438 matches
-
constituite aceste definiții. Majoritatea definițiilor conțin elemente funcționale, valoarea fiind definită prin intermediul funcției pe care o îndeplinește. De exemplu, Kluckhohn se referă în definiția sa la funcția valorii de a alege o anumită alternativă de comportament. O astfel de interpretare funcționalistă a conceptului de valoare, argumentează Van Deth și Scarbrough (1998, p. 27), ne poate conduce spre inferențe tautologice. Altfel spus, nu mai putem utiliza valorile pentru a explica selectarea anumitor alternative de comportament dacă valorile sînt definite exact prin intermediul acestor
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
analiză / 15 2. Cercetarea /19 2.1. Observația /20 2.2. Ancheta /21 2.3. Experimentul /21 Partea întâi. CADRUL DE ANALIZĂ /25 Capitolul 2. Curente de abordare și modele ale omului /27 1. Definirea organizațiilor /27 1.1. Paradigma funcționalistă și organizația /28 1.2. Paradigma "constructului social" și organizația /28 2. Organizarea științifică a muncii /29 3. Curentul relațiilor umane /32 4. Analiza strategică /34 5. Modelul sistemului de activități /37 Capitolul 3. Structura organizațională /45 1. Definire și
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
organizațiile sau, mai bine spus, există mai multe definiții. Ceea ce diferențiază aceste definiții este faptul că ele se sprijină pe concepții diferite despre om și activitățile lui. Vom opune două definiții ale organizației: o definiție care se înscrie în paradigma funcționalistă și o definiție care ține de paradigma "constructului social". 1.1. Paradigma funcționalistă și organizația Funcționalismul s-a dezvoltat, la origine, în sociologie. El se bazează (Séguin, Chanlat, 1983) pe două postulate fundamentale: există unitate funcțională, adică orice sistem este
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
este faptul că ele se sprijină pe concepții diferite despre om și activitățile lui. Vom opune două definiții ale organizației: o definiție care se înscrie în paradigma funcționalistă și o definiție care ține de paradigma "constructului social". 1.1. Paradigma funcționalistă și organizația Funcționalismul s-a dezvoltat, la origine, în sociologie. El se bazează (Séguin, Chanlat, 1983) pe două postulate fundamentale: există unitate funcțională, adică orice sistem este constituit din părți perfect integrate între ele. În fine, orice sistem trăiește în
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
14). În această logică, pentru a înțelege organizațiile, trebuie să se plece de la scopurile urmărite. Organizația este un instrument rațional, creat pentru a îndeplini scopurile. Aceste scopuri sunt împărtășite și comune tuturor membrilor: așadar, o concepție integrativă despre organizație. Curentul funcționalist a dominat în mare parte analiza organizațională, dar unele limite ale lui au contribuit la apariția unei paradigme a "constructului social", care va veni cu o definiție diferită a organizației. 1.2. Paradigma "constructului social" și organizația Obiectivele furnizează, în
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
dominat în mare parte analiza organizațională, dar unele limite ale lui au contribuit la apariția unei paradigme a "constructului social", care va veni cu o definiție diferită a organizației. 1.2. Paradigma "constructului social" și organizația Obiectivele furnizează, în paradigma funcționalistă, o orientare care joacă mai multe roluri: dă o logică a organizației, permite coordonarea activităților și evaluarea performanțelor. Totuși această concepție, care face din organizație un instrument rațional în jurul unui scop, poate fi pusă în discuție. Obiectivele sunt adesea vagi
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
se leagă și se generează raporturi de cooperare, de schimburi și de conflicte între actori cu interese divergente" (Friedberg, 1993, p. 67). Am reținut două definiții diferite despre ceea ce este o organizație. Ele se înscriu în două paradigme diferite (paradigma funcționalistă și paradigma "constructului social"). Dar, în plus, se sprijină pe două concepții diferite despre comportamentul uman. Lucrările dezvoltate în paradigma funcționalistă consideră că omul este pasiv: nu este decât piesa unei mașini montate de alții. Dimpotrivă, lucrările care se înscriu
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
67). Am reținut două definiții diferite despre ceea ce este o organizație. Ele se înscriu în două paradigme diferite (paradigma funcționalistă și paradigma "constructului social"). Dar, în plus, se sprijină pe două concepții diferite despre comportamentul uman. Lucrările dezvoltate în paradigma funcționalistă consideră că omul este pasiv: nu este decât piesa unei mașini montate de alții. Dimpotrivă, lucrările care se înscriu în logica unui "construct social" văd individul ca pe un actor care face alegeri și dezvoltă strategii într-un univers de
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
singură parte, a conducerii. Salariatul este determinat mecanic de alegerile conducerii (de a-i satisface sau nu nevoile psihologice). El nu are inițiativă. În fapt, viziunea mecanicistă subzistă deoarece atât OȘM, cât și curentul relațiilor umane se înscriu în paradigma funcționalistă: există obiective clare și comune care dirijează acțiunea în organizații. Taylor vorbea de un echilibru natural; în curentul relațiilor umane, echilibrul este construit prin satisfacerea nevoilor sociale. În ambele cazuri, omul rămâne pasiv în organizații. Abia analiza strategică se va
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
contribuie la susținerea și realizarea schimbărilor. Totuși termenul de informal are multiple semnificații. Aceste semnificații au fost analizate de Brassard (1995). Autorul consideră că această distincție formal-informal este, în anumite privințe, problematică; în primul rând, se înscrie într-o orientare funcționalistă (cf. cap. 2). Se consideră că grupul formal este cel creat și structurat pentru a atinge obiective economice; asta presupune ca obiectivele economice să fie explicite. Brassard notează că asta "lasă impresia că doar autoritatea constituită produce organizarea și întărește
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
domină centrul istoric, se pot diferenția mai multe stiluri arhitecturale: baroc (Palatul Național), neoclasic (Palatul Minelor), italian (Palatul Poștei), Art Nouveau (Palatul de Arte Frumoase), BeauxArts (Muzeul Național al Artelor, Banca Mexicului), Art Deco (interiorul Palatului de Arte Frumoase), stilul funcționalist (Turnul Latino american). În oraș se merită a fi vizitate: Catedrala Metropolitană (construită în perioada 1573 1813 în zona în care a fost amplasat templul aztec al lui Teocalli, este printre cele mai mari catedrale din emisfera vestică); Palatul Național
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
crea, de a avea o identitate proprie. Numai ulterior se va putea vorbi de egalitatea în comunicare și de egalitatea în drepturi. 2.12. Funcționalismul Ca metodă antropologică minimală de studiu al culturii în cadrul prezentei lucrări va fi folosită metoda funcționalistă a lui Bronislaw Malinowski. Însă, înainte de prezentarea metodei științifice în sine, se cuvine să fie făcută o precizare: funcționalismul este o tradiție antropologică materializată printr-o serie de cercetări precis datate, dar el poate fi în mod egal definit ca
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
tradiție antropologică materializată printr-o serie de cercetări precis datate, dar el poate fi în mod egal definit ca o schemă de interpretare a realității, neaparținând propriu-zis nici unei configurații de cunoaștere. Trebuie făcută în consecință distincția între adjectivele "funcțional" și "funcționalist". Primul va fi folosit pentru a desemna o metodă, analiza funcțională, iar al doilea pentru a specifica modele teoretice, modelele funcționaliste. Analiza funcțională, în științele sociale în general, constă în fondarea interpretării unui fapt social pe relația sau relațiile pe
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de interpretare a realității, neaparținând propriu-zis nici unei configurații de cunoaștere. Trebuie făcută în consecință distincția între adjectivele "funcțional" și "funcționalist". Primul va fi folosit pentru a desemna o metodă, analiza funcțională, iar al doilea pentru a specifica modele teoretice, modelele funcționaliste. Analiza funcțională, în științele sociale în general, constă în fondarea interpretării unui fapt social pe relația sau relațiile pe care le întreține, la un moment dat, cu unul sau mai multe alte fapte sociale în cadrul unui ansamblu cu care nu
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ansamblu cu care nu este necesar să se presupună că acesta este în întregime structurat. Este vorba, deci, de o metodă de investigare și de tratare a datelor care nu implică, în sine, o teorie a socialului în general.Teoria funcționalistă nu este o metodă, ci un model teoretic. Conform acestui model, cultura este cel mai larg context al comportamentului uman, ea este la fel de importantă pentru psiholog ca și pentru studentul în științele sociale, pentru istoric și pentru lingvist, iar teoria
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
set de instituții care funcționează conform anumitor reguli"59. "Stabilirea unui comportament prescris este o nevoie derivată sau un imperativ cultural, care trebuie să funcționeze în cadrul fiecărui grup uman."60. Funcționalismul privește înțelegerea clară a naturii fenomenelor culturale. Premisele teoriei funcționaliste sunt: "1. cultura este în mod esențial un aparat instrumental prin care omul este pus în poziția de a se confrunta mai bine cu problemele concrete specifice pe care le înfruntă în mediul său, în cursa pentru satisfacerea nevoilor sale
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
în ansamblul grupului din care persoana face parte. Comunicarea interculturală în cadrul unei societăți globalizate presupune o convergență de artefacte, tehnici, instituții, deci o convergență de valori. Aceste precizări pot constitui, credem noi, un punct de plecare al comunicării interculturale. Metoda funcționalistă este o premisă necesară, așadar, însă nu suficientă, deoarece accentul pe persoană și pe identitatea acesteia este subtil; în termenii lui Jean Caune, putem vorbi în acest caz de o anumită reducție instituțională. Pe de altă parte, întotdeauna vor exista
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
depășindu-și limitele funcțiilor biologice și psihologice. Funcționalismul, prezentat în studiul de față ca metodă antropologică minimală de studiu al culturii, este limitat de faptul că îl reduce pe om la o sumă de nevoi cu caracter primordial biologic. Antropologia funcționalistă supune cultura realizării nevoilor umane manifestate în societate și într-un parcurs istoric, ignorând aspectul noologic. Dacă antropologia își propune să descopere cum se comunică omul, ea trebuie să ajungă la "esența spirituală a omului" despre care vorbește Walter Benjamin
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
unei reflexivități auto-referențiale care și-ar găsi echivalentul material în decizia de a-și publica opera în contextul unei reclame dintr-o revistă de artă. Inversarea perspectivei de la preocupările formaliste specifice artei americane descrise de școala lui Greenberg la strategiile funcționaliste propuse de conceptualiști poate fi de asemenea exemplificată printr-un alt proiect al lui Dan Graham publicat pentru prima oară în 1969 sub titlul Subject Matter și care indica în subtitlul său schimbarea paradigmatică în curs din artele vizuale ale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de dramaturg universal al epocii globalizării. Este al Bucovinei, așa cum este al României și Franței, al Japoniei și Australiei. - Cum priviți invazia de cuvinte de limbă engleză în literatura română și în vocabularul curent al românilor ? - Ca lingvist de orientare funcționalistă, îmi place să observ limbile în dinamica evoluției lor. Viața limbilor este asemenea vieții vorbitorilor lor. Istoria limbilor se confundă cu istoria comunităților care le vorbesc. Cu cât o limbă este mai permisivă, mai aptă să primească, să adapteze, să
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
în vederea construcției unei lumi comune, pozitive și normative, care face posibilă gîndirea spațiului public, adică o centrează pe o concepție praxiologică, în termenii lui Quéré. Utilizînd perspectivele lui Denis McQuail (4) asupra comunicării, constatăm că abordarea comportamentistă și cea structural funcționalistă se subsumează perspectivei mecaniciste a transmiterii, iar celelalte două, perspectivei simbolico-rituale. Urmărind trăsăturile celor două tipuri de comunicare, găsim, implicit, și o descriere condensată a comunicării politice în cele două ipostaze. Perspectiva mecanicistă a Perspectiva simbolico-rituală a transmiterii privilegiază: transmiterii
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
al sistemelor aflate în relație. Din această perspectivă, comunicarea politică rezidă în ansamblul de procese interactive dintre elementele unui sistem politic și între acest sistem și elementele înconjurătoare. Fie că vorbim despre analiza cibernetică a lui Deutsch 14, despre analiza funcționalistă a lui Almond și Coleman 15 ori despre analiza sistemică a lui Easton 16, logica ansamblului este aceeași. Sistem, schimb, echilibru sînt concepte cheie în acest caz, înlocuind factorii, transmisia și efectul care aveau acest statut în abordarea comportamentală originală
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
lobbying-ului ca proces de comunicare, precum și de analiza partidelor politice ca sisteme și agenți de comunicare. Problema dezvoltării politice a suscitat un mare număr de lucrări, care s-au fondat pe conceptul de comunicare 17, înțeles în termeni empirici sau funcționaliști. Ea a constituit baza cercetărilor asupra relațiilor dintre instituțiile și organele de comunicare, dezvoltarea rețelelor și rolul mijloacelor media ca agent al schimbării sociale. Comunicarea este prezentată ca o variabilă explicativă a nivelului de participare politică, la fel de importantă ca educația
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Participarea politică desemnează ansamblul de practici prin intermediul cărora cetățenii caută să influențeze activitatea politică din comunitatea lor. Din perspectivă macrosociologică, participarea politică este un proces de revelare a preferințelor și de transmitere a acestora sistemului politic. Astfel, sînt reluate analizele funcționaliste privind articularea și agregarea intereselor. Din același unghi de vedere, alegerile trec drept instrumente de comunicare între guvernanți și guvernați. Din perspectivă comportamentală, toate modalitățile de participare implică o formă de comunicare, fie că este vorba despre concurarea într-o
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și ordinii sociale anterior instituite sînt însoțite de ritualuri contestatare, de rebeliune, care ventilează resentimentele acumulate de indivizii de pe treptele inferioare ale ierarhiilor și permit reînnoirea, remodelarea și reîmprospătarea formelor de adaptare care susțin sistemul carceral. Ritualurile contestatare În viziunea funcționalistă, ritualurile care contestă ordinea instituțională (automutilările, sinuciderile, evadările, răscoalele, grevele foamei etc.) sînt în mod consecvent interpretate ca o formă de perpetuare a sistemului, ca supape de siguranță care îngăduie oricărei opoziții să se disipe, fără consecințe nefaste. Pentru oficialități
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]