745 matches
-
trei culori, spuneai că a sosit vremea lui Anticrist; invazia ciorilor era doar un semn că Într-adevăr acest timp e pe aproape. Unii povesteau că ar fi văzut bulgării de pământ arat zvârcolindu-se sub nămeți și luând Înfățișarea funestelor păsări, alții ziceau că până și pietrele și rădăcinile plantelor și ale arbuștilor s-au transformat În ciocuri și gheare, ce se ridicau, iată, acum În aer, plutind amenințător deasupra caselor și creștetelor Înspăimântate ale oamenilor. Alții, furați de negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oferi alte patru sticle refuzând orice plată. Cum Însă cei doi parteneri nu se Îndurau să plece, cu o deosebită delicatețe Îi luă de brațe conducându-i către ieșire, Întorcându-se la treburile ei. Gică Popescu dispăruse.Parcă avusese o funestă presimțire atunci când Îi propusese lui Tony Pavone să bea un șpriț Împreună. Într-adevăr, nevinovatul șpriț se transformase În două zeci și patru de ore Într-o adevărată avalanșe de sticle golite...Gică Popescu băuse cu o lăcomie debordantă, fără
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone nu dădu importnță faptului, probabil fiind ora prânzului, călătorii nu se Înghesuiau să profite evitând căldura caniculară de afară...! Fulgerător, plictisit de multiplele lui poticniri periculoase „Norocul” Îl abandonă În voia „Destinului” care se va precipita să execute, funesta prorocire a ursitoarelor...! Având o incertă presimțire, Își mai Îndreptă odată privirea către Atena cu intenția de-ai face semn să-l urmeze dar, fata profund concentrată În admirația podobelor aurifere, nu intui dorința. Zâmbi protector și, fluturând banknota de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și date fiind marile transformări interne din fosta U.R.S.S. care avea să se dezmembreze peste numai doi ani -, a fost reînviată și discuția despre Basarabia teritoriul locuit de românii dintre Prut și Nistru, s-a vorbit foarte mult de funestul pact Ribbentrop-Molotov din august 1939, ca și de și mai funestul său protocol secret, au apărut mugurii tendințelor de unire cu România Patria Mamă -, au apărut deosebit de multe semne de apropiere dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului; au crescut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
avea să se dezmembreze peste numai doi ani -, a fost reînviată și discuția despre Basarabia teritoriul locuit de românii dintre Prut și Nistru, s-a vorbit foarte mult de funestul pact Ribbentrop-Molotov din august 1939, ca și de și mai funestul său protocol secret, au apărut mugurii tendințelor de unire cu România Patria Mamă -, au apărut deosebit de multe semne de apropiere dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului; au crescut mult speranțele celor din stânga Prutului de a se simți și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a intrat în Roma după ce și-a ucis adversarii... Știi cum o să sfârșească Galba al tău? Așa - coborî rapid cuțitul, tăind capul iepurelui. Sângele stropi totul în jur și se scurse pe podea, formând o pată ce părea o prevestire funestă. Paharnicul răspunse calm: — Nu, dragul meu. Ani lungi de pace vor veni pentru Galba și pentru Imperiu și, prin urmare, pentru noi. Și apoi, Galba nu a plătit pe nimeni ca să fie ales. Îmi aduc bine aminte că spunea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bani, încât se lasă cumpărat de oricine. Are suflet de trădător. — Dar să nu uităm - spuse cocoșatul presărând coriandru și piper pe sturzi -, să nu uităm că în toamnă, când Galba a intrat în Roma ca împărat... Știți câte prevestiri funeste au fost? Augurii au vrut să suspende sărbătorile, pentru că ziua s-a anunțat nefastă. S-a dezlănțuit o furtună cu tunete și fulgere, au izbucnit incendii, iar soldații au jefuit casele și au ucis... Se spune chiar că le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că guverna Hispania Tarraconensis. Și el, ca și tine, voia să fie împărat - și a ajuns împărat. I-am urmărit drumul din Hispania până la Roma... Galba era magnific, cu mantia de general și un pumnal atârnat la gât. Totuși, prevestiri funeste l-au însoțit în drumul lui. În timpul marșului spre Roma, Galba a sacrificat victime ca să intre în grațiile zeilor. Însă un taur înjunghiat a reușit să se ridice, a venit repede spre Galba și, ridicându-se pe picioarele dinapoi, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gărzile și sclavii se strânseră în jurul lui, înspăimântați: sala în care Vitellius obișnuia să stea ziua arsese, probabil pentru că, în entuziasmul general, nimeni nu se mai îngrijise de căminul plin cu lemne. Mulți spuseră că incendiul acela era o prevestire funestă. Preț de o clipă, în fundul curții văzură un bătrân orb înfășurat într-o mantie neagră. Fiți încrezători! - aclamat de mulțime, Vitellius rotea sabia deasupra capului. Pentru noi, acesta este focul bucuriei! În ziua următoare, Flavius Valens intră cu soldații săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
furios pe Vitellius... Nu despre asta am venit să vorbesc. Cât despre ancylae, Marte nu ține seama de tradițiile religioase, când pacea Imperiului e amenințată. Dar știi poate că, la plecarea lui Otho din Roma, au fost mai multe semne funeste. Mi s-a spus că statuia Victoriei de pe Capitolium a lăsat hățurile să cadă, în Etruria un bou a vorbit, statuia lui Julius Caesar de pe insula Tiberina s-a întors dinspre apus spre răsărit... — Prezicătorii spun că statuia lui Caesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aproape că a ras Roma de pe fața pământului, ce mai ai de spus? replică Vitellius, roșu la față de mânie. Oare apele care au distrus podul Sublicius tocmai când Otho se pregătea să pornească împreună cu trupele sale nu sunt un semn funest? Am auzit că apele au inundat orașul, au distrus casele, au înecat oameni, au distrus grânarele, provocând foamete... Ăsta-i un semn bun de la zei, după tine? — Fără să mai punem la socoteală că poporul roman simte deja ororile războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a mai dat un edict: vrea ca toți prezicătorii să părăsească Italia până la 1 octombrie. Nu știu de ce a ales tocmai data asta, dar știu că mulți au fost omorâți pentru că i-au prezis împăratului că va avea un destin funest. — Dar tu de unde știi toate astea? îl întrebă acru Hyrpus. — Uiți că am venit de la Vienna. — Vienna? exclamă Hyrpus, și chipul i se lumină. E un oraș antivitellian, din câte știu. — Eu știu doar că am luptat în arenă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu ochii tăi. Marcus completă: Pe când mă aflam la Vienna, am aflat că în timpul unei ceremonii publice un cocoș s-a așezat mai întâi pe capul lui Vitellius, iar apoi pe umărul lui. Prezicătorii au zis că e un semn funest și că Vitellius va fi ucis de un cocoș. Valerius se uită repede la Marcus, apoi la Proculus. Întâlni privirea celui din urmă. Proculus îi puse o mână pe umăr. — Vino, trebuie să continuăm antrenamentul. — Așteaptă, maestre! strigă Hyrpus. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se începeau acțiuni militare sau politice, Vitellius își luă titlul de pontifex maximus, organiză alegeri pentru zece ani și se numi pe sine consul pe viață. Gestul lui, ce trăda disprețul față de vechile tradiții romane, fu interpretat ca un semn funest. În acele zile, mesagerii îl înștiințară pe Vitellius că legiunile din provinciile africane - Aegyptus, Syria, Judaea - îl aleseseră împărat pe Vespasianus la calendele lui iulie. Provinciile din Illiria - Pannonia înainte de toate - se aliaseră cu Vespasianus, recunoscându-l ca împărat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
33 Antonius Primus își opri calul lângă un copac. — Mai avem câteva mile, și am ajuns. Din vârful colinei, privi peisajul din fața sa. În lumina puternică de sfârșit de august - fusese o vară foarte călduroasă și secetoasă, în anul acela funest al războiului civil -, zări zidurile orașului Poetovium, cel mai frumos din Pannonia, ridicat pe malul de mizănoapte al Dravei. Râul străbătea marea câmpie, îndreptându-se spre Dunăre; galbenul întunecat al câmpurilor de floarea-soarelui alterna cu verdele viței-de-vie de pe dealuri. Emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mesele învecinate îl observau, unii cu simpatie, alții cu ostilitate, așteptându-i reacția. Continuă să privească pe fereastra din fața lui. Printre zăbrele se vedea cerul Romei, pe care vântul de miazănoapte îngrămădea nori întunecați, ce apăsau orașul ca o prevestire funestă. O pală de vânt mai puternică aduse înăuntru câteva frunze uscate, ce se împrăștiară pe masa lui Skorpius. Acesta se ridică în picioare. — Nu ucizi niciodată! strigă. Dar în Gallia voiai să ucizi. Ai sărit la gâtul împăratului, nu? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și, fără un cuvânt, și-l înfipse în piept. Se prăbuși pe pardoseală și muri fără să scoată un geamăt. O furtună cumplită se abătu asupra Romei, deși era iarnă. O asemenea furtună în vreme de iarnă era un semn funest. Ploaia se mai domoli, dar tunetele continuau să bubuie, iar fulgerele brăzdau cerul plumburiu; Vitellius privea din palatul său în jos, spre poporul Romei care înțesa străduțele și piețele, sărbătorind Saturnaliile. Potrivit obiceiului, oamenii își dăruiau unul altuia lumânări aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
amoroase. — Liniștește-te sau ai să te alegi cu o piatră la ficat, mă sfătui Fermín. Curtatul e ca tangoul: absurd și pură Înfloritură. Însă dumneata ești bărbatul și Îți revine să ai inițiativa. Totul părea să ia o turnură funestă. — Inițiativa? Eu? — Ce vrei? Trebuia să aibă un preț faptul de a putea urina de-a-mpicioarelea. — Dar Bea m-a lăsat să Înțeleg că urma să-mi spună ea ceva. — CÎt de puțin te pricepi la femei, Daniel. Pun rămășag pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și aspectele tehnice ale artei seducției, cînd sună clopoțelul de la ușă și l-am văzut intrînd pe prietenul meu Tomás Aguilar. Un fier roșu Îmi străbătu inima. Providența mi-o refuza pe Bea, Însă mi-l trimitea pe fratele ei. Funest herald, mă gîndii În sinea mea. Tomás avea o Înfățișare sumbră și un aer oarecum descurajat. — Teribil aer funerar ne aduceți, don Tomás, comentă Fermín. Veți accepta din parte-ne măcar o cafeluță, nu-i așa? N-am să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu ia legătura cu nici unul dintre cunoscuții săi. Nici cu taică-su, nici cu prietena lui Nuria Monfort. Ceva mai tîrziu e găsit mort pe stradă, ucis de un foc de armă. Nu Întîrzie să-și facă apariția un personaj funest care Își spune Laín Coubert, nume pe care-l Împrumută de la un personaj din ultimul roman al aceluiași Carax, care, spre mai marele nostru calvar, nu-i altcineva decît prințul tenebrelor. Presupusul drăcușor se declară dispus să șteargă de pe hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spre ieșire, ne-am Încrucișat cu antreprenorul de pompe funebre cel legitim, Însoțit de două ajutoare cu aspect simian, echipați cu un coșciug din lemn de pin, sfoară și mai multe cearșafuri vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și m-am ridicat să strîng masa. Tata rămase așezat, cu privirea rătăcită și mîinile Împreunate sub bărbie. Tocmai mă pregăteam să spăl farfuriile, cînd am auzit pași pe scară. Pași fermi, grăbiți, care izbeau În pardoseală și conjurau semne funeste. Mi-am ridicat ochii și am Încrucișat o privire cu tata. Pașii se opriră pe palierul nostru. Tata se ridică, neliniștit. O secundă mai tîrziu, am auzit bătăi În ușă și un glas tunător, mînios și parcă familiar. — Poliția! Deschideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
al oceanului, a Înțeles că nu va mai apuca să vadă uscatul. Uneori, așezat la pupa, observa șirul de rechini care urmărise nava la puțin după escala din Tenerife. L-a auzit pe unul dintre ofițeri spunînd că acel cortegiu funest era obișnuit pentru croazierele transoceanice. Bestiile se hrăneau din hoiturile pe care vaporul le tot lăsa În urmă. Însă don Ricardo Aldaya nu-l credea. Era convins că demonii aceia Îl urmăreau pe el. „Mă așteptați“, se gîndea, văzînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mulțimea de clame aruncate pe jos, smocurile de vată și de păr, mulțimea de sutiene din dantelă, tampoane și bikini pe care medicul le văzuse la trezire aruncate printre jerbe și coroane mortuare serviseră, probabil, drept recuzită la un spectacol funest desfășurat Între pereții de marmură ai lăcașului de veci... În afară de aceasta, Noimann abia reuși, cu chiu, cu vai, să șteargă urmele unui tatuaj pe care cineva i-l aplicase pe coapsa dreaptă. Poate că Întreaga gambă fusese Înfierată cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Jilava nu s-a stins. Ea arde pururea luminând văzduhul cerului românesc cu jarul oaselor Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, ștrangulate după ritul talmudic, apoi un glonte în tâmple și coborâte în adânc, peste care se toarnă multe damingene de vitriol - funestă ceremonie și acoperite cu vagoane de beton din ordinul unei clici trădătoare - guvernanții de atunci în frunte cu nefericitul Miron Cristea, Patriarh al Bisericii noastre și Prim Ministru, patronați de un criminal purtător de coroană, Carol al IIlea, hain și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]