458 matches
-
bărbătește, la cantina șantierului, băgând la ghiozdan un castron de varză cu slănină, pe care l-ai ajutat împingând un dărăb dublu de pâine, cu care magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă Atunci m-a furnicat prin mădulare, simțind că în echipa noastră, se stârnește primejdie aprigă, asmuțită de suferința nemâncării și de hâda nălucă a înfometării Ci, în adevăr, Pamfil Duran, năimit de bănuiala că Enea Căpută ar avea rezerve barosane și tainice de tain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de meștereală. Când Trandafira l-a fugărit să-i taie lemne pentru cuptor, abia s-a îndurat să lase șurubăitul. Tot la iuțeală, a silabisit și cartea poștală trimisă de Aurelian, cu mare dor de-acasă, înainte de Arhangheli. Măcar că-l furnica osteneala prin palme, nu a întrerupt lucrul, nici măcar ca să o întâmpine la poartă pe Caterina, care se învoise clandestin de la diriginta clasei, ca de obicei, cu ocazia hramului de la Sfinții Arhangheli. În momentul în care, între palele mari, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de cobalt: Hei, prietene-cântăreț, de ce-ți părăsești stăpânul? Pe dată, greierele-viorist o repezi cu semeție: Care stăpân, subțiratico? Eu mi-s, însumi, stăpânul, așa să știi! Atunci să știi și tu, amice, următoarele: ai un prost stăpân! îl avertiză furnica. Luând seama, însă, la sclipirile de mânie din privirea greierului-viorist, își drese insolența, emițând o placidă observație: Stimate oaspete, suntem datori ascultare, așa e rânduiala. Ascultare, zici? Destule sunt anotimpurile aspre, când ceasurile ard în noaptea friguroasă și noi răbdăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la ea acasă, unde aștepta fiica ei, o furnicuță năzuroasă, care atâta își dorea acea Țandără de Cer cu puteri magice și atâta plânsese și atâtea nopți o implorase, încât maică-sa s-a decis să forțeze mâna Destinului. Noaptea, furnica veni în Piața pustie și tăcută, unde vede Turnul înalt și Piatra azurie acolo, sus, în vârf. Atunci, începe să fugă prin aer, zboară de câteva ori în jurul Pietrei azurii, o ia și o duce acasă la furnicuța ei. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
petalele de răsură. Pe întinsul platou, inundat de soare, din marginea Cetății furnicilor, lumea se strânsese la marea paradă. Miriade de furnici în mare ținută se adunară pe regimente. Navigând prin murmurul înghesuielii, greierele-viorist se lăsă condus de prietena sa furnica spre tribuna de onoare. Îi salută pe Greierele-dregător, care purta Steaua, de rubin și pe ceilalți delegați în fireturi de gală. Toți admirau panorama, comentând cu însuflețire. Tobele cu membrane străvezii și tremurătoarele timpane de aramă roșie porunciră atenție. Duruitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ai ceva anume să-mi povestești. Pentru o clipă, își ia ochii de la mine, privește undeva nedefinit, cu semne vădite că poartă un dialog cu ea însăși. O las să-și rumege gândurile în liniște. Fiorul simțit mai înainte mă furnică din nou, odată cu privirea țigăncii căzută pe mine... Apoi, conașule - a început țiganca să vorbească dintr-odată - Dumnezeu m-o trimis să te port pe la curțile domnești, dar nu în chip de slugă de rând. Nuuu! Ci ca om însemnat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ulei de mașină, susținută de o armătură din fier ruginit. Nu mă simțeam deloc bine. Fiecare nerv vibra țipându-și parcă senzația de disconfort. Cu toate acestea, o singură zonă din corpul meu, pe care o localizam În spatele cerebelului, mă furnica Încontinuu, transmițând intermitent mesaje de alertă, aidoma unui turn de veghe În ruine. Însă mesajele acestea erau ignorate de sistemul meu nervos, de mușchi, de organele interne, așa că sfârșeau prin a se focaliza În extremitatea penisului. Cu excepția acelei zone minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a înțărcat bălaia, Preaînalte. La Durău era trai, neneacă! Băutură și haleală, de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul unde lingea sora Magdalena, reumatismul se tămăduia până la os. Văzând cât este de neînduplecat cheagul (stareț cu cârjă episcopală), domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cine dracu a mai auzit de menajere care să facă reverențe ? Doar nu suntem în Gosford Park. Cei doi continuă să se holbeze la mine. Trebuie neapărat să spun ceva. — Familia Edgerly ținea foarte mult la asta. Simt că mă furnică fața. Și m-am obișnuit așa. Îmi cer scuze, doamnă, n-o să se mai întâmple. Trish se apleacă și mai tare în față, cu ochii mici. Îi mijește la mine de parcă ar încerca să mă citească. N-are cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unele... altădată de altele ! Nu prea știu cât am fost de convingătoare. Nathaniel pare perplex. — Trebuie să comand niște praz, spune tărăgănat. Ce varietate de praz preferi ? Albinstar sau Bleu de Solaise ? Mă uit la el și simt că mă furnică fața. Habar n-am la ce se referă. — Păi... îhm... prima, zic într-un final. Are multe calități... gustative. Nathaniel își lasă jos carnețelul și mă măsoară din priviri. Apoi atenția i se îndreaptă din nou asupra paharului meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
arătând în jur. Uită-te și tu ! Nu-i așa că e extraordinar de pricepută ? În timp ce Nathaniel trece atent în revistă munții nesfârșiți de sandvișuri, se lasă o tăcere totală. Nu sunt în stare să mă uit în ochii lui. Mă furnică fața. Mai am un pic și îmi pierd uzul rațiunii. Mă aflu într-o bucătărie de la dracu-n praznic. Am pe mine o uniformă albastră de nylon. Și mă dau drept o menajeră care poate să facă să apară sandvișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
disperată. — Nu, o să plecăm să ne facem manichiura, spune Trish. Ne vedem mai târziu, Samantha. Tăcerea ei sugerează că așteaptă un răspuns. Și am revelația bruscă a faptului că Trish așteaptă să fac o reverență. De jenă, simt că mă furnică tot corpul. Ce m-o fi apucat să fac reverență ? Ce m-o fi apucat să fac reverență ? — Prea bine, doamnă Geiger. Înclin capul și mă aplec stângace. Când ridic privirea, Petula mă fixează cu ochii cât sarmalele. În timp ce ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că am, Samantha ? Își flutură capul, scuturându-și haina cu mâna, de parcă nu o interesează câtuși de puțin subiectul. Dar știu că stă cu urechile ciulite și așteaptă, ca două microfoane uriașe pregătite să preia cel mai mic zgomot. Mă furnică fața. Ce să-i zic ? O să-i zic... treizeci și cinci. Nu. Nu fi ridicolă. Nu poate să se mintă singură chiar în halul ăsta. Patruzeci ? Nu. Nu pot să zic patruzeci. E prea aproape de adevăr. — Aveți cam... treizeci și șapte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
miros dulce incredibil. — Cum e ? — Hai să vedem. Vine lângă mine și se uită. Îhâm. Dar merge chiar un pic mai strâns. Mâna lui mă atinge în treacăt în clipa în care se întoarce. Să te văd la următoarea. Mă furnică mâna la atingerea lui. Oare a fost un gest intenționat ? Tulburată, leg următoarea plantă, înnodând mai strâns ca înainte. Mda, e foarte bine. Brusc, îi aud glasul în spatele meu și îi simt degetele pe spate, urcând spre lobul urechii. Acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu pielea palidă și ca laptele pe lângă a lui. — Ajunge cât am cules ? Arăt spre lădiță, dar Nathaniel nici măcar nu se uită în jos. — Încă nu. Ceva din expresia lui mă face să transpir instantaneu și să înceapă să mă furnice în scobitura genunchilor. Îi întâlnesc privirea și e ca și cum am juca jocul adevăr sau minciună. — La astea n-am reușit să ajung. Arăt spre un ciorchine de fructe de deasupra mea. — Te ajut eu. Se apleacă deasupra mea, lipindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fost și el mulți ani persecutat. A stat închis, nu a avut dreptul să publice mai mulți ani. A fost marginalizat, pentru că lupta împotriva comunismului din interior, promovând talentele din folclor și întreprinderi.“ Tuși de câteva ori. Junghiul dispăruse. Îl furnica ceva în șale. Nimic alarmant. Așa pățea întotdeauna când se avânta în considerații personale. Ridică iarăși brațul drept, agitându-l când spre tavan, când spre soba de lângă ușa care da în holul unde se organizau expozițiile Cercului de filatelie. Prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu-l mai lasă până într-a șaptea viță. Nepot și băiat de profesori și s-a profilat pe haznale. Încercă să râdă. Dinspre plămâni, sfârșeala aceea se scurgea, ca o apă răcorelnică, înspre picioare. Amorțea toropit, cu carnea dințuită, furnicată de mii de țepușe. Mormăia, mai mult pentru el. - L-a mai ajutat și Burtăncureanu, după ce mai prinsese și el cheag, când s-a uitat chestia cu pușcăria de-o făcuse. Îi dăduse ceva pe la Cântarea României, număra insignele, diplomele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să încenunche și să sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate de sfâșierea pormbei din străfund, fierbinți și tremurânde ca frunzele plopului când îi cântă spânzuratului, buzele deschizătoarei gem cu țipătul celei din adânc de trup, râd cu urletul ei, zvâcnesc din prăbușirea ei, înfloresc din paloarea ei de porumboaică învinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urmați de Hugo pictorul și ultima seralistă îndrăgostită de o utopie, Mioara Alimentară. Oceanul se resorbi prin canalizările orașului, devenind un feribot clătinat de apele de dedesubt. Legănați de tangaj, cei 14, acum maturi, dar tot în costum de elev, furnicau pe străzile feribotului, intrau în clădiri sau urcau în trenuri și dispăreau o clipă. Apăreau iar pe punte, din ce în ce mai depărtați unii de alții, ceea ce însemna fie că orașul crescuse, fie că ei începuseră să-și limiteze drumurile. Unii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
albastre și roz în care cresc ca într-o oază copaci logaritmici, straturi de radicali mov sub matricea hermafrodită a unei lumini solare cu mister lunar. Fie aceste curbe, străzi, linii, blocuri, punctate de ochii ferestrelor; grădinile, mulțimea de ființe furnicând prin labirinturile vieții, căutând prin ecuația existențială, prin care parantezele muzicale cuprind mulțimea vidă în șir monoton, satisfăcând inegalitățile, iar rezultatul teoremelor lui Lebesgue să tindă spre voracitatea acestei mulțimi. Deci, conform înaltei gândiri pline de lumină, funcția are valori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Deschide, mândră, fereastra,/ Că-ți dau foc și-ți arde casa!... Ai vrea să știi ceva despre blesteme: Cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă,/ Târâișul șarpelui/ Și pasu’ gândacului./ Vâjâitul vântului,/ Pulberea pământului./ Că furnica, de-i furnică,/ La trup mare, la cap mică,/ Și la mijloc subțirică,/ De umblă pe sub pământ,/ Tot se ține de cuvânt!... Sau despre vânătoare: Un voinic din Satu-Mare a plecat la vânătoare, / Să vâneze căprioare... Sau despre uitare: Nu știu ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o Înșfac, poate mă inspiră. Încercând să câștig timp, mă ridic, pornesc spre mijlocul camerei și ridic cutia sus, să o vadă toată lumea. — Panther Prime e... o băutură pentru sportivi. Mă opresc și urmează o tăcere politicoasă. Simt că mă furnică fața. — E... Îhm... foarte... O, Doamne. Ce naiba fac aici ? Haide, Emma. Gândește-te. Gândește-te la Panther Prime... la Panther Cola... gândește-te... gândește-te... Da ! Asta e ! OK, hai, ia-o de la capăt. — De la lansarea lui Panther Cola, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu cremă de portocale. Te rog, Doamne, nu. Sigur că da, reușesc să Îngaim Într-un final. Cu... plăcere. Pe aici. Ies stângace din sală, urmată de Jack Harper și o pornim pe hol, unul lângă celălalt. Simt că mă furnică fața În clipa În care cei pe lângă care trecem fac eforturi să nu se uite la noi, și simt cum fiecare dintre ei, În clipa În care dă cu ochii de el, se transformă instantaneu În robot. Oamenii din birourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
birou și-am să-i plâng pe umăr „Nenorocitul ăla de Jack Harper s-a folosit de mine“ ? N-am să fac asta decât În cazul În care am să fiu foarte, foarte disperată. — Nu, zic, și simt că mă furnică fața. Mersi, dar sunt OK. — Bine. Se oprește, apoi adoptă un ton mai profesional. Ieri am presupus că motivul pentru care ai plecat mai devreme de la serviciu a fost că te-ai hotărât să-ți continui treaba acasă. — Ăă... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bunicilor. Temerile mele de copil se leagă de după-amiaza aceea în care mă apucasem să citesc, acolo în pod, de-a-mpicioarelea, protejat de o imensă scoarță ardelenească din părțile Bârgăului. Am ieșit la lumină abia când oboseala a început să mă furnice prin picioare, și când bunicul, negăsindu-mă pe nicăieri în casă, plecaseră după mine pe străzile din jur. Din observatorul meu abia puteam să-l zăresc, cu mersul lui crăcit, perspectiva dându-mi la fiecare pas iluzia că se culcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]