1,501 matches
-
ar vrea ca Hans să ejaculeze și chiar i‑o spune. Hans n‑ar vrea să murdărească brocartul fotoliului cu sperma sa. Sophie spune că poate s‑o facă, la urma urmei e fotoliul ei. Bine, atunci îți murdăresc fotoliul, gâfâie Hans cu regret și chiar i‑l murdărește. Curând în camera asta o să fie peste tot numai spermă care pute a pește, se gândește Sophie și‑l expediază repede pe Hans. # În mod excepțional, Hans acceptă să i se plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îi aparține. Prin comiterea unei fapte absurde, Rainer vrea să‑și salveze poziția narcisică - aceea de‑a fi comis ceva ieșit din comun. Acum caută să ascundă cadavrul tatălui, pentru ca acesta să nu fie văzut de cum intri pe ușă. Târăște gâfâind pachetul de carne sângerândă și‑l îndeasă în lada țărănească încăpătoare, din care a trebuit să îndepărteze mai întâi o mulțime de catrafuse inutile, ca să încapă și cadavrul. E atât de mult sânge peste tot, încât Rainer nu poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
poponarule? Lange protestă zgomotos și Becker îl apucă de păr și-l pălmui de două ori zdravăn peste față: — Am zis, ai priceput asta, poponarule? — Da, țipă el. — De ajuns, i-am spus trăgându-l de umăr. Becker se ridică gâfâind din greu și rânji spre mine: — Ați spus un vals, domnule. — Îți spun eu când o să aibă nevoie de mai mult. Lange se șterse la buza care-i sângera și se uită la sângele care lăsase o dâră pe dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ermetism: acel copleșitor curent de gânduri și de emoții orfice, acompaniamentul grav și subteran al unora dintre stanțe parcă. Succesiunea anotimpurilor, îmbucătățirea lui Dionysos în peisaj, misterul germinării sunt resimțite de Moréas într-un chip sacru: ca un adevărat inițiat, gâfâind pe drumul care-ajunge de la Cefis la Eleusis. Această miere atică, atât de nouă, pe care-o aduce poeziei franceze, e mai degrabă spicul triptolemic: propria cunoaștere a unei Grecii mai profunde, pe care numai geniul lui Nietzsche ar fi știut
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DILEME 23 Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Maria și Cristian ajunseră gâfâind extenuați, la locul în care se despărțiseră de Liviu, privindu-se descurajați de insuccesul căutărilor, când atenția le fu atrasă de mulțimea, ce se adunase în jurul cuiva, sau a ceva...Teama li se insinuă în suflet, asemeni unui șarpe viclean
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
observă multe detalii ale unei existențe banale. De altfel, poeta spune: „Aflu cam tot ce-i negru sub unghie în această lume”. Dar mai există o speranță, pentru că, spune Melania Cuc: „Eu încă alerg după fluturi prin lume / Cu drezina gâfâind după mine ca scoasă din minți”. Sau: „La urma urmei sunt ceea ce sunt, / Umbra unui obiect de lux / Înghesuită în cutia de scule / a unui insignifiant salahor,” Intri neinvitat în lumea creată parcă anume pentru tine, ignorând Turnul Babel, Arca
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți!” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine Moș Crăciun! Ies copiii-n grabă-afară Și se-apropie sfioși; Moșul gâfâind coboară: - Văd că sunteți sănătoși! Ei se-opresc, nu-și vin în fire, Se foiesc și nu răspund; Două lacrimi de iubire Ochii moșului ascund ... Referință Bibliografică: LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2177
LACRIMILE LUI MOŞ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362503_a_363832]
-
tatălui meu, ca șerpii să nu mă înghită! Sunt o bătaie de inimă ce-mi zguduie trupul, ce mă înspăimântă. Sunt o barcă rătăcitoare pe unde, pe undele trecutului care ma cheamă, mă topește, ma absoarbe. Sunt o locomotivă obosită. Gâfâind, îmi dau sufletul lui Dumnezeu, care mă va conduce spre mama mea, spre tatăl meu. IMAGINE: Eu cu prima mea nepoțică după naștere. Referință Bibliografică: PRUNC OBOSIT/תינוק עייף/ (versiune bilingvă ebraică-română) / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRUNC OBOSIT/תינוק עייף/ (VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361016_a_362345]
-
ușurință, îndoind genunchii și trăgându-i cu degetele de la picioare. În câteva secunde băiatul avea pantalonii la picioare, sub bancă. Odată cu pantalonii au căzut și chiloții. Scândura lată din brad a băncii a început să scârțăie în șuruburile ruginite. Doru gâfâia de plăcere. Primise un dar neașteptat din partea fetei. Mădălina gemea din ce în ce mai tare. Avea o dorință teribilă să se răzbune pe Alexandru, nu pentru că a furat-o, nu! Ci pentru că îl iubea! Voia să se descătușeze de iubirea ei pentru acel
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
la realitate dintr-un vis plăcut, care a rămas doar un vis neîmplinit. Se simțea jenată față de Condurache, așa cum se simțea și el față de ea. - Emanuela, scuză-mă că m-am lăsat ademenit de frumusețea și tinerețea ta, îi spuse gâfâind bărbatul și asta nu din cauza efortului depus s-o readucă între brațele fotoliului. Îmi cer scuze. Nu trebuia să se întâmple acest lucru, mai ales că-mi ești elevă și ești așa de tânără... - Și eu sunt la fel de vinovată, recunoscu
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
mea! Să nu te oprești Vasilică, pupați-aș sufletul!... Aoleu, mă omoară tata. Dă-i înainte Vasile, să nu te oprești. Așa! Ah!... dă-i Vasile că mă înebunești de creieri! Așa! — Taci odată! a încercat Vasile s-o întrerupă gâfâind. —Tac. Așa!... aoleeeu ce bine e!... Să știi Vasile că nu sunt curvă, da’-mi place rău. Mamă, ce bine e!... Vasile s-a oprit: Fă, dacă nu taci din gura aia mă opresc, că și-așa mandravela e pe
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți !” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine Moș Crăciun ! Ies copiii-n grabă-afară Și se-apropie sfioși; Moșul gâfâind coboară: - Văd că sunteți sănătoși! Ei se-opresc, nu-și vin în fire, Se foiesc și nu răspund; Două lacrimi de iubire Ochii moșului ascund ... Referință Bibliografică: LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1436
LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367865_a_369194]
-
-l altoiască în turbare: - Pentru ce te decorez eu, mizerabile? Și jap! Cu cine am vorbit să ia măsuri, idiotule? Și iar jap! De ce nu-ți faci datoria, tâmpitule? Încă o dată, jap! Apoi, fără cuvinte, jap! jap! jap! până obosi. Gâfâind, rezemându-se de masa ovală, îi zise: - Mai ai ceva să-mi raportezi? - Nu, Majestate! răspunse Prăpădenie cu chipiul tuflit pe nas și cu uniforma boțită. - Știi ce ai de făcut? - Da, Majestate! Să trăiți! - Atunci, marș afară, la datorie
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
răcni: - Cum n-ai înțeles, mă, nenorocitule? Și jap! cu biciușca. Înțelegi, mă? Și iar jap! Comentezi, mă, ordinele mele? Jap! Jap! Sabotezi, mă, poruncile Măriei Sale? Jap! Jap! Nenorocitul urlă de durere: - Văleleu, să trăiți, am înțeles! Prăpădenie se opri gâfâind: - A înțeles toată lumea ce avem de făcut? - Trăiți! Am înțeles! urlară cu toții convinși. - Atunci, la atac, idioților! Formația “Buluc cu toții”! Prăpăd, prăpăd să faceți! Toți se buluciră spre ieșire, se luară de păr, se călcară în picioare, își dădură pumni
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
călătoare... mereu venind de nicăieri, mereu plecând spre nicăieri, prinsă-ntre zboruri cu aripi de mercur. SĂ-MI MAI SCRII Îmi place să-mi scrii noaptea târziu, pe marginea foii albe. Fără cuvinte să-mi scrii! chiar și în grabă, gâfâind, cu sfială, fără teamă de ecoul sfâșierilor tale. Îmi place să-mi scrii chiar dacă nu mi-ai scris niciodată... Să-mi mai scrii... despre ce-ar fi putut fi și-n veci nu va fi! LASĂ-ȚI MAMĂ... Lasă-ți
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
lăsam pârțu’ mamii la bătaie. Dar...puteam să-l las? Răcorit, omul a încetat bulgăreala și s-a întors spre poarta lui. Nici n-am observat că pe lângă mine alergase și Mărin. Luase și el în spate vreo doi bulgări. Gâfâiam amândoi și când ne-am uitat în coș ne-a apucat jalea văzând gălbenușurile împroșcate. Am privit mânioși pe toată ulița, să-l vedem pe nea Mitică. Parcă intrase în pământ. Mărin a exclamat înciudat: unde-ai dispărut, nea Mitică
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
în cap cu razele puternice ale amiezii. Când a obosit părintele a intrat în scenă tânărul polițist. I-a cerut permisiunea preasfinției sale să arunce și el o privire, dacă s-ar putea să pună chiar mâna pe țeastă. Abia gâfâind, slujitorul Domnului i-a spus să aibă grijă, că mulți au pățit mari necazuri, unii au paralizat, alții chiar au amuțit. Deși speriat și el, organul legii, vrând să crească în ochii primăriței, s-a îndreptat spre Vasile și punându
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
învețe, dar chiar era o problemă că avea trupul pătrat și accesorii neobișnuite? Gândurile îi fură întrerupte de scârțâitul zăpezii. Un omuleț întârziat, plin de cărbune din cap până în picioare, se rostogolea pe drum într-o grabă uimitoare. Se opri gâfâind în dreptul lui pentru a-și trage sufletul: - Vino cu mine! Nu vii? Șirul nu se va opri până la palat, să știi! - Eu nu arăt ca un om de zăpadă obișnuit, nu știu dacă s-ar cădea să apar în fața reginei
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
pe drumul subteran, a ajuns în cele din urmă la trapă, care nu s-a deschis însă din prima încercare. Aiko a intrat în panică. A reușit, în ultimul moment, să facă tot drumul înapoi. * S-a strecurat în pat, gâfâind. Chiar atunci s-a deschis ușa și a intrat Shinji, precipitat. ”Unde ai fost?”, a întrebat-o acesta. ”Nicăieri”, răspunse Aiko, speriată, dar respirația precipitată o trăda. ”Minți”, replică Shinji, ”ai fugit!”. Dar nu am timp de aceasta acum, o să
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
este scrum, nu mai sunt, dragostea mea, urcăm în tumult. Să nu mori, Doamne, nici eu nu mor, ne refugiem în Labrador. Stoluri de ciori se mai rotesc, pare cam vesel, dar e grotesc. Copacul se zbate, e un incendiu, gâfâie frica, șoptești mereu thank you. De-acu unde mergem? Cât ține asfaltul? Nu mai sunt nimeni, dar sunt totuși altul. Pădure de aer, explozie totală, doar Turnavitu-i cu socoteală. BORIS MARIAN .
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
la realitate dintr-un vis plăcut, care a rămas doar un vis neîmplinit. Se simțea jenată față de Condurache, așa cum se simțea și el față de ea. - Gabriellé, scuză-mă că m-am lăsat ademenit de frumusețea și tinerețea ta, îi spuse gâfâind bărbatul și asta nu din cauza efortului depus s-o readucă între brațele fotoliului. Îmi cer scuze. Nu trebuia să se întâmple acest lucru, mai ales că-mi ești elevă și ești așa de tânără... - Și eu sunt la fel de vinovată, recunoscu
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
închipuindu-mi în mintea mea de copil, că o ajut nevoie mare. Se goliseră donițele și trebuiau umplute din nou? Săream oferindu-mă să scot apă din pompă, ceea ce nu era chiar așa de ușor pentru un copil ca mine. Gâfâiam, mă întreba mama dacă este greu, spuneam nu și eram tare mândru pentru orice treabă pe care o făceau oamenii mari și la care ajungeam și eu. De cu toamna, punea mama războiul de țesut pentru peretare sau pânzeturi, motiv
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
încerca, nebuno, să-ți biciui viitorul! Și nu-ncerca, turbato, să-l întorci din drum! Supune-te legilor Firii și pleacă chiar acum! Ia-ți fioroasele creaturi și du-le în Țara de Fum! Obosită și speriată, Iarna îi spuse gâfâind: - Umbră blestemată, de îmi ești dușman, mă voi lupta cu tine și cu cei pe care îi trimiți împotriva mea. Să știi că sunt puternică și, dacă Firea se va întoarce împotriva mea, voi lupta chiar și împotriva Firii. Furioasă
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
Elena, Vicotor...Coborâți imediat...este Colonelul!... repede, repede...strigă glasul apretat din spatele ușii din stejar bine lustruite. Elena și Victor tresar. Se privesc vinovați. Ies din dormitor și coboară scările câte două odată. Colonelul, lat pe canapea, cu fața hâită, gâfâie ca un câine de curse. Doamna Ghervescu îi freacă mîinile și încheieturile. - Repede Elena... ieși în stradă și strigă o birjă! ordonă Victor. - Domnule Colonel, unde vă doare? Victor îi ia mâna stângă și-i caută pulsul. - Îîîî...Colonelul se
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
tramvai. Dl. Constantin, care avea un avans considerabil, dăduse colțul îndreptându-se către stația autobuzului 73. Au trecut două tramvaie pe care le-ar fi putut lua. A așteptat însă. Nu avea de ce să fugă. Dl. Constantin s-a întors gâfâind. A fost surprins să-l găsească rezemat de stâlpul stației: - De ce te-ai oprit aici? - Am abonament la tramvai. - Hai cu mașina! - Nu am bani de bilet; am doar abonament... - Îți plătesc eu biletul. - N-aș vrea să vă bag
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]