577 matches
-
sprijinit în bîtă, numai ce apare pe drumul de costișă un minunat Range Rover, care se îndreaptă spre el învăluit într-un norișor de praf. Din mașină coboară un tînăr mîndru, îmbrăcat într-un costum Armani, cu pantofi Gucci, ochelari fumurii Ray Ban și cravată Hermès, și i se adresează ciobanului : Dacă pot să spun exact cîte oi ai în turma ta, îmi dai și mie una ? Ciobanul se uită la tînăr, se uită la oile care pășteau liniștite, mai îl
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
copii care vroiau să vadă cățelușele, prinse în hamurile lor complicate, cu zeci de catarame. Tata îmi spunea că înaintea lor fusese în cosmos altă cățelușă, Laika, și că ea rămăsese pe lună. Mă uitam uneori la petele de pe cristalul fumuriu al lunii, când era senin, dar nu vedeam nimic acolo, oricât m-aș fi străduit. Mai încolo era și o lunetă pe trei picioare, mânjită în toate culorile. Tata a dat și acolo niște bani și m-am putut uita
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
timp să răspundă. - Ah! dacă aș ști să răspund la întrebarea aceasta, câte alte răspunsuri nu ne-ar cere să le mai întrebăm o dată, și apoi încă o dată, încă o dată... De câteva zile, ploua mărunt, mohorât, ca printr-o ceață fumurie. Ieronim se opri pe trotuarul din fața casei și-și scoase absent bascul din buzunarul macferlanului. Rămase câteva clipe cu bascul în mână, privind cum cei trei lucrători de pe acoperiș se pregăteau să zvârle în curte fâșiile mari, aproape pătrate, de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai obosit ca de obicei, porni hotărât, aproape nerăbdător. La un pas înaintea lui, Zamfira îi înlesnea trecerea printre porumbi. Pentru întîia oară cerul nu mai era acoperit de stele, și totuși nu se ghiceau norii, ci numai o boare fumurie plutind foarte sus. Și pentru întîia oară nu se mai auzeau greierii. La răstimpuri, foile de porumb tresăreau cu un sunet surd, metalic, ca atinse de o adiere pe care ei n-o simțeau. - Nu pe-acolo, domnule elev, făcu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o sticlă de apă minerală și o cafea. Curând cei trei se ridicară cu zgomot de pe scaune, pregătindu-se de plecare. - Nici de data aceasta n-am ajuns la nici o concluzie, exclamă unul din ei, înfășurîndu-și un șal de lână fumurie în jurul gâtului. - Nu e nimic! spuse al doilea. - Nu e nimic! repetă ultimul, râzând și privindu-i pe amândoi cu înțeles. Știi la ce fac aluzie, adăugă. Rămas singur, se întrebă dacă mai merită să aștepte chelnerul, când i se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
confecționase la câțiva ani după căsătorie : părul tuns scurt, cu cărare într o parte, o meșă acoperindu-i fruntea până la sprâncene, o eșarfă de mătase înnodată cochet la spate... Rochia foarte scurtă, care îi dezvelea genunchii mici, strânși în ciorapii fumurii, de mătase. Vorbea ca și când de pe-atunci cunoscuse suferința. Nu, era încă prea devreme, prea devreme și pentru ea : escapadele lui Alexandru, renumele lui de coureur, fleacuri... Mai avea cincisprezece ani buni până să știe ce-i spaima, ce-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a intrat prin fereastra bucătăriei, cățărându-se pe acoperișul magaziei de lemne. Pe atunci nu mai aveau soldat și peste încă vreo trei luni Generalul Ioaniu a fost arestat. Pe partea din afară a geamului s-a țesut o rețea fumurie de funigei de praf. Are s-o șteargă Leana, dacă au s-o cheme, ca de obicei, la curățenia de primăvară. Dacă au să aibă, ca de obicei, musafiri de Paște. Lumina cenușiu-gălbuie intră oblic prin geam - a trecut dimineața și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apar ca într-un ciorap găuri de metal negre. În colțul de sus al peretelui, ca o lintiță, igrasia. Dedesubtul petei verzi-negre, peretele transpiră sau plânge cu boabe mari, curate de apă. Pe colțul de vizavi, în dreptul cămării, un cuib fumuriu : fire lungi de păianjen tremură pe tot tavanul înalt, afumat. — ...Ce voiam să te întreb, madam Delcă ? Oooo, și bătrânețea asta, cu lapsusurile ei... Cum se spune în popor, uiți de la mână până la gură... Ei, lasă că îmi aduc eu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înnegrite de la curățatul cartofilor cu o jumătate de lămâie storcită și o aruncă pe teancul de farfurii spălate, ultima e plină cu un morman de oase, neglijent curățate de carne ; de acolo se hrănește păianjenul care coboară din cuibul lui fumuriu, agățat deasupra chiuvetei. Muti apasă cu vata oja ciobită de pe unghii, în colțul gurii țigara i s-a stins, dar ea nu știe, spune-i. Nu-i spune ! Nu-i spune ! în situația aceasta, celui în cauză niciodată nu i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vată, și tu te uiți disperată la ușa proptită de comoda masivă. Ți-e frig și ți-e frică ! La chiuvetă, cu mănuși glacé în mână, domnul Ialomițeanu spală cratițele de sosuri și sânge, iar deasupra capului său tremură cuibul fumuriu de păianjen. Și, deodată, domnul Ialomițeanu strigă : — Până când, strigă, să mai tot așteptăm aici, într-un asemenea demisol incomod și friguros ? Până când va fi prea târziu, așa cum s-a întâmplat cu Margot ? — încă puțin, îi strigi tu, disperată, dar numai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aflăm. Joi, 21 decembrie. După ce trece vizita de dimineață, apare și fratele Rodicăi. E un tip tînăr, are spre treizeci de ani, dar arată mult mai În vîrstă - e grizonant, poartă părul lung, căzut peste urechi, și ochelari cu lentile fumurii, e Îmbrăcat elegant, dar neglijent. Încearcă să fie drăguț, spune tot felul de lucruri, apoi adaugă că circumstanțele sînt foarte „bizare“ (graseiază și cuvîntul sună comic În gura lui), Îmi zice să vin la el În cabinet după prînz, să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmi lipsește o sprînceană, iar arcada e cusută ca Într-un film de groază. Am o barbă de patru zile, ușor asimetrică. El, pe sub halat, poartă o pereche de pantaloni gri, dintr-o stofă Îngrozitoare, și are ochelari cu lentile fumurii. Probabil că s-a ras dimineață, dar arată ca și cum i-ar prinde bine s-o mai facă Încă o dată acum. Are un păr lung, care-i cade peste urechi, și e un pic grizonant prematur. Ne uităm În jos, apoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
drept, și totuși, uitați-vă la capetele lor: ele plutesc în ceața de neon, de rachiu de ienupăr și izmă care coboară din firmele roșii și verzi. Olanda e o nălucire, domnule, o nălucire de aur și de fum, mai fumurie ziua, mai aurie noaptea, și, noaptea ca și ziua, plină de toți acești Lohengrini, lunecând visători pe bicicletele lor negre cu ghidonul înalt, lebede funebre ce se rotesc fără încetare în toată țara, în jurul mării, de-a lungul canalelor. Visează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
plajă nu era absolut nimeni și a mâncat liniștit pâine cu măsline , friptură picantă și nu a văzut țipenie de om . După amiază a mers pe jos până la vilă , în spatele căreia a descoperit o bisericuță spoită în alb . Pe fereastra fumurie a văzut un sfeșnic fără lumânări , o cruce aurită agățată în perete . Apoi s-a întors pe plajă, lăsându-se în voia solitudinii. Privea cerul, se bucura de căldura nisipului fierbinte și deodată avu sentimentul că nu mai este singur
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
un necaz“ cu un student, iar de atunci n-o mai văzuse nimeni și nu se mai auzise nimic despre ea. Ce mai fac cei de-acasă? Întrebă ea. Ce mai fac oamenii din Hopewell? CÎnd Îi vorbi, ochii ei fumurii, luminoși deveniră tăioși și strălucitori, pe fața tînără și slabă, gura crispată de amărăciune era tăioasă ca o lamă, iar glasul ei căpătase intenționat accente tăioase și batjocoritoare. Și totuși, dincolo de acest dispreț sfidător, stăruia blîndețea ciudată din glasul răgușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și dau nătâng din cap cum că sunt încredințat de adevărul acela, și pe când dau eu nătâng din cap cu gândul la certitudinea principelui moldav, în chiar acel moment trece pe lângă mine, prin mijlocul străzii, un Opel Frontera cu geamurile fumurii pe jumătate deschise. O clipă ulița se umple de cântarea fetelor de la A.S.I.A.; în ritmuri bine simțite solistele cer unui june patron să le ia cu el prin America sau, baremi, prin Asia. Nu mai am nimic de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
afirmarea distincției. De altfel, în ceea ce privește aspectul și gestica, acești tineri licențiați se deosebesc cu totul de lucrătorii în salopete albastre care frecventau cîndva aceste locuri. Înveșmîntați în negru, noii veniți, cu părul scurt dar zburlit, poartă de bună voie ochelari fumurii, indiferent de vreme. Putem găsi și alte exemple de decalaje și transformări ale vieții urbane pe bulevardul Saint Michel, în Cartierul Latin, unde un proces de bulevardizare a adus o populație tînără, însă nu întotdeauna de studenți, care a determinat
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
ocolit aici, căci celebrul Hôtel du Nord din filmul lui Carné24 se află la numărul 102. Mai departe canalul se lărgește, imobilele se îndepărtează de firul apei și devin mai înalte: renovarea a fost radicală. Turnurile cu balcoane cu geamuri fumurii pe post de parapete au fost contestate în anii 1970. Dar ele nu erau nimic pe lîngă proiectul autostrăzii urbane (cu opt benzi) care urma să acopere albia canalului. Stranie epocă, dacă o decizie în acest sens a putut fi
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și aproape fără stele, se retrăgea în silă din calea zorilor care mijeau undeva, spre stânga lui. Lumina lor roșiatică și lugubră nu făgăduia pic de căldură, ci dezvăluia, treptat, un peisaj de coșmar. În jurul lui se conturau niște stânci fumurii, colțuroase și o câmpie neagră, fără viață. Un soare de un roșu palid trăgea cu ochiul deasupra orizontului. Degete de lumină dibuiau printre umbre. Nu se vedea încă nici o urmă a tribului de ființe înzestrate cu id, după care Corl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care se reunesc pasiunea mesianică și aura glamour a sacrificiului pentru cauza progresului. Nava lui Sven este microcosmul în care se adună ele mentele acestei umanități călătoare, unită de pasiuni și de secrete. Pasagerul lui Sven, misteriosul om cu ochelari fumurii, italo-americanul Barnaba Moretto, este parte din fraternitatea mafiei. Pe vasul lui Sven, spărgătorul de bănci (având alura primejdioasă și misterioasă a lui Edward G. Robinson) duce cu sine secretul unei vieți marcate de litera stacojie a exilului. Moretta este, în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mine, se schimbă brusc. Deveni jovial. "A, scuză-mă". Nu ne tutuisem niciodată până atunci, dar pentru el n-a fost nici o dificultate ca să sară peste acest mic neajuns. Doar mă aflam în biroul lui! Și-a pus niște ochelari fumurii, eleganți, ca să se apere, chipurile, de lumina care pătrundea de-afară prin geamuri și m-a invitat, tot jovial, să iau loc în fotoliul din fața mesei. Bănuiam că din spatele ochelarilor fumurii mă privea batjocoritor și asta mă enerva. Dar limbajul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aflam în biroul lui! Și-a pus niște ochelari fumurii, eleganți, ca să se apere, chipurile, de lumina care pătrundea de-afară prin geamuri și m-a invitat, tot jovial, să iau loc în fotoliul din fața mesei. Bănuiam că din spatele ochelarilor fumurii mă privea batjocoritor și asta mă enerva. Dar limbajul, gesturile, tonul erau politicoase, binevoitoare. "Fumezi?" m-a întrebat. În fața lui era o scrumieră plină de cenușă și țigări stinse. Alături, un calendar de birou și multe creioane. Fără să aștepte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru pantalonii lui kaki strânși pe picior. Soția lui, o naturalistă, care părea foarte serioasă. Și eu, care trebuia să mă ocup de aprovizionare, să țin evidența materialelor și, în plus, să fac și figurație în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
clipă pierdu controlul volanului și auzi astfel cauciucurile mașinii lui scârțâind pe pietrișul de la marginea drumului. Când reveni pe carosabil, fu izbit din nou. Apoi, cu o mișcare bruscă, BMW-ul ajunse alături de Kishon. Se uită în stânga, dar geamurile erau fumurii. Iar acum era lovit din lateral, mașina fiindu-i împinsă spre marginea drumului. Vedea pe geam prăpastia perfect verticală. Imediat în față era o curbă periculoasă. Kishon știa că are nevoie de loc pentru a se angaja în viraj, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să fi fost fixate ca lumea. Totuși Înainte de a termina de Înjurat, se opri brusc, ridicând capul de parcă ar fi auzit pe cineva strigând-o pe nume, Însă, În loc să se uite În jur după vreo cunoștință, se strâmbă la cerul fumuriu. Îl privi Încruntată, scoase un oftat ambiguu și dădu drumul unui alt șir de blesteme Îndreptate, de astă dată, Împotriva ploii. Ei bine, după legile nescrise și de neîncălcat ale lui Petite-Ma, bunica ei, asta era curată blasfemie. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]