804 matches
-
ceașcă mai veselă,De indragostiti.Muzica îmi obosește auzul.Lenesa și greoaieIsi scurge notele asonante și zgomotoase,Fără nicio armonie sau stil,Si, măi obraznic de-atât,Trece nemilos și absurd la note de jazz.Un iz greoi de mancareImi gâdilă impertinent mirosulDucandu-ma cu gandulLa stomacele înfometate și zgomotoase.Al meu îmi spune categoricCa refuză să digere,Că e satul deja de atâta statSi nemișcare, și nimic.... XXIV. VIS DE VARĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1620 din
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
pielea mea, Îmbobocind narcise Îmi bate inima. Urzicile în talpă Mă-nghesuie la mers, Si pe genunchi, o nalba, De frunze mi s-a șters. Mi-s coapsele de iarbă, Buratice zvâcniri Și-mi flutură zambila Ascunsă în priviri. Mă gâdilă pe gambe Chemarea cucului, Și-n minte îmi răsună Bătaia vântului. În loc de mâini am ramuri, Le simt înmugurind, Plămânii mei respira Prin codrul aburind. Mi-e limba tril de păsări, Obrazul stă să dea În roșul din petale Deschis într-
PRESIMȚIRI DE PRIMĂVARĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373500_a_374829]
-
aburind. Mi-e limba tril de păsări, Obrazul stă să dea În roșul din petale Deschis într-o lalea. În păr mi-atârnă câmpul De viorele plin, Iar gândul mi-e, deodată, Ca floarea de malin. Sub frunte cănăceii Mă gâdilă, duioși, Prin creier simt parfumuri De tei, de chiparoși... Referință Bibliografica: Presimțiri de primăvară / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PRESIMȚIRI DE PRIMĂVARĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373500_a_374829]
-
când gunoaie - Tu faci ce faci și-o faci mereu de oaie, Din mii de pretini doar câțiva te-admiră! Că ești anost o știi și tu prea bine, Te împopoțonezi cu-atâtea titluri, Defapt, luate doar după tertipuri, Dar gâdilă atât stima de sine. Mă-ntreb ce-i face-atunci când muza, Sătulă de al tău enorm orgoliu, Intra-va prea subit în doliu Iar pana ți se va uza?! Și chiar și-așa, poet nebun, Cu mințile înfierbântate, Care îi
POET NEBUN! de NELU PREDA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373592_a_374921]
-
pielea mea, Îmbobocind narcise Îmi bate inima. Urzicile în talpă Mă-nghesuie la mers, Și pe genunchi, o nalbă, De frunze mi s-a șters. Mi-s coapsele de iarbă, Buratice zvâcniri Și-mi flutură zambila Ascunsă în priviri. Mă gâdilă pe gambe Chemarea cucului, Și-n minte îmi răsună Bătaia vântului. În loc de mâini am ramuri, ... Citește mai mult Mi-e dor și iar mi-e dor,Mi-e dor de-o primăvară,Și un plăpând un fiorDin trup stă să
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Plesnește ghiocelul,Îl simt sub pielea mea,Îmbobocind narciseîmi bate inima.Urzicile în talpăMă-nghesuie la mers,Și pe genunchi, o nalbă,De frunze mi s-a șters.Mi-s coapsele de iarbă,Buratice zvâcniriși-mi flutură zambilaAscunsă în priviri.Mă gâdilă pe gambeChemarea cucului,Și-n minte îmi răsunăBătaia vântului. În loc de mâini am ramuri,... XVI. SIMULACRU DE VIEȚI, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. Ne-am închis în morminte deși n-am murit și-am
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
NETERMINATĂ (1), de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Azi, duminica (3) Poveste neterminată (1) Emilian Oniciuc- 03.04.2017 Duminica albastră se așterne o dată cu zorii aurii ai dimineții... Deschid ochii deoarece razele zorilor îmi gâdilă pleoapele prin crăpătura neglijentă a draperiilor de la ferestre. Îi mângăi, ușor- apăsat și încerc să mă reculeg din visul avut, poate preț de câteva secunde, ce par că au durat cât o poveste neterminată... Mă întorc pe o parte și
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
prin el... Sânii rotunzi îi stau fermi cu sfârcurile semeț ascuțite și ... Citește mai mult Azi, duminica (3)Poveste neterminată (1)Emilian Oniciuc- 03.04.2017Duminica albastră se așterne o dată cu zorii aurii ai dimineții...Deschid ochii deoarece razele zorilor îmi gâdilă pleoapele prin crăpătura neglijentă a draperiilor de la ferestre. Îi mângăi, ușor- apăsat și încerc să mă reculeg din visul avut, poate preț de câteva secunde, ce par că au durat cât o poveste neterminată... Mă întorc pe o parte și
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Toate Articolele Autorului O altă noapte mă strivește sub talpa-i rece... Încerc s-adorm, căci de mult trecut-a ora lui zece, dar gândul, gândul în zbaterea-i fadă, nu are somn. Și simt un ”Te iubesc!” cum îmi gâdilă în întuneric cerul, cerul gurii, încerc să-l înghit, deși știu, e-n zadar, n-am să reușesc... Am să deschid mai bine fereastra, fereastra minții, și-am să-i croșetez aripi am să-l încredințez apoi vântului, iar noaptea
STARE de BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371514_a_372843]
-
sunt țurțuri ce stau ca să cadă În sobe -i dogoarea ce te moleșește Bunica -ți citește cu drag o poveste... În lumea magiei s -aluneci ușor Știind că e vremea pentru plugușor Iar casa e plină de -aromele care Îți gâdilă nările, sunt doar desfătare Bunicii, părinții, și frați ne strângem În jurul braduțului din colț, de la geam Cadouri sau dulciuri la toți erau puse De moșul cel darnic, ce -a fost, și se duse Dar nu mai conta, noi ne bucuram
IARNĂ TÂRZIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371636_a_372965]
-
trebuia să dea lâna la dărac pentru ca atunci când s-o pune vremea, s-o aibă gata de tors. “Treburi fimeiești!”, își zise; și o lăsă într-ale ei. Numai că dracii de copii o țineau într-o șotie. Ba se gâdilau, ba se înghionteau așa că, la un moment dat, tata Nițu fu nevoit să-i apostrofeze: - Și măi stați locului odată! Sau le vrați dupe cap!? - Tataie, nu eu am început! sări Ionuț. Marius nu mă lasă-n pace! - Ba el
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
SINGURĂTĂȚII Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Hai revino-ți poezie lasă adevăru-în pace fir-ar dracului să-mi fie n-am avut oare ce face Lasă adevăru-n pace îl tot gâdili ca nătângul adevărul-i cam rapace și cu dreptul dă-n stângul Vai o face pe-a nătângul fir-ar dracului să-ți fie vrei în curtea ta Parângul hai revino-ți poezie Lasă adevăru-în pace poate-a învățat și
CAZEMATA SINGURĂTĂȚII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373982_a_375311]
-
vulcanică, avea tot timpul lava clocotindă, gata să erupă. Nu eram dispus, să produc nici cel mai mic cutremur. Îmi plăcea satisfacția, pe care nu se sfia, să o afișeze, atunci când lua o hotărâre împotriva voinței mele. Trebuia să-i gâdil orgoliul, să o ridic pe un piedestal, era bucuroasă, când mă privea de sus,când simțea că mă domină. Era cu adevărat, reprezentanta sexului slab care vrea, să fie tare. O ajutam, să urce scările mândriei, îi netezeam drumul, o
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
august 2016 Toate Articolele Autorului Te-aș îngheța într-o secundă nudă. Și trupu-n vin l-aș conserva-n aval. Să te păstrez în epiderma-mi udă de pofte decăzute, imoral. Te-aș inventa un fluture pe sâni, Să-mi gâdili cu antena un pistrui și-o păpădie răsărită-n mâini ce-n puful ei mă-ngrop ca în gutui. Dacă-aș putea să te năzar în toate culorile strivite de uimire, M-aș naște încă-o dată. (Nu spun poate
CRIOGENIE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373962_a_375291]
-
m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot acest asediu aparent nevinovat, dar plin de o puternică încărcătură emoțională, care îmi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > ÎNGER SAU DEMON CAP.IV Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului CAP.IV Un miros pătrunzător de cafea îi gâdila nările . Maria deschise ochii și pentru o clipă nu realiză unde se află.Însă în acel moment, Victor, intră pe ușa dormitorului, care era larg deschisă. Draperiile erau trase, în cameră , lumina era difuză, astfel încât tânăra îl asemui cu Adonis
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
încetat să sune. Mă gândeam ce tupeu are să-mi telefoneze, după două mesaje insipide, deja se vedea în situația de a face conversație, trecând în goană peste toată tevatura de miercuri seara. Hm! Ce avânt își iau unii dacă îi gâdili pe tălpi! Nu găsise prilejul să-și ceară scuze, să motiveze în vreun fel acea seară, în schimb se autoinvitase la mine și mă suna, de parcă eram agent imobiliar. Realizam că eram nervoasă, aș fi zis, din ce în ce mai nervoasă, aproape clocotind
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
universității. Aroma sângelui sfidă culorile zădărniciei Popasul meu retrage însemnele, inspirația Își ascunde confidenta cu purpura viei Când buzele tale își etalează grația. Într-o apoteoza a poeților care scapă mileniul ce vine Nisipul se strecoară sub călcâiele mării Se gâdilă și cade în refluxul din sine Când ștergi cu rochia culorile mării. Mirarea încremenește pe fruntea nucului bătrân Spovedania mea nu se mai încrede în secunda revenirii Eu nu mai am timp să aman Veacul ce vine mă împinge în
APOTEOZA POETULUI, POEM DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371909_a_373238]
-
Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Scanând atent motivația unor subiecți, tinzi a vedea ramificațiile cognitive și emoționale, dincolo de trunchi sau de coroana încă embrionară! Vorbesc de motivația ascunsă ce trebuie gâdilată spre a ieși la suprafață, prin ludic, scărmănată cu carioci pătrate , chiar jumulită cu copy-paste-uri interdisciplinare, amuzante. Pe măsură ce conceptul începe să se înfoaie precum un generator, încep a se zări și formațiunile conversaționale în stare primară, înțelese ca abilități mentale
TOCHITURĂ PLASTICĂ SAU UN COCKTAIL CU LITERE ȘI IDEI? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372387_a_373716]
-
pe umerii mei curgători Își lipește buzele de buzele mele ca o pecete Timpul pășețte tiptil privind în urmă Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău îmi spune Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile Îl simt gâdilându-mă cum îmi urcă prin vene, El, primul bărbat ce-a ales să fie seva iubirii mele fără sfârșit . 268 Noi suntem altfel Noi suntem altfel Ca două litere alăturate dintr-un poem de dragoste Fără sfârșit Avem ritm și
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
apucă să-și desfacă geamantanele și trenul șuieră în gară anunțând o nouă plecare călătorului îi stă bine cu drumul doar eu îmi întind rădăcinile și mă înalț, mă înalț pe umerii mei lumina coboară în dimineți răcoroase noaptea mă gâdilă cu umbrele ei și-apoi cineva trebuie să aprindă stelele, îi spun cerului ține-mă aproape. caii mei îi auzi mereu tropăind. le-am pus potcoave de argint nu se mai deosebesc azi de clinchetul clopoțeilor gândurilor nobile trebuie să
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect peste plinul sânilor îi simt respirația grăbită aburii calzi mă gâdilă, îi simt buzele umede pe rotundul pântecului; în podul palmelor lui îmi cuibărește rotundul feselor ochii lui, lacrimă curgând în lungimea coapselor, nu vrei să fii a mea mă întreabă oglinda din odaie răspunsul se află în miile de țăndări
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
noroc am avut cu sandwici-ul lui Costel! Ne-au cam ieșit cireșele pe nas, dar măcar am văzut ceva frumos! A trebuit să fi visat în noaptea aceea chipul acela frumos de copilă, dacă nu, mie unuia și acum îmi gâdilă urechile acea muzică. Parcă arcușul cânta direct pe inimă... sau pe suflet! Minunat! O fi fost, oare, fiica diavolului? Referință Bibliografică: Fiica diavolului / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 215, Anul I, 03 august 2011. Drepturi de Autor
FIICA DIAVOLULUI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371264_a_372593]
-
părul îi era despletit ca al rudăreselor, îl prinde cu mâna, apoi i-l trece pe la mustața lui Costică. Îl apasă pe grumaz și-i spune prin hohote de râs. - Pentru asta... Ești mulțumit? Acum trecuse ea deasupra, și-l gâdila în apropierea buricului. Hai să fim cinstiți: așa-i că n-ai pierdut mare lucru?... Mișcându-se în sus și-n jos ca o nebună, se apleacă pecum o cobră și îi mușcă buza de sus, fără să-i producă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
munților înțepau cu gingășie, din loc în loc, mantia cerească, ca o cupolă de circ răsturnată. Verdele crud se împletea filigranat în sute de nuanțe comprehensive, iar pământul respira liniștit, primind cu bucurie adevăratul festin ce-l onora. Mireasma brazilor îmi gâdila nările și-mi răscolea plămânii cu prețioasa lor puritate, iar soarele jucâuș îmi zâmbea ștrengărește, pitindu-se din când în când după vreo turlă. Dansul delicat al crengilor de brad și-a împreunat mâinile invitând cerul la sărbătoare, iar el
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]