519 matches
-
văzută odinioară în ordinea eternă, superioară. Cu alte cuvinte, nu ideea eternă se comunică sufletului din proprie inițiativă, ci sufletul se raportează la ea prin puterea amintirii, provocată de senzația unei frumuseți sensibile. în teologie, dimpotrivă, comunicabilitatea frumuseții absolute e fundată în personalitatea divină. Dumnezeu se revelează lumii din proprie inițiativă. Frumusețea e un atribut al ființei sale. Ea e anterioară frumuseților din lume și se comunică sau se descoperă la fel cu celelalte însușiri dumnezeiești. Pentru cugetarea teologică, această afirmație
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reprezinte națiunea, fiind dobânda unui capital uman investit istoric cred că putem accepta utilizarea termenului de elite intelectuale, mai ales pentru spațiul interbelic, unde acest concept apare mai clar definit la nivelul practicii sale culturale. Idealul meritocrației pe care se fundează elita (competentă și autorecrutată) este esențial în reconfigurarea traseului său intelectual, îndeosebi când se repun în discuție regulile tradiționale de reproducere a categoriei conducătoare 4. Această expresie clasă sau categorie conducătoare se formează pornind de la elitele diferitelor categorii sociale, având
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
numai o "unitate de măsură", ci și un "instrument de judecată". Ea este în același timp judecător și lege, conducând la nihilism ca variantă a spiritului critic. Din această perspectivă, este suficient de clar de ce un asemenea tip de critică fundat pe un spirit nihilist, distructiv nu poate fi acceptat de Biserică, fiind în afara Predaniei. Al doilea tip de critică teologică consideră că "ordinea obiectivă, la care orice judecată trebuie să raporteze faptele, este ordinea creației lui Dumnezeu. Iar în ceea ce privește viața
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
întreaga viață politică a țării, în cadrele legii 9. Viața Bisericii Ortodoxe nu era ferită nici de ispitele cezaropapismului, manifestări destul de grave pentru buna funcționare a așezării religioase, ce aveau să fie amendate de elita intelectuală interbelică. Ortodoxia nu se fundează pe autoritatea individuală, ci pe cea sobornicească, colectivă, care provine din adunarea episcopilor. Această autoritate sobornicească a ajutat Biserica Ortodoxă să-și păstreze ființa, scutind-o de eventualele manifestări discreționare ale unei singure persoane. "Cezarismul bisericesc" nu a fost inventat
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
al discernământului 27. În pofida tuturor aparențelor, România interbelică era departe de a fi un stat creștin. Un asemenea lucru nici nu era posibil întrucât, se știe foarte bine, statele creștine erau teocratice, ca structură. În schimb, statul român s-a fundat pe ideologia democrată. De altfel, statele creștine nu mai existau demult; au fost în perioada medievală câteva încercări neizbutite ale constituirii unor asemenea state creștine, precum statul papal, Imperiul Bizantin, care se sprijineau pe o simbolistică a formelor și a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
vieții religioase a Ortodoxiei 5. O explicație pertinentă constă în faptul esențial că Occidentul este impregnat de spiritul aristotelismului nu numai la nivelul teologal, ci și la nivelul structurii formelor sale de viață. Cu alte cuvinte, întreaga civilizație occidentală se fundează "tipologic pe înțelegerea aristotelică a raporturilor dintre act și formă". De aici rezultă diferența primordială dintre Răsărit și Occident. Virtualității Răsăritului, a posibilității de manifestare a "lăuntricului" i se contrapune actualizarea Occidentului, a exprimării urgente a exteriorității 5. Comprehensiunea rolului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
văzută. Pentru ortodocși, mergând pe linia gândirii teologice a lui Homiakov cu privire la inexistența autorității exterioare, autoritatea ecleziastică este "autoritatea întregii lumi creștine de la Iisus Hristos și până astăzi și de astăzi înainte". Mai mult chiar, existența Sinoadelor ecumenice nu își fundează autoritatea pe forme juridice. În cele din urmă, criteriul peremptoriu este unul interior, și nu unul exterior: viața Ecclesiei cuprinsă în întregul ei istoric 13. Ortodoxia a rămas fidelă unor principii de bază ce reglementează viața bisericească încă din Antichitatea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o reacție firească de supraviețuire pe diverse planuri, prin emergența unor forme specifice de discurs care să asigure permanența culturală și spirituală a spaiului românesc, expresia manifestării plenare a ființei umane, pe dimensiunea sa creștină. Teologia imaginii Epistemologia Imaginarului se fundează pe logica contradictoriului, logica terțiului inclus, în contrapunct cu logica terțiului exclus care a dominat gândirea occidentală a pozitivismului, a nominalismului și a materialismului. Raportul dintre logos și mythos care guvernează tradiția filosofică și culturală europeană este mediat de un
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
asemenea, o receptivitate a subiectului față de imagini și, implicit, o dinamică afectivă complexă 11. Prin urmare, profunzimea simbolică a imaginilor este inseparabilă de o tonalitate psihică care solicită totalitatea eului. Fenomenologia profunzimii simbolice nu exclude o psihologie a categoriilor abisale, fundată pe revelarea sensurilor primordiale ale imaginilor. Imaginile simbolice acoperă un ansamblu delimitat de fenomene iconice care nu au o densitate egală. În același timp, dimensiunea simbolică a imaginilor nu poate fi asimilată unei supraabundențe a reprezentărilor. 2. Imaginea speculară Analiza
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
substanța sa cu modelul. Iconoclasmul comite o blasfemie atunci când consideră Euharistia o imagine. Euharistia este însuși Hristos, și nu imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre. Teologia creștină dezvoltă o simbolistică a cultului și a tradiției fundate pe funcția figurilor vizibile ale imaginii lui Dumnezeu. Icoana încearcă să pună capăt rupturii ontologice între natural și supranatural, între vizibil și invizibil. Funcția teofanică a icoanei nu epuizează esența invizibilului, transcendența. Teologia imaginii nu a încetat să se delimiteze
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
rațiunea și libertatea. Argumentul ontologic primordial rezidă în conștiința acțiunii lui Dumnezeu în Sine, când omul duce, prin analogie, o viață asemănătoare. Chiar și în "filosofia creștină", învățătura cu privire la demonstrarea existenței lui Dumnezeu este provocată inițial de dorința de a funda și a descoperi adevărul religiei, plecând de la principiile credinței și ale rațiunii. • Originea lumii. Pentru a rezolva această problemă, Kudreavțev înfățișează două teorii filosofice ale cosmogenezei: teoria regresivă și cea progresivă sau, altfel spus, teoria răsăriteană și cea occidentală. Aceste
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
spiritualizare. Metodologic, estetica Ortodoxiei se subsumează unui permanent exercițiu puridisciplinar, conferind o notă specifică demersurilor analitice, structurale, stilistice în conjuncție cu cele sintetice, spirituale. Demersul domnului Mihail Diaconescu capătă contur în măsura în care categoria fundamentală și indefinisabilă a frumosului pe care se fundează estetica Ortodoxiei se subsumează acestor ipostaze specifice: frumosul divin, frumusețea lumii (în care autorul discută viziunea pancosmică și pancalică ce pot fi decelate în tradiția populară românească), frumosul uman ce poate atinge plenitudinea sa în ipostaza sfântului, precum și frumosul artistic
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
spiritul și cu trupul, ca om. Pe Dumnezeu îl iubești ca Dumnezeu, iar pe tine, ca om. Prin urmare, chiar în planul istorico-dogmatic, actul de iubire nu are un singur sens, ci două sensuri distincte. Iubirea către aproape nu este fundată în iubirea către Dumnezeu, conform interpretării teologiei catolice. Această comunitate de iubire pe care creștinismul catolic o impune ca o consecință a iubirii de Dumnezeu nu se susține nici măcar scripturistic, textele evanghelice fiind extrem de clare în acest sens. Astfel, argumentul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
potrivit cărora am avut un învățământ performant în perioada comunistă. Existența unor succese notabile din comunism nu justifică cu nimic calitatea unui învățământ de top. Să fim foarte bine înțeleși: evidența este una indeniabilă. Comunismul a distrus învățământul românesc interbelic, fundat pe modelul european haretian, substituindu-l cu un surogat sovietic. Mutilarea se produce într-o perioadă ce a debutat cu îndepărtarea, și nu de puține ori, cu întemnițarea sau exilarea adevăraților savanți, profesori și înlocuirea lor cu impostori de toate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
subtilitățile gîndirii (cugetele frumoase) și ale imaginației (poeticele faceri). Atît de obstinat este acest gînd încît gramaticianul-poet identifică dificultățile scrisului său cu acelea ale nașterii unei culturi. Sentimentul lui profund este că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează o logică și o estetică. Sentiment, încă o dată, de întemeietor, hărăzit să devină model. Poezia nevoită să exprime asemenea trebuințe este, fatalmente, didactică și sentențioasă, fără contact cu obiectele materiale. Programatică la acest prim nivel, ea se silește să îndoaie
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
timpul cavalerilor (Hurstmonceux Castle, Anglia, 1440). Că ?i construc?iile militare, foarte numeroasele poduri, ridicate �ncep�nd �nc? din secolul al�XII-lea, dovedesc cuno?țin?ele tehnicienilor care, plec�nd de la tradi?ia antic?, construiesc opere ale c?ror funda?îi ?i deșchideri de arce ating perfec?iunea, unele fiind �nc? �n uz: podul de la Airvault (Deux-S�vres, secolul al XII-lea), cel de la Pont-Saint-Esprit (regiunea Ronului, 1265-1295), de la Ponte Vecchio (Floren?a, 1333). RENA?TEREA �N ITALIA ?I �N
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
simplu de c?tre K. G. Langhans (1732-1808), Poartă Brandenburg de la Berlin (1789-1791) anun?? trei edificii publice printre cele mai prestigioase ale lui K. F. Schinkel (1781-1841). Mai �nt�i Gardă regal? (1816-1818), un edificiu sever, bine �ntemeiat f?r? funda?ie, ?i precedat de un portic strict doric hexastil. Apoi, Teatrul de Stat sau Schaus-pielhaus (1818-1821), despre care Schinkel spunea c? �imit? formele arhitecturii grece?ți ?i metodele acesteia de construc?ie at�ț c�ț permitea complexitatea proiectu-lui� (vezi
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
la Karlsruhe (1825), �n timp ce �n Anglia, formarea inginerilor este pu?în insti-tu?ionalizat? �nainte de 1890. De altfel, �etică constructiv?� ?ine de determinarea industrial? a programelor, a proceselor conceptuale ?i a modurilor de execu?ie. �ntr-adev?r, dup? funda?îi, un ?antier de construc?ie metalic? este un sistem de montaj ra?ionalizat, din piese fabricate �n uzin? ?i controlate pe parcursul fluxului tehnologic printr-o munc? riguroas? de desen tehnic. Morfologiile astfel ob?inute nu datoreaz? nimic este-ticii codificate
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
vede un continuator al revoluției poetice inițiate de Edgar Poe. Cu această ocazie, poetul român îi "reproșează" lui autorului "Corbului" tocmai lipsa de preocupare de a delimită, în "Filozofia compoziției" și "Principiul poetic", mai strict, domeniul poeziei și de a "funda axiomatic", adică de a dezvolta un "sistem de gandire" (poetic), pornind de la câteva adevăruri, cu o cuprindere mai largă (așa cum procedase în Eureka): Aici, însă, vom riscă o judecată personală, contrară opiniei admise. Manifestele lui Poe n-au nimic a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
povestirea) nu poate dispărea "pentru simplul motiv că imaginația literară prelungește creativitatea mitologică și experiența onirică. Posibilitățile narațiunii sunt infinite, pentru că infinite sunt "personagiile" și "evenimentele" atât în viață și în istorie, cât și în universurile paralele pe care le fundează imaginația creatoare". În ce privește analogia dintre fenomenul religios și opera literară, așa cum fenomenul religios este o hierofanie - revelând sacrul într-un act/obiect profan - creația literară revelează "semnificații universale și exemplare în evenimente și personagii de toate zilele"27. Eliade a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
arta, nici viața nu pot fi înțelese numai prin rațiune. Orice se întâmplă în jurul nostru ar putea camufla un mister, așadar o revelație decisivă, un adevăr cutremurător. Bunăoară, orice porumbel ar putea camufla...". (Mircea Eliade, Uniforme de general) "" Misterul camuflajului" fundează o întreagă metafizică, și anume: "misterul" condiției umane. În fond, problema camuflajului mă obsedează pentru că nu mă hotărăsc s-o adâncesc, adică s-o prezint sistematic și s-o discut pe planul care îi este propriu, cel al meditației filosofice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
simbolismul pragului unde stă baba, ceea ce sugerează așa cum frecvent spune Eliade "trecerea spre celălalt tărâm", ruptura de nivel, trecerea de la un fel de a fi la altul 333, de la profan la sacru, de la istoric la mitic. Universul pe care îl fundează nuvela, "noua specie de realitate care mi se dezvăluie citind "aventura" lui Gavrilescu", crearea/revelarea unor lumi paralele "Universului cotidian în care ne mișcăm", asemănarea, din punctul de vedere al posibilității de a fi "o lume "reală"", cu un mit
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
câteva săptămâni în tabără, Maestrul pare mai tânăr, în septembrie pare cu zece ani mai tânăr, iar în preajma Crăciunului, arată și mai tânăr ca în toamnă) simptom al unui proces de regresiune spre timpul traumatic 691. Urmează breșa temporală care fundează un univers paralel: "Asta poate să însemne, mă corectă Ieronim, că prietenii noștri s-au putut pierde, chiar în clipa cînd s-au trezit acolo unde s-au trezit, și au crezut că nu se mai pot întoarce, și n-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
putea mai bine... Ori nu știe nimic, și atunci, vorba lui, e prost; ori își ascunde atât de bine jocul încât, tot vorba lui, ar putea fi pe jumătate nebun..."740. Codul ("o structură invariabilă și ușor accesibilă", "un cod fundat pe fazele lunii") pe care îl propune Pantelimon duce la descifrarea unor mesaje transmise "deocamdată în 15 limbi, dar încă n-a fost epuizată întreaga colecție" cu citate din Gandhi, Evanghelii, Charta Națiunilor Unite, Marc Aureliu și Confucius, mesaje care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numelui soldatului necunoscut îl determină pe elevul TR, Darie să-l asemene cu Spiritul Suprem din miturile gnostice, Spirit care-și ignoră propria identitate. Nuvela ilustrează mai bine decât alte scrieri ale lui Eliade problema universurilor imaginare pe care le fundează fantasticul lui Eliade, "universuri paralele lumii de toate zilele" și care se disting în primul rând "printr-o alta experiență a timpului și a spațiului"835. Ceea ce fundează lumile paralele în Ivan, nu este breșa temporală ("Nu e vorba de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]