458 matches
-
umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din ceea ce rămăsese din iarmaroc o ruină neagră, fumegândă, în care mai scormoneau ca niște gândaci câțiva oameni și urca mai departe spre locul pe care Bătrânul îl bănuia a fi sfânt. Era extenuat și Pimen îl simți. Își așternură un strat gros de mușchi sub niște arbuști de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îNAPOI LA SCORBURA în care își ascunsese lucrurile, bătrânul se simți într-un spațiu vidat și instabil, ca și cum s-ar fi aflat la granița fragilă dintre două vise. Avea deasupra cuibul de acvilă al sihastrului și dedesubt ruinele triste și fumegânde încă ale iarmarocului. Așa cum la urcare se scuturase (din întâmplare sau din instinct?) la această vamă imaginară, de obiectele și de gândurile unui tărâm ireal pentru a putea pătrunde în altul, la fel de ireal, tot așa trebuia acum să se lepede
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-și facă de zor semnul crucii, crezând că au Încurcat zilele obișnuite cu cele de sărbători, iar atunci când cu inima strânsă se Încumetau să intre În pridvor și-l vedeau ieșind din altar Îmbrăcat În odăjdii scumpe și cu cădelnița fumegând, scuipau În sân, ca și cum l-ar fi văzut În fața ochilor pe Necuratul și se duceau apoi pușcă la ușa părintelui Fadei, ca să-l Îndemne să trimită mânia Domnului asupra lui sau măcar să-l afurisească pe neastâmpăratul Învățăcel... Își făceau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cutiuță legată la gât. În contact cu pulberea, cerneala se aprinse și semnătura Mașei fu cuprinsă de o flăcăruie albastră, care degaj un fum Înecăcios. - Știu eu? răspunse Mașa, privind cum literele ce-i alcătuiau numele se transformă În cifre fumegânde. - Prostii. Superstiții... - Ce-ați presărat acolo? Întrebă gazda, simțind cum aceeași gheară a Îndoielii i se Înfige-n piept. - Păi, ce să presar, făcu cu ochiul musafirul, cenușă, ce altceva?! - Cenușă? - Asta ca să se usuce mai repede Înscrisul, răspunse Extratrestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai poate fi ținută în adânc. Moartea este sacrificiul prin care este potolită foamea de sânge a idolului la care s-au închinat pastorul și tatăl său, înlanțuiți de atracția carnală irepresibilă. Speranța, atâta câtă este, se află în afara vestigiilor fumegânde ale coloniei. Povestea indiană a lui Pratt și Manara se sfârșește cu perspectiva recâștigării Arcadiei oferite oamenilor pe acest continent. Edenul poate fi atins odată alungată urma teribilă a viciului și decăderii. O cronică (infidelă și fragmentară) a Genezei este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
alta. Deodată, algebra se transforma În trigonometrie. Și atunci, Noimann apela la radicali și algoritmi. Fizica și chimia Își făceau și ele simțită prezența. Încetul cu Încetul, cifrele intrau În eprubete și În alambicuri, pline de tot felul de substanțe fumegânde. Din fum se nășteau siluete și abstracțiuni. Apăreau, lățindu-și și lungindu-și mereu dimensiunile, și oameni-degete, și oameni-mâini. Apărea și femeia-șarpe, și femeia-elefant, precum și nelipsita girafă În flăcări a lui Dali. O parte din salonul În care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
putea din când În când să arunce banii pe fereastră fără să-i fie teamă că va sărăci. În afară de aceasta, se mai putea baza, la o adică, și pe meseria lui. „Cannabis. 200 sticks...” Oare se limitase doar la bețigașe fumegânde sau trăsese și din narghilea cu „iarba dracului”? Închizând un ochi, din pricina nevralgiei, Noimann citi: „Spa-urile ne condimentează viața de cuplu. Muzica ne scapă de dureri. Băuturile consumate În cadă te feresc de alcoolism. Lasă-te de fumat În 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din pânzele dintâi, Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie, Drept la racla ta de ape cu atolii căpătâi. * "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Cupă limpede! ești numai arta marelui Matei. Inima rămîne-această moartă, între reci feștile Fumegând pe Curtea-Veche, la pangar, într-un bordei. Nu străina frumusețe, bunul plac și veresia, Însă schimnica-mpăcată și făcliile ce ard! Trupul scade sub velințe, sufletul e în Rusia, La un orb mormânt de raze, prins în Cavalerul Guard. - Ce închide
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și sugând dintr-o țigară fumegândă, uitată permanent între buze. O roti convingător și cu foc, sub stejar, pe mama Kaliei doar și ea îi era fină de cununie! iar fina jucă rușinoasă, ținându-și ochii în pământ și fustele-i largi cu mâna. Când, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe niște iluzii diforme. La 16 ani, minunea avea gust de ceară topită. Mergea la biserică ca într-o expediție în grădinile cerului. Acolo era liniște: tămâia aprinsă însemna tocul ușilor, uleiul miruia intenția mâinii drepte, lumânările, degete de martiri fumegând. Arderea de tot se întâmpla atunci când cenușa își recunoștea lumina, când focul se identifica într-o bucată de cremene, când cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără nume. Mucegaiul, ca o floare de nuntă în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca vreascurile putrede, s-a julit la coate, la frunte, sângera fața parcă poleită cu sare. Doi frați au sărit să-l ajute; nervos, a lovit în stânga, în dreapta, s-a ridicat și a început, disperat, să cerceteze cu privirea siluetele fumegânde. Ion, unde-i Ion? El trebuie să știe cine a pus focul, el le cunoaște mințile, el îi alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute a secetă, ochi fumegând a tăciune de lemn putred, sinusuri șiroind a canale de scurgere, pavilioane înfundate cu țipete. Sub frunte, ca sub o piatră funerară, mormânt pentru toate păcatele lumii. 66. Mașina de teren gonea pe drumul Feleacului și era noapte, și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu care mâncau ca să poată trăi. La vremea aceea nu aveau încă apă curentă. Între 1995 și 1996 a fost pace. Jowida s-a dus iarăși la universitatea ajunsă însă la acea vreme o ruină. A ținut cursuri între ziduri fumegânde. Dresda lor, depărtată de a noastră. Cămașa mai aproape decât haina. Și acum se face școală în ruine. Educația se mută complet primăvara și vara, fiindcă iarna îngheață și studenții, și profesorii. Nu au cu ce încălzi nici măcar o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormântul, Spada ta de sânge dușman fumegând, Și de-asupra idrei fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a nopții pistruiată cu stele. Și cum de la noblețe la farsă este doar un pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se retragă resorbindu-se umilite (De ce? De ce?) spre zăpadă, spre rugii fumegând al lemnelor, sub tălpile cizmelor uriașe cât urșii, când am trecut, se întreabă flăcăruia. Ce e viața, ce e viața! Cu ultimele suflări, a mai avut timp să vadă cum Satelitu aruncă ceva rece și mult din peștera gurii, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îmi spunea că-l văzuse pe Luke, cu zece minute înainte, la Tadgh’s Boghole, iar eu și Brigit ne repezeam cu viteza luminii până la Boghole, când ajungeam acolo nu mai găseam decât un pahar gol de JD, o scrumieră fumegândă și un scaun cald încă ce păstra forma fundului lui Luke. Foarte frustrant. în sfârșit, m-am întâlnit cu el în ziua pe care îmi place s-o numesc Marțea cea Neagră. Aia a fost ziua în care eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întețeau focul. Atunci, nu mai știu care dintre oameni a urlat să ne depărtăm toți și din drum am văzut cum șandramaua s-a destrămat ca un castel din cărți de joc în toate punctele cardinale, a rămas o grămadă fumegândă albicioasă. Abia atunci a ieșit ca din pământ Țârțâc, între câinii care lătrau să trezească tot satul. Las’ c-o să vin-acuma poliția, să v-adune pe toți, zice băiatul, destul de încet ca omul de peste gard să nu-l audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cincilea loc: regretele dispar, te oprești o clipă să dispară regretele. alergatul repede aduce întot deuna regrete, regrete și remușcări. te oprești o clipă să dispară remușcările și repornești cursa către dragostea ta, alimentată de șapte câmpii pline de furnale fumegând și de șapte olande cu mori de vând și de dragostea ta, purificată hexagramă cu hexagramă. nouă deasupra: uită-te în sus: bărbatul e liniuța curbă în jos care pleacă de la rotocolul de sus care este femeia. aleargă cu liniuța
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cele peste două sute de capete inamice care fuseseră luate la Castelului Iwasaki. Era dimineață, cam prin prima jumătate a Orei Dragonului. Shonyu încă nu avea nici cea mai vagă idee despre dezastrul care se petrecuse în spatele lui. Privind doar ruinele fumegânde ale castelului inamic din față, se lăsa îmbătat de mica plăcere căreia războinicul îi cade pradă atât de ușor. După inspectarea capetelor și consemnarea faptelor de merit ale trupelor sale, fu servit micul dejun. În timp ce-și mestecau mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
considera că-i gata, un lucrător venea cu o roabă pe care o așeza sub jgheabul cuptorului, cilindrul rămânea nemișcat, oprit cu deschizătura în jos, ridica ușița glisantă și un puhoi de asfalt fierbinte se revărsa pe jgheab în roabă, fumegând. Roaba era dusă la "frontul de lucru" și răsturnată acolo. Grămada de asfalt fierbinte o lua în primire meșterul, cel care întindea asfaltul. Pe lângă meșter toți ceilalți lucrători păreau ucenici ucenicii lui, cu toții animați de dorința de a-l servi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
focul ucigător încetase, era răsucit de camarazii săi cu fața în sus, către cerul mohorât și uniform. Pe mantaua sa cenușie se puteau vedea în zona pieptului și a stomacului o puzderie de mici pete mai întunecate la culoare, încă fumegânde: gloanțele care îi pătrunseseră în trup. Sângele nevăzut i se prelingea de bună seamă pe sub postavul uniformei, îmbibându-i cămașa. Ceea ce el nu mai putea să simtă... Ce ieșea oare s-a întrebat Ducu cu sufletul la gură din legăturica
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sunt în permanență pline de colaci de fum de țigară, uscați și rigizi ca rahatul vechi de câine. În astfel de locuri, proprietarul poate fi găsit întotdeauna în spatele casei de marcat, drept ca un băț de steag, cu un chiștoc fumegând în colțul gurii și altul pe jumătate strivit în scrumiera de tinichea de pe tejghea. De cele mai multe ori, acești proprietari de magazine sunt îmbrăcați în cardigane, au părul dat cu gel și fac parte din Vechiul Ordin Antediluvian al Bizonilor. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Eugen, zeul cuzineților, Nemesis, răzbunătoarea, Enlil, Ra, Eter, lumina veșnică, Reea, pământul, fiica Gheei, Hera, apoi Baluba, stăpânul urșilor și fiu al unui robot, Marduk, celebrul Indra, Vali Nebunu’, Hades, Elefterie, patriarhul Pleistocenului, precum și John Gaudeamus, regele swing-ului, majoritatea fumegânzi și translucizi ca niște aburi, unduind asemenea fuioarelor și abia văzându-se, ceea ce însemna, destul de evident, faptul că nu existau și nici nu existaseră vreodată, fiind niște creații pur umane, niște închipuite figuri cărora strămoșii celor prezenți în public le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că cel puțin o treime din marele lan de grâu a fost distrus, peste tot era plin de paie arse, băltoace negre și spice de grâu carbonizate, iar din loc în loc se mai zărea și ceva grâu intact printre paiele fumegânde. Ajungând la postul de observație, combina s-a oprit, l-am auzit pe tatăl lui Puiu spunând ce noroc avem că n-a luat foc și pădurea, Puiu mi-a întins un pahar de tablă cu apă, să beau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de douăzeci în dreptul feței negre și asudate, am închis portiera, am făcut sensul giratoriu și am ieșit conducând calm din Rosalind Court. A urmat țipătul sirenei de la mașina care alerga după mine. Lăsând în urma mea o dâră dublă de cauciuc fumegând, am gonit pe Sunset Boulevard, am trecut de trei ori pe roșu, după care am realizat o spectaculoasă aterizare forțată în parcarea de sub Vraimont Am deschis ușa și m-am repezit la lift. M-am ridicat în picioare, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]