bune. Ca un frate în credință, Pavel alăturea-i este cu pildă spre bruință; când soarta pe om lovește. Împreună-s în icoană, prăznuiți la sărbătoare, să ducă legea creștină prin vremea fără hotare. Spune o legendă sacră: dacă fulgeră sau tună, miezul alunelor seacă; de ploaia ce-aduce mană. Din legendele creștine, ritualuri sunt păstrate; credința s-o ducă-n lume, generații succedate. Din vol. ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" Autor, Maria Filipoiu La mulți ani, creștinilor cu
TRADIȚII DE SF. AP. PETRU ȘI PAVEL de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368686_a_370015]
-
rouă, apoi să mi-l îmbrac în foi de nea, abia acum e timp frumos afară și norii stau toți agățați de cer, mă urc tiptil pe cuiele de scară să prind un strop de ploaie din eter, abia acuma fulgeră și tună și morții ies afară din morminte să hăuie cu lupii iar la lună hrănindu-se în noapte cu cuvinte, abia acum ies apele din matcă, și tot pământul este ca o mare, și oamenii întind câte o năpatcă
ABIA ACUM de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368728_a_370057]
-
trudise negreșit prin zilnică “delațiune”. Ce urma să se producă, dragă, ține de altceva, de fiara nestăpânită din om, de iraționalitate și lipsă de cea mai umilă fărâmă de omenie. Dintr-odată s-a “catapultat” din scaun și mi-a “fulgerat” două palme de-am văzut stele verzi, răsturnându-mă cu scaun cu tot pe pardoseala prăfuită, care mai purta urma pașilor ce măsuraseă biroul înaintea mea în aceeași zi ș care, probabil, primiseră același tratament. Apoi a început să mă
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
simt scoarța copacilor ca pe o brazdă vie rădăcinile acestora sapă galerii diogenice cresc aripile cinice ale gândurilor din mușchiul grav(at) al pădurii păsări surâsuri în zbor își fâlfâie neliniștile sofisticate iriși goi sorb lacrimile norilor noma(n)zi fulgeră în oglindă frumusețea hâdă a prăpăstiilor cochiliile melcilor ne tratează anxietățile umede simțim în vârful degetelor ochi de vultur pictând pereții peșterilor pustnicite nevederea sădește în suflete un sâmbure estropiat în biserica părăsită dorm oile crețe de timp turmă de
GALERII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349468_a_350797]
-
Și încovoiați de vânt, Sub ei, îi simțeam un scut al inimii. Dușmanii atacau cu rachete sol-aer, Dar cu toată priceperea și perfecțiunea Niciodată n-au nimerit stelele sau Luna, Deși pentru intimidare le ținteau totdeauna. Copacii - adăpostul nostru - Erau fulgerați de meteori având la oblânc Stații sofisticate de radar și telefoane, Dar ei, copacii, și noi eram mai feriți ca oricând. Am fost localizați cu greu și... obligați Să ne umilim în fața superiorilor, Care ne țin sub ordine imbecile, Să
ORDINE IMBECILE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349501_a_350830]
-
sacadat pe bolta senină Ducându-le însingurat În murmur-fluier ca un cânt. Printre vise și-ngreunate raze fierbinți Ne risipim în evanescenta suflare A clipelor ce trec Privindu-ne, din ceas, cuminți Cu-o arșiță lascivă în mișcare ... Roșește șoapta, timpul fulgeră iubire, Un tremur trece iute prin suflu', vara-i ștearsă!.., Poate,.. de frică ne ascundem în privire!? Am luat câmpii? O zbaterea-i pe gura arsă... Referință Bibliografică: DISPERSARE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV
DISPERSARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349530_a_350859]
-
ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
s-a pornit o vijelie... Cum de mult n-am mai văzut! Norii plâng cu lacrimi grele Și le-ngroapă în pământ. Parcă-i fum în lung și-n lat, Cerul tot e treierat, De o brazdă de furtună, Care fulgeră și tună! Străzile-s golite toate... Doar umbrele, viu colorate Au ieșit din debarale Să mai facă o plimbare. Un motan, plecat de-acasă Stă speriat sub o mașină Și privește pe furiș, Ploaia ce cade pieziș. Prin băltoace trec
FURTUNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348569_a_349898]
-
luna ardea plină, Cum nu e alta mai frumoasă, I-am auzit dinspre lumină- „Măi, Nicule-ai vinit acasă?” Da, am venit, chemat de cine Nici nu mai știu de-atâta treabă, În jur doar zumzet de albine Și coasa fulgerând prin iarbă. Pe văi fuioare lungi de ceață Și-un tulnic lăcrima în zare Când m-am trezit spre dimineață Cu fruntea arsă de sudoare... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Pastel... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624
PASTEL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348579_a_349908]
-
are asigurat la Focșani? - A fost bine, iar cele trei săptămâni au trecut foarte repede. Băieții să mai aștepte, nu-i nicio grabă, răspunse Dalia roșie în obraji de emoție când a fost întrebată de vreo idilă pe litoral. Îl fulgeră cu privirea pe Ștefan aflat în fața sa, apoi și-o coborî în farfuria cu mâncare. Orchestra își vedea de programul obișnuit. Ca de obicei la ora douăzeci și unu invită oaspeții la dans, cu toate că și până atunci au existat perechi care s-
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
Buldum Publicat în: Ediția nr. 1326 din 18 august 2014 Toate Articolele Autorului În pătratul ușii se conjugă ziua, Vindecând speranțe, atrăgând dureri, Genunchii sunt roșii vorba bate piua; Muzica mă-ndeamnă să păstrez tăceri. Lucrurile stau în raiuri divine Fulgeră scândei și în gânduri ține; Spiritul, slujește trupu-i ca un fruct... Copt cu-al toamnei clipă-ruga iar, aduc. Pe semețe creste vârful Retezatul Tunetul Golgotei nu iartă păcatul, Munții îmi destramă spiritul-i în nori Atunci vocea cheamă îngeri iertători
SE CONJUGĂ ZIUA de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349413_a_350742]
-
o amenință pe Nadia, cu picioarele! Dacă înțelege ce vreu să spun, colonelul fără armată...! Colonelul fără armată nu e deloc un om fără brazde pe mai micul sau mai marele ghem de materie cenușie, mai încrețit sau mai neted...! Fulgerat de ideea de a-i da un șut Nadiei, trebuia să cumpănească mai bine faptul că încununații austerității naționale au provocat grave și nimicitoare consecințe în rândurile copiilor României, nu un idol al lor, minunata fostă gimnastă Nadia Comăneci! La
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
acesta, cu lama lui irizata reflectând cele o sută de culori ale curcubeului, cu mânerul de corn, sidefiu, care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349920_a_351249]
-
am mai păzit-o împreună și s-a pornit o ploaie de vară cu tunete și fulgere cum nu am mai văzut niciodată. Tuna așa de tare de parcă se rupea cerul în două. Ruperea norilor era chiar deasupra noastră. Când fulgera zicea-i că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra chiar în fața lui. Cățelușa Braica de teamă a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de frică
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
la Iași, lângă Veronica, sau la București. La Iași era aproape de junimiști, poate îl vor ajuta să câștige o slujbă și să publice în continuare în Convorbiri... Știa că va avea de înfruntat pe căminar care ar fi tunat și fulgerat la știrea întreruperii studiilor, apoi pe Maiorescu care-și pusese atâtea speranțe în el... Dar hotărârea era definitivă! Începu să-și strângă hârtiile și cărțile să și le aranjeze în cele două cufere, apoi cele câteva boarfe să le înghesuie
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
tu ești întregul meu Eu sunt nimicul tău Ia acest nimic care este și al tău Dă-mi întregul tău Și voi fi în întregime al tău, Maranatha!” (Părintele Ernetti, Stato Vaticano) 1. Din os subțiat, din obsidian rece stelar fulgerat solz stins nu departe de curgere cuvântul bătrân de zile, orbul cu auz ascuțit între kundalini și fisurata aură - sumă a distrugerilor și țipăt al urâtului care în origini a separat omul de sine... nu departe de încleștarea dualității celei
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]