674 matches
-
italiană. Spre exemplu, în Rusia, futurismul e arta oficială a sovietelor”. Observație corectă (cu precizarea că futurismul rus, diferit față de cel italian, s-a definit dintru început polemic față de acesta), care lasă a se înțelege faptul că arta de avangardă (futuristă, în cazul de față) este transnațională, în vreme ce alianța ei cu politicul implică determinări locale. Potrivit lui Simion Mioc, „Pe Vinea și colaboratorii săi nu-i șochează relația dintre fascism și futurism, deoarece ei se conduceau după ideea greșită a Faclei: arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sașa Pană merge foarte departe în privința apropierilor dintre grupul Contimporanul și fascismul mussolinian: „20 decembrie. Adevărul de azi publică o scrisoare deschisă adresată lui Marinetti de Vinea, Marcel Iancu, Milița Petrașcu și J.G. Costin, care se încheie cu «Trăiască Italia futuristă!» deci și cea fascistă. Mi-e scîrbă. Voi păstra acest document” (op. cit., p. 444). Cu relativă simpatie „revoluționar-estetizantă” sînt semnalate la Contimporanul și mișcările proletare din țările europene. Aproape de fiecare dată, se observă o notă prudentă față de bolșevism. Există însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cea de „specificitate” proprie unei culturi „minore”, „periferice”. Nu este însă numai atît... În nr. 93-94-95 un amplu articol al lui Emil Riegler-Dinu, „Semne noui (Literatura, arta și sportul/Oameni noui/ În căutarea unui nou stil de viață)“, deplasează idealul futurist al „sportsman-ului” și exaltarea stilului constructivist către o mitologie biologistă a tinereții, impregnată de vitalismul nietzschean. Rezultă un discurs antisistem (antiparlamentarist, antipoliticianist, antiburghez) fascinat de soluții politice extrem(ist)e. Punînd elogiul stilului de viață ultramodern în slujba unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și niciodată în sistem lege sau program de partid va determina noul ritm al regenerării naționale. Sîntem sătui de legi inoperante sau curînd anulabile — vrem oameni noui, oameni tineri”. În mod vădit, autorul nu este doar un adept al esteticii futuriste, ci și un simpatizant al politicii aferente. Într-un editorial din Facla lui Ion Vinea, același Riegler-Dinu va saluta vizita lui Marinetti printr-un articol entuziast (v. „Salut lui Marinetti“, în Facla, anul IX, nr. 356, 5 mai 1930). Conferințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simpatizant al politicii aferente. Într-un editorial din Facla lui Ion Vinea, același Riegler-Dinu va saluta vizita lui Marinetti printr-un articol entuziast (v. „Salut lui Marinetti“, în Facla, anul IX, nr. 356, 5 mai 1930). Conferințele ținute de liderul futurist vor fi amplu consemnate în presa românească a momentului. Mitologia tinereții războinice se asociază, în articolul lui Riegler-Dinu, cu apologia vitalistă a valorilor „păgîne”, „barbare” și „virile”. Pe această linie vitalist-agresivă și „bărbătească” - fervent cultivată, deja, de militanții „tinerei generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sihăstrii claustrale din toate taberele artei îndrăcite unde pîndesc: rasputinii popiți, călugării fugiți, iudeii renegați, renegații cosmopoliți, francmasonii intelectuali, raționaliștii mistificatori și alte făpturi cu mutră asemeni omului și masca artistului genial”. Ortodoxismul lui Sandu Tudor pare uneori colorat... aproape futurist: „Omul artei viitoare va fi un uimitor erou făurar (...) asemeni paloșului heruvimilor cărora li s-a încredințat în grădina raiului paza Arborelui vieții. (...) Nu arta cenușie a Fiilor sinuciderii, ci Arta războinică a nemuririi o dorim”. Este citat, între alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Orientarea publicației lui M.H. Maxy era de altfel mai apropiată de bolșevism decît moderata Contimporanul. Atitudinile cele mai „proletarizante” și mai filosovietice aparțin colaboratorilor din țară, în special lui Ion Călugăru. Ideile acestuia sînt însă filtrate - ca și în cazul futuriștilor italieni - prin Nietzsche și Georges Sorel. Oricum, la Integral, „comisarul pentru cultură” Lunacearski pare privit cu multă simpatie. Atitudinea „integraliștilor” față de revoluția sovietică lasă totuși loc de multă ambiguitate... estetică. Un articol semnat de Alexis Nour („Un precursor integralist“) îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artistique, les surréalistes ont versé dans l’anarchie morale, les voici dans la révolution politique. Il est évident qu’ils n’ont pas fini de se chercher. Văzînd în antiintelectualismul progresist, materialist și mecanicist trăsătura definitorie a Futurismului: L’art futuriste c’est vraiment l’Europe prennant conscience d’elle meme en tant que productrice d’un nouveau monde habiteé par la religion du Progres, la morale de la Vitesse, la politique du confort materiel, une nouvelle forme de culture mécanique qui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Le futurisme s’adapte infiniment mieux d’ailleurs a la civilisation des bolchéviques qu’a celle d’Italie de Mussolini, son disciple. Spiritul școlii lui Marinetti se regăsește, embrionar, în insurgența Dadaismului și a Suprarealismului: il y a du manifeste futuriste dans Dada, aussi bien que dans le surréalisme. On en trouvera pour longtemps dans toute école à venir. Scindat între activism și mistică, suprarealismul poetic își asumă astfel un risc nobil: acela de a testa în permanență - ca un „Charlot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adepți (Roll, Mihail Cosma ș.a.) echivalează unei respingeri a separării dintre artistic și politic. Sub acest aspect, opțiunea lor pentru suprarealism are semnificația unei revolte mai pure și mai articulate, căci nu doar „burghezia” e respinsă acum, ci și fascismul futuriștilor italieni. Dicteul automat, sexualismul freudist, scufundarea în oniric și celelalte tehnici de eliberare a inconștientului au semnificația unui refuz al realității diurne, represive și utilitariste, în favoarea unei lumi reprimate, subterane și subversive la adresa „ordinii” oficiale. În plus, spre deosebire de futurismul italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Arta nu este individuală. (...) Teatrul care profesează sub forma cea mai avansată principiile și tendințele vremurilor actuale este acela al lui Meyerhold”. Contimporanul semnalează însă, oarecum ironic, și alte „evenimente artistice” din URSS: „la Moscova a fost executată o simfonie futuristă, cu ocazia aniversării revoluției, de către o orchestră compusă din tunuri, puști, sirene de vapor, fluiere de locomotivă și tot felul de sgomote din viața modernă” (nr. 59). În numărul 65 (15 martie 1926) al revistei, este recenzată traducerea franceză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al revistei, este recenzată traducerea franceză a volumului de „memorii” Voyage sentimental a lui Victor Șklovsky, reprezentant al tinerei generații de scriitori ruși. Atitudinea redacțională față de „revoluția sovietică” rămîne prudentă, cartea fiind apreciată în acord cu estetica „nud-documentaristă” a prozei futuriste: „Pentru prima oară e tradusă în franțuzește opera unui scriitor rus, dintre cei tineri, cari formează generația de după războiu și cari, fără să fie comuniști, adesea chiar după ce au combătut pe bolșevici, s’au supus în cele din urmă guvernului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardei de peste Nistru vom întîlni abia în numărul 100 al Contimporanului (martie 1931), unde este publicat un articol-necrolog despre „Maiakovski“. Textul din Contimporanul oferă o caracterizare avizată a poeticii autorului rus, datoare — în parte — influenței expresionismului german: „Wladimir Maiakovski. Șeful futuriștilor ruși comuniști cîștigase o notorietate mondială grație traducerilor în limba germană a poeziilor lui. Maiakovski a avut marele merit de a urma exemplul expresioniștilor germani din preajma lui 1900 — în speță Arno Holz — și eliminînd vocabularul abstract simbolist pentru a introduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unu e mai scurt și mai rudimentar decît cel din Contimporanul, însă mai afectiv și mai aprins militant: „A murit în Rusia Mayakowsky. Un nume care a răsvrătit lirica rusească prin 1915 cu dinamismul unui temperament în artă exploziv. Dintre futuriștii ruși a fost cel mai însemnat. Agitațiile lui ca orator, instigator și bard entuziasmau și spărgeau geamurile de mansardă ale academiilor vîscoase. A murit sinucigîndu-se. Un cîntec de lebădă în jazzband îi poate fi epitaf”. Revista în cauză publicase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
libertate și demon al literaturii jugoslave. Restul literatură și experiență”. Cea mai importantă semnalare a mișcării novatorilor sîrbi („Modernismul în Serbia“) apare însă în nr. 8 al revistei Integral, la rubrica „Notițe”, sub semnătura St.R. (Stephan Roll). În descendență futuristă, autorul exaltă noul stil „barbar”, antiacademismul „organic” și răspărul modern față de tradiționalismul „baladelor haiducești”: „Primim la redacție Zenit No. 36, revistă cu aspect viril ca o panoplie, reprezentînd cu suficiente elemente (Liubomir Mițici director, Branco Ve Polianski, Ratcovici, Stefan Jivanovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cuplul Scarlat Callimachi - Dida Solomon. Un ferment l-a reprezentat și activitatea scenică a trupei idiș din Vilna (director: Iacob Șternberg), desfășurată o vreme la București, în cadrul programului „Dramă și comedie” susținut de A.I. Zissu și Ion Călugăru. Modestele experimente futuriste publicate ici-colo în revistele de avangardă rămîn simple curiozități ludice. În schimb, estetica expresionistă nu a rămas fără consecințe asupra textului dramatic. Potrivit folclorului avangardist, textele lui Urmuz ar fi fost „interpretate” încă din anii neutralității prin cafenele de actori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la menținerea unei iluzii de verosimil. Se complăcea în mentalitate mic-cooperatistă. Textul era cursă de prins șoareci, nu scenariu, lăsînd să zburde liber fantezia actorului”. Așadar: refuz al mimesis-ului, al comercializării „mic-burgheze”, al încorsetării în convenții rigide. Pe urmele optimismului futurist (v., între altele, entuziasmul pentru „teatrul de varietăți” și marionete), integraliștii pledează pentru o regenerare a artei teatrale („prostituate” de comercialul facil) prin încorporarea unor genuri „minore”, generatoare de emoții colective: music-hallul, circul, cinematograful mut („pantomima”). Este redescoperită commedia dell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și marionete), integraliștii pledează pentru o regenerare a artei teatrale („prostituate” de comercialul facil) prin încorporarea unor genuri „minore”, generatoare de emoții colective: music-hallul, circul, cinematograful mut („pantomima”). Este redescoperită commedia dell’ arte, iar „misterele” medievale sînt reinventate în spirit futurist: „În clovnerii, pantomime, în cîntece de veselie, să retrăim extazele vieții noastre. Mister, în care ritmul mașinei, sunetul sirenei, suferința cotidiană, sforțarea noastră spre libertatea colectivă și bucuria mîntuirei să devie sensul și menirea teatrului subiectiv al epocei noastre” (I.M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în cîntece de veselie, să retrăim extazele vieții noastre. Mister, în care ritmul mașinei, sunetul sirenei, suferința cotidiană, sforțarea noastră spre libertatea colectivă și bucuria mîntuirei să devie sensul și menirea teatrului subiectiv al epocei noastre” (I.M. Daniel, „Teatrul”). Optimismul futurist se asociază, în acest caz, cu obsesia expresionistă a „transformării” omului. Într-un articol destul de încîlcit („Despre public”), F. Brunea pleda pentru implicarea activă a spectatorilor în actul teatral, cu argumente „proletare” de genul: „Am văzut la un teatru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teatru de suburbie un lucrător care, în timpul reprezentației, după fiecare scenă, se apropia de rampă și strîngea mîna actorului”. La rîndul său, Stephan Roll pledează bătăios împotriva „viziunii declamatorii și inerte a actorului” de tip clasic, exaltînd în termeni tipic futuriști „actorul-acrobat”, actorul „browning”, „sportiv” și „dansator”, cu mușchi de oțel („Actorul acrobat”). Articolele despre teatru ale lui B. Fundoianu sau interviurile realizate de M. Cosma în paginile Integral-ului aduc în prim-plan figuri ale unor inovatori precum Pirandello, Jacques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui Scarlat Callimachi. Ultimul semnează în paginile revistei ample fragmente din drama Zail Sturm. O altă piesă (Mesia din Umani, 1928) este scrisă în aceleași tonuri strident-expresioniste, nu străine, probabil, de experiențele teatrului din Vilna. Ecourile românești ale teatrului futurist european rămîn la nivelul simplei informații, iar promisiunile de reprezentare scenică a unor piese nonconformiste - la nivelul declarațiilor de intenții. O notiță din nr. 45 al Contimporanului anunță că „Marinetti s’a întors la Milano dintr’un turneu cu teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
european rămîn la nivelul simplei informații, iar promisiunile de reprezentare scenică a unor piese nonconformiste - la nivelul declarațiilor de intenții. O notiță din nr. 45 al Contimporanului anunță că „Marinetti s’a întors la Milano dintr’un turneu cu teatrul futurist după ce a colindat toate centrele Italiei. S’au jucat piese abstracte, balete tactile și mecanice după Marinetti și Cangiulio cu decoruri și înscenări de Prampolini Depero cu un succes formidabil”; o alta semnalează La Mascherata degli impotenti de Vasari, „suită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vasari, „suită de scenete, foarte teatrale, cari nu exclud subtilitatea observației și valoarea plastică a verbului, pe un fond de ironie acerbă”. „Romanele” concentrate ale lui Léon Pierre Quint (Déchéances aimables) sînt apreciate în ocurență cu minimalismul eficient al pieselor futuriste: „Nu demult, futuriștii au reprezentat drame și comedii cari durau cinci minute. Cu toată această brevitate publicul a preferat aceste «momente dramatice» poemelor lungi ale lui Marinetti” (v. „Note-cărți-reviste”, nr. 50-51). Sînt publicate și recenzii mai detaliate, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scenete, foarte teatrale, cari nu exclud subtilitatea observației și valoarea plastică a verbului, pe un fond de ironie acerbă”. „Romanele” concentrate ale lui Léon Pierre Quint (Déchéances aimables) sînt apreciate în ocurență cu minimalismul eficient al pieselor futuriste: „Nu demult, futuriștii au reprezentat drame și comedii cari durau cinci minute. Cu toată această brevitate publicul a preferat aceste «momente dramatice» poemelor lungi ale lui Marinetti” (v. „Note-cărți-reviste”, nr. 50-51). Sînt publicate și recenzii mai detaliate, cum ar fi comentariul pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
subsol, cu minuscule - „Note despre A. G. Bragaglia” de Focioni Miciacio. Textul acestuia din urmă subliniază dintru început caracterul „disident” și „moderat” al regizorului adept al teatrului sintetic: „În mișcarea moderniștilor italieni, deosebirea caracteristică a lui Anton Giulio Bragaglia de grupul futuriștilor extremiști reprezentați prin Marinetti rezidă în pozitivul activității sale luminoase și a futuriștilor disidenți și moderați cari au contribuit enorm la desvoltarea modernă a artei italiene”. Activitatea sa impresionantă de regizor, pictor, sculptor, scenograf, cineast, editor, conferențiar, decorator, fotograf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]