404 matches
-
important, puterea de vizualitate. Sub imboldul acestei arte, umanitatea de pretutindeni va putea gusta în comun plăcerea unei emoții colective”. Un scurt text al lui Stephan Roll, „Actorul acrobat”, exprimă, dincolo de naivitatea transportată a tonului, atitudinea „sportivă”, virilă, „băiețească” a futurismului, proiectată în imaginea lui Douglas Fairbanks: „Actorul browning, actorul locomotivă, nu poate fi produsul decrepit al conservatorului. El țîșnește acrobat, boxeur, din gimnaziul sportiv. Inutilitatea rolului mumie, intrigei vanitate și cleioase, care flatau retina și timpanul, sufletul burghezului a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cît și instrumentul ei specifc: limbagiul. De aci, toată anarhia în concepția și tecnica formală a școalelor de artă modernistă”. Influența vitalismului nietzschean și a ideii „Supraomului” e prezentă în „glorificarea libertății și forței neîngrădite” sau în „individualismul anarchizant” al futurismului și expresionismului. În fine, „Prin rolul excepțional pe care Freud îl acordă inconștientului și instinctelor, se stabilesc raporturi directe între psicanaliză și literatura modernistă”, ultima preluînd însă doar „elementele morbide și excitante” indicate de medicul vienez. Un alt element important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ele au fost elaborate independent de influențele mișcărilor europene de avangardă (sesizînd, mai tîrziu, asemănările, autorul își va subintitula unul dintre manuscrise „schițe și nuvele... aproape futuriste”). Nu știm însă cîte dintre ele erau deja elaborate în 1909, anul „inventării” Futurismului european. „Actul de naștere” sau pseudonimul scriitorului a fost parafat abia în 1922; la începutul lui 1923, Tudor Arghezi îi publică - „subversiv” și după o susținută persuadare - trei texte: „Pîlnia și Stamate”, „Algazy & Grummer” și „Emil Gayk”, în paginile revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ov.S. Crohmălniceanu, Nicolae Balotă, Amelia Pavel, Petre Răileanu, Mircea Martin, Ovidiu Morar, Ileana și Andrei Pintilie ș.a., monografiile „sectoriale” pe curente propuse în ultima vreme de cercetători tineri precum Ovidiu Morar (despre „avatarurile” suprarealismului românesc) și Emilia Drogoreanu (despre incidențele futurismului italian în România), pe urmele lucrării lui Ov.S. Crohmălniceanu despre Literatura română și expresionismul, analizele lui Mihai Zamfir din studiul despre Poemul românesc în proză, contribuțiile memorialistice ale lui Sașa Pană, cele diaristice ale lui Geo Bogza, mărturiile altor insideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al modernizării -, cît și în cazul imperiilor în dezagregare economico-identitară (Austro-Ungar, Otoman, Țarist) sau al confederațiilor statale recente, precum Italia post-Risorgimento sau Germania wilhelmiană. Atitudinea față de avansul tehnicii și al civilizației industriale îmbracă forme extrem de diverse, de la fetișizare triumfalistă, entuziastă (futurismul) la angoasă apocaliptică (expresionismul), de la militarism revanșard la anarhism, bolșevism și pacifism. În fundamentalul său studiu dedicat modernității vieneze din preajma lui 1900, Jacques Le Rider deconstruiește, pe urmele lui Carl Schorske, „forma actuală a mitului habsburgic”: „Comparativ cu celelalte mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin cap să-și laude orașul ca pe un centru al modernității. L-ar fi prezentat mai curînd ca pe un bastion al tuturor arhaismelor” (ibid., p. 22). Trebuie să observăm, de asemenea, că, între mișcările de avangardă ale epocii, Futurismul are ecou în state est-europene intrate mai tîrziu pe orbita modernizării (și aproape deloc în Franța, Anglia sau Germania), iar Expresionismul „prinde” mai ales în țările Europei Centrale, marcate de o criză a autorității monarhic-imperiale și de nevoia căutării unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asociază, chiar în cazul unor promotori ai avangardismului, cu o inerție a tradiției (ca filtru critic al modernizării) și cu un sentiment al responsabilității „constructive”. Sinuozitățile relației Ion Vinea - Tristan Tzara - Marcel Iancu, diagrama receptării românești a lui Brâncuși, a Futurismului și a textelor lui Urmuz, evoluția revistei Contimporanul (1922-1932) exprimă elocvent avatarurile acestui complex. În mod semnificativ, primul contact important al românilor cu avangarda artistică europeană s-a produs prin intermediul Futurismului italian; acesta a avut ecou îndeosebi în țări europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Marcel Iancu, diagrama receptării românești a lui Brâncuși, a Futurismului și a textelor lui Urmuz, evoluția revistei Contimporanul (1922-1932) exprimă elocvent avatarurile acestui complex. În mod semnificativ, primul contact important al românilor cu avangarda artistică europeană s-a produs prin intermediul Futurismului italian; acesta a avut ecou îndeosebi în țări europene periferice, intrate tardiv în modernitate, în cercuri de intelectuali și artiști novatori și independenți, animați de fantasme progresiste, exasperați de inerția paseistă și fascinați bovaric de viteza modernizării industriale. Înaintea plecării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hărții politice a unui continent intrat în „era maselor”, explozia Dada de la Cabaretul Voltaire din Zürich marchează un punct extrem al libertății anarhice în artă, al răsturnării și sabotării tuturor valorilor „stabile”, „autoritare”, Dadaismul a opus culturii tehno-militariste, celebrată de Futurism, dar și mesianismului proletar, preluat ulterior de constructivism și de Suprarealism, o „cultură a Carnavalului”, cu mijloacele esteticii dandy a provocării și scandalizării burghezului. „Geniul avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Galanis, invitați de emulul lor Iosif Iser. Cu toate contradicțiile aferente, rolul lui Bogdan-Pitești în „lansarea” și susținerea literaturii și a artei moderne rămîne, cred, determinant. Din același unghi al „complexului periferiei” am încercat să examinez și primele ecouri ale Futurismului italian în România, prin comparație cu cele din țările central și est-europene și pe fondul distanțării ironice de simbolism sub influența unor poeți precum Jules Laforgue, Guillaume Apollinaire, Max Jacob sau Tristan Corbiére; am examinat pe larg, de asemenea, recenzistica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Adrian Maniu, „convertit” de la estetismul iconoclast și ironic al începuturilor la imagismul htonic de coloratură tradițională, din anii ’20). Format în mediile cafenelei simboliste, viitorul mentor autohtonist al „tinerei generații” interbelice - Nae Ionescu - e discutat, și el, prin prisma influenței Futurismului, practic neluată în considerare pînă acum de istoricii literari. (Sub acest aspect, mărturiile memorialistice ale lui Constantin Beldie, fostul secretar general de redacție al Noii Reviste Române, rămîn documente subiective deosebit de prețioase.) În fapt, primii noștri avangardiști au preluat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
practic neluată în considerare pînă acum de istoricii literari. (Sub acest aspect, mărturiile memorialistice ale lui Constantin Beldie, fostul secretar general de redacție al Noii Reviste Române, rămîn documente subiective deosebit de prețioase.) În fapt, primii noștri avangardiști au preluat din Futurismul italian doar componenta estetică, radical novatoare și „mașinistă”, în vreme ce revoluționarii de dreapta ai „tinerei generații” interbelice vor recupera din el mai ales atitudinea ideologică - războinică, aventuristă și energetistă. Antisentimentalismul, antipaseismul, mitologia „biologistă” a tinereții agresive și purificatoare, pasiunea pentru reportaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sernet) se grupează inițial în jurul revistelor Contimporanul și Clopotul, dar mai ales la Punct (mai agresivă), trecînd - după absorbirea acesteia de către revista lui Vinea și Iancu - la Integral, alături de „disidentul” M.H. Maxy, și la unu, odată cu deplasarea lor „revoluționară” dinspre futurism către suprarealism, pe fondul ascensiunii fascismului european, cu toate avatarurile sale. Sinteză particulară de constructivism și futurism, considerat de unii exegeți postbelici ai fenomenului drept singura contribuție originală, pe teren românesc, la „ism”-ele avangardei europene, „integralismul” nu e, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
după absorbirea acesteia de către revista lui Vinea și Iancu - la Integral, alături de „disidentul” M.H. Maxy, și la unu, odată cu deplasarea lor „revoluționară” dinspre futurism către suprarealism, pe fondul ascensiunii fascismului european, cu toate avatarurile sale. Sinteză particulară de constructivism și futurism, considerat de unii exegeți postbelici ai fenomenului drept singura contribuție originală, pe teren românesc, la „ism”-ele avangardei europene, „integralismul” nu e, de fapt, decît o radicalizare - în direcția unei coerențe programatice mai accentuate - a eclectismului de la Contimporanul, epurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și de incidențele nonavangardiste. Putem vedea în el un „al doilea val” al avangardei autohtone, cu o identitate distinctă, dar îl putem la fel de bine considera o dezvoltare al celui dintîi. „Al doilea val” - a cărui bornă o reprezintă ruptura față de futurism, constructivism și gruparea de la Contimporanul (deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Nessus, Editura Cartea Românească, București, 2001 Apollinaire, Guillaume, Chroniques d’art, trad. rom. De la Ingres la Picasso. Cronici de artă, în românește de Elis Bușneag. Antologie de texte și prefață de Dumitru Dancu, Editura Meridiane, București, 1970 Arbore, Grigore, Futurismul, Editura Meridiane, București, 1975 Arbour, R., Les Révues littéraires éphemeres paraîssant a Paris entre 1900 et 1914. Repertoire déscriptif, Corti, 1956 Babeți, Adriana, Dandysmul. O istorie, Editura Polirom, Colecția „Plural M”, Iași, 2004 Baciu, Ștefan, Urmuz, Ediciones Tierra y libertad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București, 1928 Dragomirescu, Mihail, Scrieri critice și estetice, ediție îngrijită, cu note și comentarii de Z. Ornea și Gh. Stroia, studiu introductiv și tabel cronologic de Z. Ornea, Editura pentru Literatură, București, 1969 Drogoreanu, Emilia, Sincronie și specificitate. Influențe ale futurismului italian asupra avangardei românești, cuvînt-înainte de Marco Cugno, postfață de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, Pitești, 2004 Dugneanu, Paul, Suprarealismul poetic românesc, prima perioadă: 1928-1945, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005 Eliade, Mircea, Profetism românesc, vol. I și II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Les deux modernismes hongrois des années 1910. Babits ou Kassák?”, în vol. Modernisme en Europe Centrale. Les avant-gardes, sous la direction de Marie Delaperriere, Colection „Aujourd’hui l’Europe”, L’Hartmann, Paris/Montreal, 1999 Șchiopu, Michaela, „Ecouri și opinii despre futurism în periodicele românești ale vremii”, în Revista de istorie și teorie literară, nr. 4/1977 The History of Dada, gen. ed. Stephen C. Foster, vol. IV: The Dada Orbit: Russia, Georgia, Ukraine, Eastern Europe, and Japan, ed. Gerald Janecek. New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adună florile ucise urmează stația primul deceniu cu peronul pe partea dreaptă condorii se prăbușesc peste catedrala cu orologii înghețate bătrânul profesor scrie cu o cretă roz pe tablă ecole de paris die brücke tinerimea artistică fovismul cubismul aschan school futurismul raionismul școala de balet rusă muralismul atenție se închid ușile de piatră clovnii își prezintă ultimul spectacol iar studenții blazați aplaudă din lojă urmează stația deceniul al doilea cu peronul pe partea dreaptă magistrul este uitat în vagonul de bagaje
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
genul de modernism asociat cu ceea ce Peter B(rger (1984) numește "avangarda istorică" caută să producă opere de artă serioase care să schimbe modul de percepție și de viață al indivizilor și care luptă să promoveze transformarea socială. Mișcări precum futurismul, expresionismul, dadaismul și suprarealismul întrunesc toate aceste criterii, în aceeași măsură în care și operele lui Brecht și Lee le întrunesc, deși aș spune că filmele lui Lee conțin un amestec unic de forme culturale populare americane și modernism, trecute
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
tradiția afro-americană cu aspecte ale stilului contemporan, amestecînd voci umane și tehnologie, un sound original și extrase din media, muzică și zgomote discordante. Însă colajul și aspectele hibride sînt ele însele trăsături ale mișcărilor moderniste precum cubismul, suprarealismul, dadaismul și futurismul. Însă mai important este faptul că rapul nu demolează identitatea de tip postmodernist ci creează identități. Raperii înșiși își stabilesc propriile identități prin muzica lor și publicul lor se identifică cu acea cultură opozantă și cu atitudinile și postùrile critice
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ne propunem să aducem o nouă abordare de analiză a scrierilor în versuri ale acestei autoare, din perspectiva deconstrucției canonului, percepută, din prisma filosofiei derridiene, nu ca o dărâmare a valorilor trecutului, specifică unor compartimente ale modernității precum avangarda, de la futurism și dadaism, la suprarealism -, ci ca o reconsiderare a realității, păstrând fundamentul și intervenind doar în câteva elemente de structură. În acest sens, avem în vizor deconstrucția ca reconstrucție sau ca reconsiderare a texului, printr-o analiză mai profundă a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Oricât de puțin probabil ar părea, ținta ironiei nu este totuși retorica romantică. Semantica celor două motive din al doilea vers, și în special marcarea lor prin majusculă trimite mai degrabă la retorica celei mai extremiste dintre mișcările de avangardă, futurismul, ale cărui manifeste semnate de Marinetti, și în special Să ucidem clarul de lună, sunt subtil persiflate de excelentul cunoscător de poezie Mihai Ursachi, care s-a declarat în mai multe rânduri împotriva -ismelor de orice fel. Spre deosebire de cohorta nesfârșită
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ultimele consecințe: „când formula va deveni ceea ce facem, ne vom lepăda și de noi“ (Ilarie Voronca). La început de veac XX, avangardismul generează o pleiadă de grupări, între care cele mai importante sunt: dadaismul, constructivismul, suprarealismul, expresionismul, inte gra lismul, futurismul. Trăsături comune acestor mișcări sunt: retorica frondei și a ruperii punților, concretizată în delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea principiilor estetice asumate de epocile anterioare: „Avangarda e mai radicală decât modernitatea, mai puțin flexibilă [...], mai dogmatică - în sensul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
locale în paradigma globalizării și relevă strategiile subiective de rezistență la forțele corporatiste ale puterii. Relocalizează subiectivitatea umană și feminină în spațiile virtuale, conform cu tiparele marginalizării, ale agresiunii și ale inegalității. În continuarea manifestelor presupus revoluționare ale marxismului și ale futurismului, cyberfeminismul și postcolonialismul adaugă noi manifeste ale tehnoștiinței. În același timp, aceste direcții oferă modele de existență, comportament și etică pretabile practicilor diverse și divergente care se derulează în spațiul virtualității. Toate aceste orientări nu doar teoretizează rolul utilizărilor diverse
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]