99,031 matches
-
de marocani. E aproape un fel de cîrciumă, în care obiectele sînt kitsch și atmosfera e foarte specifică, dar care îmbogățește, fără a-l epuiza, firește, acest tablou al cafenelelor Parisului. "Scriem mereu aceeași carte" Trebuie să înțeleg că ai gîndit tot timpul această a doua carte ca fiind destinată publicului românesc? Nu sînt prima care am spus că scriem în totdeauna aceeași carte. Am descoperit și eu asta. Numai în aparență subiectele sînt diferite. Există un fir curgător, pe care
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
se mai află în parohia lor, ce nevoie mai au de bani? În schimb, devine firească, nu e așa, "suplimentarea bugetului S. G. G." Cinismul Hotărîrii este stupefiant. Citind-o (de două ori, fiindcă nu-mi credeam ochilor), m-am gîndit la toate vorbele frumoase ce se vor fi rostit la Forum pe tema grijii statului față de cultură. Treisprezece milioane de volume intră definitiv la apă, cartea românească se îneacă, așa dar, iar Guvernul se procopsește cu un sediu (mult prea
De ce n-am participat la Forumul Culturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14964_a_16289]
-
mai greu de crezut că și încurajator. Și totuși, titlul de mai sus, din capul locului apreciere, vine cu toate meritele conținute să statueze profilul ediției critice I. L. Caragiale Opere, în trei volume. Nu orice fel de volume, dacă ne gândim că numără 1835 de pagini, primul, 1270 și 1238 următoarele, pentru care a fost folosită extrem de fina hârtie "biblie" a exemplarelor de lux. Ediția debutează, ca dată de apariție, în anul 2000, cu Proză literară (I) și Teatru. Scrieri despre
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
Stancu Ilin și Constantin Hârlav. Prefața aparține lui Eugen Simion, I. L. Caragiale și spiritul românesc. Așa cum se prezintă, asemenea apariții editoriale, individualizate în colecția "Opere fundamentale" ale literaturii române, sunt o certitudine estetică. Mă refer la colecție, în totalitatea sa, gândită de Eugen Simion, coordonatorul său, în formula colecției franceze "Pléiade" a Editurii Gallimard. Rigoarea concepției, precizia aplicării sale în practică, țin de înțelesul complex dat de editori muncii lor, căreia nu-i lipsește nici conștiința că de ea depinde veridicitatea
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
par aprins răsucit în singurul său ochi monstruos... Ceva ce mi s-o fi întâmplat chiar mie, poate, ceva important, de care nu-mi mai aduc aminte. În orice caz, contextul în care este plasat citatul clasic, îmi dă de gândit... Iată ce însemnări mai întâlnesc făcute în aceeași zi de 18 mai 1963: Nu avem altă proprietate decât cuvintele... (Urmează o ștersătură apăsată cu cerneală neagră)... Și teama poate avea o noblețe a ei... Diverse moduri de a avea teamă
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
Melinescu. România literară îi urează cu acest prilej un călduros "La mulți ani !" IANUARIE 1989 Când ies pe stradă simt imediat că cineva e în spatele meu, mergând cu pasul meu, apucând-o pe drumul pe care eu, fără să mă gândesc prea mult, mă hotărăsc să merg ca să scap de cadența pașilor celui care mă urmărește. Uneori mă întorc brusc și văd spatele unui bărbat îmbrăcat în haină de blană, grăbindu-se în direcție opusă. Apoi uit, crezând că e vorba
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
uitării, Lethe. Prima barcă e extrem de zgomotoasă, ca un furnicar fără odihnă, pe valurile oceanului furios, producând ea însăși valuri imense, infernul, haosul. Dar toți îmbarcații sunt plini de încredere că măcar o dată cu somnul furtuna se va liniști și se gândesc la somn ca la o comoară prețioasă din care vor scoate, ca dintr-un puț adânc, noi forțe pentru dimineață. Dar ce se întâmplă cu cei care au dormit tot timpul, cei cărora le-au scăpat momentele de vârf ale
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
știu în ce an, dar eram împreună cu tine și așa, dintr-o dată, în timpul unei lungi plimbări, tu ai plecat fără să te mai întorci. Te-am așteptat o oră, două, trei, patru și tu nu veneai și m-am întunecat gândindu-mă că nu meritam să mă părăsești așa, fără să-mi lași un semn de viață, o scrisoare, un cuvânt... Am ieșit pe stradă să văd dacă cineva te-a văzut plecând și toți mă priveau uimiți, dând din cap
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ora când n-o va putea pierde - doar somn, dispariție, modestă renunțare. Cei patru pereți ai acestei camere sărace sunt în același timp pentru mine celulă și distanță, pat și sicriu. Am cunoscut momentele cele mai fericite atunci când nu mă gândeam la nimic, visând nimic, pierdută într-o toropeală vegetală, o mătase a broaștei crescând pe suprafața vieții. Savurez fără amărăciune conștiința absurdă de a nu fi nimic, presimțind gestul morții și al dispariției. N-am putut niciodată numi pe cineva
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
mai ales acum după anii grei de experiență a scrisului, după care se simte parcă un fel de ușurare în a lua în piept munca la o nouă carte. Această luptă cu scrisul mi se pare singura cale de a gândi și a ajunge dincolo de gândire și simțire, încât chiar dorința publicării și a succesului devine secundară. Scriind, vreau mereu să mă țin în dialog cu cineva, cu contemporanii mei, poate, în așa fel încât individualitatea mea și a lor să
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
greutățile sortite lor." Cartea Marinei Arsenievna Tarkovskaia, sora regizorului, intitulată Cioburi de oglindă 1, din a cărei versiune în limba română - aflată în pregătire - am citat un fragment, vine să facă lumină într-o zonă atât de puțin cunoscută. "Am gândit această carte ca o cronică de familie, bazată pe materiale documentare,- adaugă în cuvântul introductiv autoarea. Mi-au luat mult timp strângerea lor, drumurile pe care le-am făcut prin orașele legate de biografia familiei, munca în arhive. Dar amintirile
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
cărți despre cei foarte apropiați și iubiți, mutați mai toți în lumea umbrelor, nu a fost un lucru ușor. Când am scris despre soarta rudelor apropiate, - mărturisește autoarea într-un interviu 4 - am avut sentimentul că le retrăiesc viețile, că gândesc, trăiesc și sufăr împreună cu ei. Am început astfel să-i înțeleg. A fost însă, chinuitor. îmi aduceam uneori aminte de câte cineva, ca în transă." Ca singură supraviețuitoare și martoră a unor evenimente, Marina Tarkovskaia a trecut și prin chinuitoare
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
texte de mici dimensiuni, scrise în februarie 2002, care explică două momente cheie: confiscarea agendei cu însemnări personale în 18 iulie 1988 la aeroportul Otopeni, întîmplare care duce la o primă sancțiune profesională și scandalul din ianuarie 1989 în jurul manifestului gîndit de Petre Mihai Băcanu care o marginalizează definitiv într-un post de corector. Toate celelalte capitole sînt scrise între 1987 și 1989 și n-avem motive să credem că s-ar fi operat modificări esențiale în text. Senzația de la primele
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
ci despre A Beautiful Mind. Și iarăși încerc să mă abțin de la aprecieri, pentru că altceva m-a pus pe gînduri în filmul ăsta și nu dacă a meritat sau nu Oscarul. Oricum, față de Titanic distanța e uriașă, iar dacă ne gîndim la personaj și la decor, am putea să spunem că încep să se poarte intelectualii. Și tocmai aici e buba: intelectualii. Și nu oricare, ci matematicienii și literații, cei mai cu capul în nori, inutilii, nebunii, sau cum zice cineva
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
și doctoratul și tot ce se putea academicește termina. Și care se întreabă, în intervalul dureros dintre tinerețe și maturitate: unde e "the big brother", care e lumea pe care trebuie s-o scape de la pieire... * Și să nu ne gîndim, că am strica tot efectul acestei întrebări retorice, care sînt lumile paralele, care sînt tărîmurile schizofreniei pe care intelectualii respectabili din jurul nostru și le creează în absența unei reale utilități.
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
nu afectează viii, pentru că ei există, nici morții, pentru că nu mai există. Dar aceste argumente nu l-au putut convinge pe Axiochos. Toate aceste nu sunt decât niște sofisme la modă prin școlile filosofice" spuse el. - Asta fiindcă tu nu gândești - i-a răspuns Socrate - că legi de lipsa bunurilor senzația relelor și că, fără să te gândești că ești mort, introduci, în loc, ceva ce nu poate percepe această senzație. Văzând cât de puțin succes avură cuvintele sale, Socrate recurse la
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
au putut convinge pe Axiochos. Toate aceste nu sunt decât niște sofisme la modă prin școlile filosofice" spuse el. - Asta fiindcă tu nu gândești - i-a răspuns Socrate - că legi de lipsa bunurilor senzația relelor și că, fără să te gândești că ești mort, introduci, în loc, ceva ce nu poate percepe această senzație. Văzând cât de puțin succes avură cuvintele sale, Socrate recurse la un alt argument, cel al nemuririi sufletului. Sufletul este nemuritor: ceea ce dovedește acest lucru sunt descoperirile minunate
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
acest soi se folosesc pentru a lega orașul de suburbiile sale, dar nu taie orașul în cartierele sale cele mai populate. Ce nu se poate la alții se poate în București, fiindcă prostimea din România acceptă orice, pare a fi gîndit cel care și-a pus semnătura ultimei aprobări pe acest proiect care ar fi trebuit să-i aducă demiterea și excluderea de la orice treabă administrativă. Dacă acest cineva e chiar actualul primar general al Capitalei, Traian Băsescu, ar trebui să
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
urmă cu vreo zece ani am scris sub forma unei conversații fictive despre ponoasele ocupației și posibilitatea creării statului palestinian. Era un subiect tabu pe atunci, acum vorbește toată lumea despre asta. Am avut îndrăzneala să spun avant la lettre ce gîndeam, și am fost înjurată copios. Un corespondent mă trimitea la Turnul Londrei și de acolo la ghilotină, pe urmele Annei Boleyn. Un coleg scriitor protesta tot pe atunci cu și mai mare vehemență împotriva altui articol în care făceam o
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
Versailles al Nordului, unde cei doi au petrecut singura lor vară de iubire, a fost făcut apoi una cu pământul. Personajele sunt definite prin laitmotive, expresii preluate de Enquist din documentele epocii, dar poate totuși cam des folosite. Guldberg se gândește mereu la pădurea de arbori imenși doborâți de furtună, unde nu rămâne, triumfător, decât tufișul neînsemnat, și se compară pe sine cu un "călcător în teasc" pomenit de profetul Isaia, care zdrobește popoare și restabilește puritatea. Reverdil, preceptorul evreu elvețian
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
Ana-Stanca Tabarasi Integrare europeană Obor. îmi sar în față niște chivuțe strivite sub saci de rafie sintetică: "Cum ajungem la Europa?" ( Deși bănuiam că se referă la niște depozite en gros situate pe Șoseaua Afumați, o clipă m-am gândit la analizele lui Havel). "Uite tramvaiul 21, chiar în stație. Mergeți până la capăt și acolo, mai întrebați". Culmea e că și eu tot Europa căutam, dar un cinematograf care poartă acest nume. Nu știam că în ultimii ani, cât am
Actualitatea by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/15329_a_16654]
-
Telefil La o emisiune a lui Marius Tucă, mare bucurie, mare! Revedere cu dnii Păunescu și Vadim. Telefil se declară mulțumiți de faptul că invitații arată ca totdeauna. Gîndesc ca totdeauna. (Cu o mică excepție în cazul lui A.P., devenit subit prooccidental. Dacă dorința de a-l apăra pe Miloșevici la Haga tot nu i-a fost împlinită, la ce bun să persiste în filocomunisme de tip sîrbesc și
Mareșalul și evreii by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15334_a_16659]
-
an, tabără la Padina, în Bucegi, asta e o glumă. Că statuile și busturile Mareșalului înfloresc ca ciupercile, ce înseamnă asta. Dl Cristoiu e obsedat de atributul care definește ordonanța. Ciudat este și că nici unul dintre participanți nu s-a gîndit că era obligatorie o discriminare de principiu, între o abordare politică și una istorică a rolului Mareșalului. Dacă dl Buzatu n-ar fi membru al unui partid naționalist, d-sa ar putea susține, ca istoric, ce vrea. Politic, poziția d-
Mareșalul și evreii by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15334_a_16659]
-
o imitație neinspirată a galelor UNITER) și, mai ales, în lipsa unui juriu, ele par să concureze neloial premiile tradiționale ale breslei. Oare de ce s-a străduit M.C.C. să facă o asemenea investiție? Și de ce tocmai acum? Ca scriitor, mă pot gîndi la o ofensivă de oficializare a premiilor (și nu doar a lor) și în literatură, teatrul fiind doar începutul. (În paranteză fie spus, căci nu merită mai mult, vicepreședintelui Uniunii Scriitorilor, prezent pe scenă ca să înmîneze unul din premii, nu
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
să consideri cea mai atractivă știre a zilei faptul că acest machior declară că i-a căzut cu tronc, "în timpul ședinței", o tînără drăguță, dra Babalîc, cu care a hotărît pe loc să se și însoare, peste un an-doi!... Mă gîndesc, fără să vreau, cu un gust amar, la marii noștri machieuri, care nu mai sînt, la un Ștefan Mihăilescu, la un Ion Toma - cărora nimeni nu le-a spus, vreodată, stiliști, și care n-au apărut, niciodată, pe prima pagină
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]