3,503 matches
-
bănuit eu că ceva nu-i în ordine cu ea; credeam, totuși, că-i la fel ca multe altele: neconsolată. Cînd colo... Doamne!... Ce urlet de fiară lovită! se înfioară el amintindu-și explozia Mariei. Ptiu, Drace! face un gest furios, sorbind o înghițitură zdravănă de vodcă direct din sticlă. Te pomenești că, imediat ce-și revine, va hotărî să mă dea pe mîna lui nea Toader, ori pe mîna Miliției..." Un fior de teamă îl strînge pe Mihai în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde trec. Maria bagă sutele înapoi în poșetă, după care pocnește scurt încuietoarea, furioasă, cu aerul că asta-i tot. Bine... oftează ea, îmbrăcîndu-și atît de repede blana, că Mihai nici n-a mai apucat să se ofere să i-o țină. Păcat! zice Maria, aranjîndu-se la oglindă. Am venit încoace înfuriată că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
punct, conforme cu spiritul nostru sănătos. Dacă te întîlnești cu soțul meu seara asta, să-ți ții gura. N-o să afle nici de la mine nimic. Ai înțeles?! Înainte ca Mihai să mai spună ceva, Maria se întoarce și iese, trîntind furioasă ușa în urmă. Înnebunit, vîntul se zbate în fereastră, gata s-o spargă. Unde s-o caut, unde? clatină încet din cap Radu. Spre Iași? Spre Valea Brândușelor? Dacă, vrînd să ajungă mai repede, a luat o mașină de ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de tăcere, sparte de cîte o izbucnire a fetei: Trebuie să existe vreo portiță!... Da, există a conchis într-un tîrziu Săteanu. Care? au întrebat într-un glas mama și fiica. Schimbarea numelui prin căsătorie. Căsătorie! a făcut un gest furios cu mîna stîngă fata. Cine s-ar căsători cu fata unui reacționar, mort în închisoare?! După un moment de liniște totală, Săteanu spune simplu, sec: Eu. Fata are impresia că nu a auzit bine răspunsul, dar după reacția mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune cînd aude vocea femeii de la centrala telefonică a spitalului. Alo, chirurgia? întreabă pe sora care-i răspunde la interior. Cine-i de gardă? Tovarășii doctori Petrescu și Runca. Dar la reanimare? Asistenta Paula Stoica și tovarășa doctor Barbu. Închide furioasă contactul telefonului, continuînd să stea cu receptorul în mîna stîngă, privindu-l cum începe să tremure tot mai tare. "Unde-i Radu?! N-o fi plecat cumva cu mașina lui Runca, înaintea mea? Și... dacă stă pe șosea, întroienit, asfixiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dacă s-ar ști că soția mea a fugit cu un altul, o mare iubire din tinerețe... Doina în nici un caz nu trebuie să afle; Mihai e sincer, n-am făcut rău povestindu-i. "Leit Aglaia." Și eu, cînd e furioasă, parcă o văd pe Lența, sor-mea, numai ei i se aprindeau ochii. "Neamul Sătenilor." Nu trebuia să-i dau palma aceea azi; chiar de-o să am cu Coca copii, nu va mai fi același lucru cum a fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-o fi lăudat pe nedrept, că pe unde trec, fac loc de "bună ziua!" cu scoaterea pălăriei; chiar dacă unii se fac că nu observă, ori pun realizările mele pe seama colectivului, că așa-i modern. Da-da! face secretara un gest furios. M-am convins cu rezervorul... Aș putea răspunde că țiganului degeaba îi dai toată săptămîna dacă nu-i dai sîmbăta. Dar să știți că nu noi am raportat montajul gata. Am măcar atîta conștiință, vă asigur, iar tovarășul Vlad nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai. Tu nu poți fi vulgară, cum la fel de bine altele sînt cu prisosință, chiar și cînd șoptesc "te iubesc!" Voiam să spun că tu m-ai chinuit născînd în mine întrebarea: de ce? Și o repet: de ce? Cristina face un gest furios, aproape violent, trădîndu-și începutul durerii: Pentru că, ajunsă în brațele tale, doream trăirea deplină a clipei, împreună, ca o explozie la întîlnirea celor două jumătăți ale masei critice de uraniu. Te rog să mă lași! face ea un gest scurt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vînd decît cu rețetă specială. Nu mă învăța tu să-mi fac meseria, clar? Și totuși, tu ai mai chiuretat-o pe Coca Muraru. Pentru cinci mii. Nu pentru cinci mii, ci pentru că mi-a cerut-o el! replică ea furioasă, continuînd să se plimbe, ca după cîțiva pași, cînd s-a mai calmat, să salte din umeri strîmtorată: Dacă am avut vreodată un sentiment pentru vreun bărbat de-aici din oraș, acela a fost Muraru. Știam că a avut post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de fesierii lui Sybil. Nu doar o dată i se întâmplase ca, mișcându-se în același ritm cu femeia de sub el, să surprindă privirea vreuneia dintre reproducerile statuilor din Insula Paștelui, răspândite prin grădina întunecată, ale cărei orbite goale îi reproșează furioase amoralitatea. Cam așa stăteau lucrurile. În mintea lui Alan, dragostea pentru soția lui preluase rolul podelei din bufetul de la Euston Station: acela de a contracara pericolul de ejaculatio praecox. Dar oare va putea aplica aceeași metodă, la fel de lin și abil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
simțea ca un expert în materie. — A, da. Normal că-s aproape toți papistași. Italieni și din ăștia. Trebe că are de-a face cu credințele lor religioase și restu’. Prin urmare, a fost cam degeaba. Pseudo-femeia uriașă își privi furioasă vaginul, ca și cum ar fi fost un soi de legumă de mari dimensiuni. Bull simți că era momentul cel mai bun să acționeze. — Știi, Ramona, nici eu nu sunt chiar ceea ce par. Și, spunând acestea, Bull deveni încă o dată îngrozitor de conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care au trecut pe-acolo au avut grijă de băiat. Femelele l-au alăptat. Văzând că micuțul n-a murit de foame, vecinii l-au luat și l-au dus în pădure, dar a fost salvat de tăietorii de lemne. Furioși, ei l-au abandonat pe gheață. Dar păsările l-au protejat și l-au încălzit cu aripile. În cele din urmă, vecinii își dădură seama că băiatul nu era unul obișnuit. Așa că i l-au dat înapoi mamei. Jiang Yuan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
iubea fiul cel mic ca pe ochii din cap. De frică să nu i se întâmple vreo nenorocire în regatul Qi, ea nu fu de acord să-l trimită zălog. Toate sfaturile sfetnicilor fură zadarnice, regina nu își schimbă hotărârea. Furioasă, ea decretă că oricine va mai pomeni despre această chestiune, va fi pedepsit cu severitate. Chu Long era un sfetnic care se bucura de mare respect în regat datorită calităților sale deosebite. Într-o zi, el ceru să fie primit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu severitate. Chu Long era un sfetnic care se bucura de mare respect în regat datorită calităților sale deosebite. Într-o zi, el ceru să fie primit de regina-mamă Zhao. Crezând că vine în problema fiului ei, ea îl așteptă furioasă. Cu toate acestea, în loc să-i spună să-și trimită fiul în regatul Qi, Chu Long o întrebă dacă avea poftă de mâncare și dacă se simțise bine în acele zile. Văzând că regina-mamă se calma încetul cu încetul, Chu Long
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aruncă o privire scîrbită - nu-i plăcea să fie contrazis. Desfacerea logodnei cumva? urmă el. I-ai trimis vreo scrisoare? — Nu e vorba nici de așa ceva. — Șantaj? — Da’ de unde! Atunci, de ce-ai venit la mine? Îl Întrebă domnul Rennit furios, și repetă formula sa preferată: SÎnt un om ocupat - deși om mai lipsit de ocupație decît el era greu să Întîlnești. Pe biroul lui se aflau două tăvi - una pentru corespondența primită, alta pentru corespondența expediată; aceasta din urmă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
includea și pe sine În noțiunea de „bine“), iar doctorul, scîrbit de colegii săi din West End, se retrăsese la țară, pentru a-și deschide această clinică particulară, unde bolnavii erau admiși doar pe baza unei cereri personale; pînă și furioșii aveau cîte un moment de luciditate, cînd se puneau de bunăvoie sub aripa doctorului. — Dar eu? Întrebase Digby. — A, dumneata ești un caz special, răspunse Johns misterios. Într-o bună zi, doctorul o să-ți povestească tot. În noaptea aceea ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un fel de cîmp, străjuit de un rîuleț ce forma un iaz murdar, În mijlocul căruia se Înălța o insuliță cît o masă de biliard. Aici, pe malul iazului, Digby dădu peste maiorul Stone. La Început Îl auzi numai: niște mîrÎituri furioase, ca ale unui cîine care visează. Digby coborî povîrnișul ce ducea spre apa neagră a iazului și se pomeni drept În fața maiorului Stone, care-i spuse, țintuindu-l militărește cu ochii lui albaștri și limpezi: — Ordinul trebuie executat! MÎinile Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
păru lui Rowe cînd Îl auzi: — Spune-ne ce-ți amintești, așa cum Îți vine, indiferent În ce ordine. — Altfel nici n-aș putea... Întîi Îmi vine În minte Poole. E gardianul unui pavilion special al sanatoriului, unde sînt internați cei furioși... deși nu cred că-s totdeauna furioși. L-am mai Întîlnit pe Poole o dată, Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Îmi amintesc de-o odăiță mizeră și de un tablou cu Golful Neapole care atîrna pe un perete. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-ne ce-ți amintești, așa cum Îți vine, indiferent În ce ordine. — Altfel nici n-aș putea... Întîi Îmi vine În minte Poole. E gardianul unui pavilion special al sanatoriului, unde sînt internați cei furioși... deși nu cred că-s totdeauna furioși. L-am mai Întîlnit pe Poole o dată, Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Îmi amintesc de-o odăiță mizeră și de un tablou cu Golful Neapole care atîrna pe un perete. Nu știu de ce, dar cred că locuiam acolo, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
costumului său pluti peste masă, pînă la nările lui Rowe. Ai o părere bună despre sanatoriul doctorului? — E un sanatoriu bun, atîta vreme cît nu te cerți cu doctorul... — Ha, ha... exact. Și apoi? Apoi, te pomenești În pavilionul rezervat furioșilor. — Uluitor! exclamă domnul Prentice, mîngîindu-și mustața pleoștită. Orice s-ar spune, e ceva ieșit din comun... N-ai nici un temei să te plîngi? — M-au tratat foarte bine. Da, firește, mă așteptam la asta. Vezi dumneata, dacă s-ar plînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să trageți voi cortina, tot dansând. Am fost aicea oare? Sau am fost în gând?) 1 martie 2005 TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE Muzica: U2 - With or Without You Era abia miezul nopții când Monica se întoarse acasă. Privind-o cum dispare furioasă, fără cuvinte, în camera ei, maică-sa, doamna Paraschivescu, dădu din umeri. Așa sunt copiii la vârsta asta, își zise. Se îndrăgostesc de trei ori pe zi și de tot atâtea ori sunt dezamăgiți. Avusese și ea aceleași experiențe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
eforturi comune reușiră să-l scoată pe lup din puț. Pe vremuri fusese o frumusețe de animal, mândria speciei, dar ajunsese costeliv, prăfuit, năclăit de sânge și tras la față. Blana îi năpârlise. - Cine ți-a făcut asta? întrebă fata furioasă. Cum îl cheamă pe nemernicul ăla de vânător? - Nu știu, zise lupul, dar știu că locuiește într-o căsuță la două poieni de-aici, cu o babă și nepoata ei. - Bine, zise fata, lăsând un zâmbet sticlos să-i defileze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
caracterul străin al celuilalt, de parcă el mi-ar fi luat locul și orice alt loc, iar eu aș fi fost șters de pe fața pământului. Lumea îmi părea străină când, în fine, m-am desprins de adversarul meu cu un brânci furios și m-am ridicat, sprijinindu-mă pe podea. Străină camera mea, valijoara cu bagajul meu, ferestruica. Mi-era teamă că nu voi mai putea stabili nici o relație cu nimeni și nimic. Voiam să merg s-o caut pe Brigd, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un trup de femeie, legat. E Lorna. De cum se mișcă, trupul ei dezbrăcat se întinde pe toate oglinzile. Mă arunc asupra ei, s-o eliberez din lanțuri, să-i scot călușul, s-o îmbrățișez; dar ea se-ntoarce împotriva mea, furioasă. Crezi că mă ai la mână? Te înșeli! - și-și înfige unghiile în obrajii mei. E prizonieră ca și mine? E prizoniera mea? Ea e oare închisoarea mea? Între timp s-a deschis o ușă. Apare Elfrida. — Știam de pericolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lăsă pe spate în scaun, cu o privire abătută. — Nu știu ce să zic... Oswald se va mânia dacă o să spun ceva... Mma Ramotswe o întrerupse. — Oswald știe și e de acord. Atunci de ce nu-i spune el? ripostă Carla, dintr-o dată furioasă. El a făcut-o. Eu am mințit doar ca să-l acopăr. Mma Ramotswe dădu din cap înțelegătoare. — Da, fu ea de acord. Este vina lui, dar nu-i un om bun. Nu poate dărui nimic femeii aceleia, nici altcuiva, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]