462 matches
-
și ascuțit, unghii ascuțite, dinți fioroși, dezgoliți în fața aparatului de fotografiat. Un copil urât, care știe că e urât și se revanșează făcându-le rău oamenilor, căci pe ei îi învinovățește că l-au făcut să devină ceea ce este. Imagini fulgurante, în timp ce animalul și apartamentul de la 2307 se contopeau: asasinul era cumva desfigurat sau credea că e desfigurat. Cum martorii nu-l descriau ca având vreo rană pe chip, desfigurarea putea exista undeva pe corpul său. Asasinul se credea urât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spontană, concisă, vizuală, aproximativă, argotică, neglijentă, agramată, clișeistică, extrem de expresivă - toate acestea, precum comunicarea orală. Mai rău - sau mai bine - de-atât, click urile care iau locul acestui gen de oralitate de la un punct încolo accentuează și mai tare caracterul fulgurant, volatil al discuției de Internet. Ca lucrurile să arate mai vesel - sau, dimpotrivă, mai amenințător, odată ce tastatura Qwerty nu mai e atât de necesară, cum ar fi ca ea să înceapă să lipsească cu totul? Ei, bine, să aruncăm un
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
viziunea capătă o importanță considerabilă. Numai prin revelație omul ajunge să prindă ceva din misterul divinității. Revelația creează singura punte între „jos” și „sus”, între pământ și cer, între contingență și transcendență. Numai revelația dă sens, structurează într-o „logică fulgurantă” haosul epistemologic în care ne aruncă evenimentele istoriei. Punctul de întâlnire a celor două lumi este Judecata finală. Atunci, toate se vor reuni pentru a fi despărțite, istoria însăși căpătând sau descoperindu-și pentru prima dată valoarea (pozitivă/negativă). Uriel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în camere mobilate somptuos, pe malul mării sau chiar pe stradă, noaptea. Autoarea evită să precizeze de unde vin aceste personaje, în ce mediu trăiesc, unde lucrează, ce opțiuni politice au. Le lasă să plutească în ceață și să devină vizibile - fulgurant - doar prin gesticulația lor erotică. În prima schiță din volum, Pisici pe balansoar, un bărbat este iubit simultan de două femei, mamă și fiică. Dând curs unei invitații scrise, el se duce la o întâlnire amoroasă pe malul mării, fără
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dar din care nu se înțelege (aproape) nimic: CFR de Ioan Răducea (Junimea, Iași, 2008). Autorul povestește - în fraze lungi, interminabile - diverse călătorii cu trenul, încercând să integreze în relatare și ceea ce produce gândirea lui asociativă, mereu efervescentă. Amintiri, idei fulgurante, referințe culturale, impresii de o clipă se succed torențial și imprevizibil, într-un text care pare să aibă drept model romanul Ulise al lui James Joyce. Din nefericire fluxul de cuvinte din CFR este de o prolixitate monotonă, astfel încât cititorul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o marți oarecare, o găsesc răsfoind un album cu poze. Nu știam de el. Îl scosese dintr-o cutie de pantofi, din cămară. Fac urât. Ca un proprietar jefuit de o identitate misterioasă. Bat, marital, cu pumnul în masă. Rememorez fulgurant plânsul ei cu sughițuri de acum câteva luni. Iat-o în culpă, scotocind într-o casă care nu e a ei, vulnerabilă, gata să se simtă prost, să-și ceară scuze. Hybris. Da, și eu pot fi intelectual... — Eu am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
exagera, cu o viteză supersonică. Fuseseră ani frumoși, cu fete apetisante și băieți, adevărați cavaleri, în care săgețile lui Cupidon străpunseseră multe inimi, producându-le răni ce aveau să se vindece în timp sau însorindu-le cu dulcele și amarul tinereții fulgurante. Spre uimirea lui Mihăiță și chiar a părinților, Vișinel nu se îndrăgostise de nici o fată, deși acestea îi adresaseră chemări, el fiind un cavaler chipeș și înzestrat din belșug cu acel atribut numit de vino-încoace! Nimeni nu putea ști că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
noastre următoare“. Toți se rotesc în jurul meu. Trupul mi-e conectat cu sîrme și tuburi la aparatele ale căror becuri pulsează. Halatele albe sînt o echipă perfectă. Semnalul televiziunii a amărît cîteva inimi și a bucurat mult mai multe. Apariții fulgurante. Agresorul meu e liniștit și doarme. Nu simt decît strigătele suferinzilor care-mi sînt colegi de spital. E un cor al tînguirii ce umple o lucioasă și modernă cușcă a disperării. Început și sfîrșit: același lucru. Timpul e împărțit în
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
asta un semn de înviere. Nu asta am dorit să-i răspund prietenului meu. Îl știu. Îmi dă parțial dreptate ca să mă poată contrazice mai apoi. Dar faptul că visul nobleței umane e un nonsens, ca viitorul care-mi apare fulgurant în zeci de variante negre, spune că totul e degradare și suferința mă face să-i dau răspunsul: „-Sensul e crima. Fie că o faci sau ți-o reprimi, visîndu-ți bunătatea, nu poți păstra decît resentiment lumii acesteia ce te
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
unui sens, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în ultima clipă tocmai legea pe care o caută. O întâlnește așa cum este ea, de nevăzut și totuși acolo, insesizabilă și totuși strălucitoare. O resimte asemeni gra ției de sus, fulgurantă și imprevizibilă. Ar putea invoca în această privință cel puțin două secvențe, cea în care află de „o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“, și cea finală, când omului de la țară i se spune că intrarea îi era hărăzită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lumea de dinafară, introducându-se, Încet-Încet, și În acțiune, și, Înfierbântând atmosfera. Antreurile, fripturile, frigăruile, mititeii, care la tavă, care la cuptor, ori la grătar, curgeau, În guri, cum curge făina, la moară, nițel trepidant, dar, la fel de rapid și de fulgurant. Și unde nu a Început, ceva-ceva mai Încolo, și dansul. Un dănsoi, o-ho!, cât ontreagă frumusețe de ring, special pregătit, În acest scop, și muzicanții, din prepeleac, așa o țineau, dendrăcit, Încât, de pe ăștia, de pe ring, rachiurile și vinurile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de ordin spiritual și sufletesc. Este bogăția pe care ți-o dă demnitatea și inefabila bucurie de a modela creativ mințile tinere. Cu o asemenea bucurie în suflet Constantin și Steluța Brumă și-au asumat condiția apostolatului cărturăresc. După o fulgurantă experiență în laboratoarele “fabricii de popi”, fiul lui Iorgu și al Mariei ucenicește sârguincios ca manipulator de cherestea și telefonist comunal. Sfârșește însă prin a fi învățător (inițial necalificat) în cele mai obscure dintre satele patriei. Într-o comunitate de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
capetele de învățătură ale Sf. Antonie cel Mare. Formula „teatrul ca viață”, a marelui Will, își are corespondent în ceea ce este „școala vieții”, cu manifest scop edificator, de zidire a personalității umane. Claritatea, rigoarea normativă a scopului educației se află, fulgurantă concentrare, în aforism. Cu-adevărat un om cu vocația, geniul școlii poate comprima cum dovedesc aceste două cărți la care facem referire o piesă de teatru într-un aforism, el are intuiția mesajului-replică, cu funcție diagnostic prognostică, de edificare. Mesajul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
pupilă sub o blondă coafură nordică, printr-o aură de praf cenușiu, punându-și cu cochetărie o bentiță viorie, la coafura ei bălaie, imună la coroziunea exercitată de către spațiul acela, ticsit de prezumții iluzorii și impregnat de spaime reale. În fulgurante și caste retrospective, revăzu esențialul: Cristina îl lua de mână, ducându-l printr-o lume degenerând într-o realitate separată, care își regla ritmul alternanței noapte-zi, preocupată de scurgerea ceasurilor sale, ce se prefirau firav și tăcut, ca și nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Îi era destinat. Atrase de insolitul situației, vestea, așa cum era de așteptat, circulase, erau mult mai multe persoane În studio decât În mod obișnuit. Realizatorul ordonă liniște. Exact la ora douăzeci și unu apăru, Însoțit de inconfundabila sa muzică de fond, genericul fulgurant al telejurnalului, o secvență variată și extrem de rapidă de imagini cu care se spera să se convingă telespectatorul că acea televiziune, aflată În serviciul său În toate cele douăzeci și patru de ore ale zilei, era, așa cum se spunea pe vremuri despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
urcare, pe o scară, cei care nu coboară, urcă, și cei care nu urcă, coboară. Părea că ajunsese la o concluzie irefutabilă, din cele pentru care nu există nici o posibilitate de contestare logică, dar deodată, ca un fulger instantaneu și fulgurant, un alt gând îi trecu prin cap, Să cobor, să cobor până acolo. Da, să coboare acolo. Decizia pe care a luat-o Cipriano Algor a fost că la noapte va încerca să meargă în locul unde va face de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o putem crea și viețui este cea poetică Cea de a treia realitate depășește posibilitățile cunoașterii senzoriale, precum și cele ale cunoașterii discursive, intelectuale. Această neorealitate necesită un al treilea mijloc de cunoaștere, și anume intuiția poetică, capabilă să pătrundă nemijlocit, fulgurant în inima acestei suprarealități, după legea "totului sau a nimicului" (una din legile fundamentale ale activității inimii!), îngăduind intrarea în funcție a unor receptori particulari ai emoției sufletești și spirituale, receptori a căror sensibilitate variază de la om la om. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ideală: eul, purificat de orice "servitudine", trăiește beatitudinea nezăgăzuitei potențialități de ființare și intră astfel în posesia propriei sale dumnezeiri. Karl Jaspers recunoaște dificultatea minții de a cuprinde nemărginirea într-o sinteză totalizatoare. Iluminarea poetică este capabilă să ne introducă fulgurant în "momente trăite ca totalitate", cum le numește gânditorul german, în acel "tot complet cuprins în opere momentane" de care vorbește M. Brisson. Transa poetică ne îngăduie să atingem "unitatea infinită", nemărginirea făcută prezentă, momentul divin auto creator, conform viziunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
trait în forma definitivă, cu puține modificări, nesemnificative în logica internă a ideii poetice, și anume, cea a eternității morții vegheată protector de mișcări ale "sfintei naturi". Aici Natura meditează melancolic părând împăcată cu propria ei eroare, perisabilitatea. Un dicteu fulgurant a fost și poezia de mare densitate metafizică, Peste vârfuri. Exemplu extrem de transă a dicteului îl oferă cele 55 Sonete către Orfeu pe care Rainer Maria Rilke le-a scris în numai trei zile sub impresia morții unei tinere dansatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și hibridiza orizontul viziunii izbucnită din transcendentalul lăuntric. De obicei însă, geniile rămân pure, imune, asemenea omului arhaic, conștiința lor axiologică se află nealterată în fața sensurilor necunoscute ale existenței, a deschiderilor poetico-metafizice cosmice. Poezia este o experiență unică, poetul primind fulgurant un comandament absolut, o Bună Vestire care izbucnește din străfundurile necunoscutului sufletesc, de la dublura interioară. Acea dublură este vocea Naturii singura divinitate pe care o cunoaștem, afirmă Lucrețiu, Spinoza, Eminescu, Baudelaire ș.a. Poemul nu este autofania unui autor, ci epifania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
muzică, filozofie este reflexul sentimentul totalizării cosmice. Acționează un simț înnăscut al ordinei, o capacitate apriorică necunoscută intervine, de mare acuratețe și finețe, atingând absolutul la geniu. Reușitele superlative survin spontan, prin ceea ce s-a numit dicteu, un proces abisal fulgurant, de o siguranță infailibilă, al cărui mecanism ne scapă. Coerența în tablourile lui Vermeer este constituită de un simbol sintetizant perla concentrat de lumină și spiritualitate. "Armonia sferelor" respiră în muzica lui Bach, armonia sufletească cea mai pură, mai elevată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Unüberwachte";Niciundele fără nimic, Purul, Nevegheatul. Este o stare fără stare, pe care noi, cei captivi în finitudine nu putem decât să o intuim în momente de iluminare. Eliberarea noastră constă numai în a o concepe și a o întrezări fulgurant. Și atunci suntem, adică devenim acel Niciunde. Ca și în viziunea lui Hölderlin și Rilke, Deschisul constituie pentru Rabindranath Tagore suprema năzuință: " Sfarmă lacătele porților tale,/ Părăsește-ți măruntele sentimente/ Și aruncă-te în Marele Deschis." În viziunea poetului indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
afirmă Giordano Bruno, " Puterea intelectuală nu este niciodată satisfăcută cu un adevăr comprehensibil, nu este mulțumită cu nici un adevăr finit, ci tinde mereu către acel adevăr care nu este comprehensibil." A fost ziua celei de a doua nașteri: o transmutare fulgurantă într-un niciunde invadat de o lumină de o frumusețe și liniște inexprimabile. În acel moment de grație unic am trăit efectiv sentimentul desprinderii nelimitate, urmarea firească a acelei îndelungi perioade de meditație ce parcursese progresiv etapele eliberării ultime depășirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de Eminescu în Archaeus. Viziunea din Luceafărul "Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe, / E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe" reflectă desprinderea abisală mergând până la uitarea totală de lume și de sine consonantă cu parcursul fulgurant spre transposibil. Iar, de mult mai departe, găsim în Platon (Fedru, 247c) următoarea viziune: "Există un loc supraceresc fără culoare, fără formă, pe care nimeni din cei de pe pământ încă nu l-a cântat... fiind demn de el... Obiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bine plasate. Un tavan de scări prin care țâșneau alte trepte și toate, toate, toate încărcate cu struguri celulari, moleculari, galactici și metagalactici. Și toate cărțile ieșite din rafturi se răsuceau prin cameră. Dintre file cădeau frunzele uscate ale iubirilor fulgurante din copilărie și adolescență ținute de mână, nu trebuie să faci asta și asta, trebuie să fie așa și așa, să privești, dar să nu atingi, pentru că lumea era un uriaș magazin cu rafturi. Rafturi, jocurile în care te jucai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]