102,537 matches
-
se părea cel mai mare inamic. Începu cu un mic dejun frugal și contar principiilor ei, chiar mâncă repede, dar se pare că nervozitatea care o stăpânea își spunea cuvântul. Un moment chiar vru să ia un Distonocalm, dar se gândi că după somniferele din seara precedentă s-ar putea să aibă reacții neprevăzute, așa că renunță. Strânsese masa și voia să treacă la spălarea lăzii, când auzi soneria. Tresări speriată. Să fie Andrei? Doamne, ce nesocotită am fost! Cum am putut
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1491063268.html [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
îi răspunse Natalia și o luă total prin surprindere când îi trase o palmă zdravănă. Ce-a fost asta? îngăimă, dar în același timp fu adusă cu picioarele pe pământ. Nu îi va spune în ruptul capului. Și când te gândești că era cât pe-aci... Ce-ai cerut! Știu eu!?... Palme ai cerut, palme primești! Acest răspuns o răscoli din toate măruntaiele și nu numai că îi dădu dreptate soțului ei, ba chiar fu zguduită de remușcări. Scurtă așadar pe cât
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1491063268.html [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
faptul că, orbită de iubire, nu-i pusese nicio clipă la îndoială devotamentul. Va avea oare el tăria de a se expune unui divorț, care îi va afecta de această dată și o posibilă carieră politică!? La asta nu se gândise și abia acum realiza cât fusese de nesocotită. Iubise necondiționat și își dădea seama cât de complicată poate fi viața. De fapt, își spunea, oamenii sunt cei care o complică. Dacă nu ar fi legați prin căsătoria ce presupune un
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1491063268.html [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
Cerul Limbii Române a urcat în zare, Vorbește lumina eminesciană a limbii din Carpați, Plecarea ei e trisă și-albastru orizontului mă doare Căci versul ei unea distanța dintre frați. Înlăcrimată-i Țara,Ceahlăul și Prutul ne trecut, Căci Poetul gândea că râul nu ne desparte, Acum,când în aura istoriei a urcat tăcut, Drumul spre Unire ni-l luminează din Carte. A mai urcat o stea și cele de-aici clipesc a durere, A rămas în urmă o lacrimă și-
ÎNĂLŢAREA LA CERUL LUMINII LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Inaltarea_la_cerul_luminii_limbii_romane.html [Corola-blog/BlogPost/351533_a_352862]
-
piere Și-acolo de Limba Română-mamă îi pasă. Prezentul îi nostalgie vremelnică și vinovată, Prea puțin făcuta-am pentru el și regret, Cînd mierea Limbii Noastre învățată E alungată acolo din alfabet. Înlăcrimată-i Țara,Ceahlăul și versul meu, Poetul gândea că Prutul nu ne desparte, Și Limba Română ne unește tăcută mereu, Drumul Unirii, de-acum, îl luminează din Carte. Înălțarea în vitralii O mare de orgii în ochii albaștri Și tu ieșită goală din ceață, Cerul susținut de câțiva
ÎNĂLŢAREA LA CERUL LUMINII LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Inaltarea_la_cerul_luminii_limbii_romane.html [Corola-blog/BlogPost/351533_a_352862]
-
șir, lung, apoi își drese glasul încercând, parcă, să mai câștige puțin timp până să-i dea acesteia vestea. Avea rețineri pentru că i se părea că vestea ce avea să o transmită, cu siguranță, nu va avea un efect plăcut. Gândi în mintea ei: “Măcar de ar fi fost mami acasă... Ea ar fi știut cum să-i spună, dar nu pot aștepta... Curaj, Cristina!” - Sărut-mâna! zise Cristina pășind îndrăzneață peste prag, trecând pe lângă Emanuela și pătrunzând în liniștea și răcoarea
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
un “noroc” pentru fetiță că a rămas cu el, altfel cine știe... Spune-mi! De ce fata este cu tine și nu la spital și unde este cea care ar trebui să-i poarte de grijă? Off, Doamni, doamnî! m-am gândit și eu șî dac’-aș fi aflat răspuns, cum nu v-aș spuni? Ioana, nu știu undi s-o fi dus..., o vinit pi la ora zăci jumati, mi-o pus fata-n brațî, o plecat șî bunî plecat-o
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
toate acestea, cu orice risc și cu mare hotărâre, pentru binele Danielei, căreia trebuia să-i schimbe soarta. - Bună, Emanuela! Ce s-a întâmplat? Cum de i-au dat drumul așa repede din spital? Cum este posibil? Nimeni nu mai gândește în țara asta... La așa ceva, chiar nu m-am așteptat. Sunt șocată! - Nu mai mult decât mine, draga mea. Vom discuta, dar spune-mi dacă ai luat ce te-am rugat? - Da, am rezolvat și ți-am luat și pamperși
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
fetița când a venit Costel cu ea la ușă, se reinstala întreaga agitație de mai devreme și își stăpânea cu greu lacrimile. După ce termină de povestit, îi dădu Danielei biberonul și îi spuse prietenei sale la ce anume s-a gândit, solicitând părerea acesteia. - Eu zic că este foarte bine așa, Emanuela. Chiar nu văd o altă soluție mai bună, spuse Simona. Cred că este singura posibilitate prin care o poți scoate pe Daniela din ghearele mizerabile ale acestor nenorociți... Dumnezeu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
Ce instituție sunteți? Care este rolul dumneavoastră, de fapt? Nu accept ideea, ca acest copil să mai fie lăsat în mâinile acestei femei, fie și pentru o secundă! - Dacă îmi dați voie, doamna Romașcanu..., nu la asta mă refeream, mă gândeam la faptul că..., ați putea avea dumneavoastră grijă de fetiță până luni. Ați avea, astfel, ocazia să petreceți ceva timp împreună, iar ea s-ar afla în siguranță și eu aș sta liniștită știind că este pe mâini bune. Uitați
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
izbucni: - Domnișoară dragă, până unde puteți merge? Care vă sunt limitele? Care din avantajele ce mi le-ați prezentat este, de fapt, cel mai important? Cel în care ați sta dumneavoastră liniștită? O, nu! Nu era asta, doamnă, dar mă gândeam, vorbisem cu doamna directoare... și..., se bâlbâi asistenta - Și? Și ce? Ați pus la cale această rezolvare a problemei... Ingenioasă, trebuie să recunosc. Dar v-ați înșelat. Ați făcut calculele excluzându-mă din ecuație, ați exclus “necunoscuta”. Nu că nu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
mai greu să ajungă. Scutură agitată din cap, ca și cum ar fi vrut să împrăștie acele gânduri înfiripate rapid și atât de obsesiv. O întrebă pe asistenta socială care, între timp, își verifica ceva în geantă. - Parcă... ați spus ceva? Mă gândeam..., cred că am fost puțin neatentă, se scuză Emanuela... - Vă înțeleg. Este o stare normală. O întâlnesc deseori, stați liniștită! încercă asistenta socială să o încurajeze, apoi continuă. Nu trebuie să vă faceți griji... Este o familie bună și veți
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
să reziste la această legănare continuă. Să nu avem rău de mare. Dacă nu este hulă (furtună de fund), totul este în regulă. Te leagănă ca într-un balansoar și atât. Cât timp trage peștele, nu ai timp să te gândești la mare. Aceasta este și greșeala noastră. Peștele trăgea ca apucatul, prindeam numai bucăți mari, negre și cel puțin doi la fiecare ridicare a voltei. Nu am băgat de seamă că marea era acum cu valuri largi și înalte de peste
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor.html [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă nu se mai termina parâma de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă. Numai când mă gândeam că am de tras la rame să parcurg contra valului și vântului aproape doi kilometri, mă apuca groaza. Vom ajunge oare la mal sau ne va duce furtuna spre larg? În caz că nu vom reuși să învingem furia mării, telefoanele mobile
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor.html [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
din aceeași familie cu bâtă, ciomag, ciocan, palmă, nuia? Protecția Copilului să nu intre în panică, nu, nu e un titlu ascuns despre violență, nu mi-am bătut și nici n-o să-mi bat copilul - nu sunt dintre cei ce gândesc că „bătaia e ruptă din rai”. Deci să nu fiu acuzată de vreo organizație că aplic proverbul pe ascuns, cu ciocanul din dotarea pentru ședința foto care, fie vorba între noi, a fost imortalizată de însuși copilul cu pricina, cel
CUM S-A FĂCUT DE NU MI-AM BĂTUT COPILUL de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Carmen_musat_coman_cum_s_a_facut_de_nu_mi_am_batut_copilul_carmen_musat_coman_1327653297.html [Corola-blog/BlogPost/340592_a_341921]
-
Pe bilet scria: „Părinții nemulțumiți cred că numai copiii altora sunt buni”. Acela a fost momentul în care m-am decis să pun laolaltă gândurile mele despre părinți și copii. Poate că o vorbă, o situație vă vor da de gândit așa cum mi-au dat și mie, la vremea respectivă. Nu cred că acum sunt o mamă mai bună, mai deșteaptă, mai înțeleaptă, însă mă străduiesc. Și îi dedic fiicei mele Ana această carte, nu pentru că datorită ei am bătut toate
CUM S-A FĂCUT DE NU MI-AM BĂTUT COPILUL de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Carmen_musat_coman_cum_s_a_facut_de_nu_mi_am_batut_copilul_carmen_musat_coman_1327653297.html [Corola-blog/BlogPost/340592_a_341921]
-
am schimbat aproape nimic. Oricine poate încerca să scrie, făcându-și din asta un crez. Trebuie însă să citești mult, trebuie să cauți mereu și poate vei reuși. Nu vă feriți să scrieți, căci scrisul rămâne un document. Tu cititorule, gândește-te că propria ta conștiință îți va fi întotdeauna judecătorul suprem. Sigur, cei care m-au învățat carte nu mai sunt. Le păstrez o veșnică recunoștință, căci adevăratul mormânt se află în sufletul fiecăruia dintre noi. Citind ceea ce am scris
DRAGĂ CITITORULE 2001 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Drag_cititorule_2001.html [Corola-blog/BlogPost/360885_a_362214]
-
umblând pe drumuri cu teatrul, îmbrăcămintea și încălțămintea se deterioraseră. Dar mai târziu, unii dintre ei scriindu-și amintirile, vedeau în neglijența lui semnele depresiunii ( ceea ce era prematur). Tinerii școlari blăjeni erau mirați de cunoștințele băiatului cu școlaritatea neîncheiată, „ de gândeai că vrea să înghită toată știința din lume”. Prin trecerea lui Eminescu pe la Sibiu avem mărturii de la N Densusianu, evocându-l „cu fața negricioasă, cu ochii mari deschiși, cu un zâmbet pe buze”, dar îmbrăcat„într-un costum cu totul
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
candid.” Maiorescu, pentru a justifica detașarea și dezinteresul poetului pentru propria operă zice: „El citea poeziile ca și când ar fi fost a altuia, fără vreo ambiție personală... Parcă ar fi fost o lucrare străină de el, niciodată nu s-ar fi gândit măcar s-o publice. Publicarea îi era indiferentă. Se mulțumea cu emoțiunea estetică a unui mic cerc de amici, fără a se gândi la nicio satisfacție de amor propriu, el se considera oarecum ca organul accidental, prin care însăși poezia
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
vreo ambiție personală... Parcă ar fi fost o lucrare străină de el, niciodată nu s-ar fi gândit măcar s-o publice. Publicarea îi era indiferentă. Se mulțumea cu emoțiunea estetică a unui mic cerc de amici, fără a se gândi la nicio satisfacție de amor propriu, el se considera oarecum ca organul accidental, prin care însăși poezia se manifesta, așa că ar fi primit cu aceeași mulțumire să se fi manifestat prin altul”. A treia etapă, etapa de la „Timpul” a fost
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
surâzând. Îl puserăm între noi, într-o trăsurică lipovenească cu un cal și ridicarăm drumul printre casele boierești, cu curți mari spre Copou. Pe drum, Eminescu vorbi puțin dând numai câte un răspuns scurt și cumunte, având aerul că se gândește la ce-l întrebam și mai mult surâdea.” Curând Eminescu nu mai e de recunoscut, fiind parcă vorba de un alt om. S-a degradat fizic și moral încât părea din altă lume. „Trecea pe stradele Iașului un om greoi
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
spre dragostea să, din înțelepciunea Logosului divin spre darul sau creator, din Milosârdia Fecioarei spre frumusețea Patriei dragi, din Răscumpărarea Mântuitorului Hristos spre învierea vieții în cadrul Cetei Alese: „Viața noastră nu a fost făcută ca să ne plângem și ca să ne gândim, precum cei ce aduc prigoana, râul și destrămarea, la toate cele trecătoare, ea ni s-a dat ca să ne străduim să devenim, în felul nostru, model și exemplu, iar numele bun și faptă bună, oricât ar fi, în proporție, de
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1417514633.html [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
acum în minte toate detaliile fugii lui și țăcănitul precipitat al cârjelor sale pe caldarâm. Seara am băut și pentru el un pahar de vin, cerându-i iertare în gând, pentru cele întîmplate. Pentru siguranța circulației, stau uneori și mă gândesc că oamenii impulsivi și colerici ca mine, dacă n-ar trebui să fie examinați după alte criterii sau mai bine zis examenul de conducere auto să fie diferențiat după cele patru tipuri de caracter determinate psihologic. Petreceam un concediu de
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_27_ion_untaru_1348806033.html [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
stânga față. Fuzetă care, dacă s-ar fi rupt cu numai o zi mai devreme, demult nu m-aș mai fi numărat printre oamenii vii ai lumii acesteia. Când îmi aduc aminte prin câte pățanii am trecut, stau și mă gândesc că de mult lucruri mă pot plânge, numai de protecția îngerului meu păzitor, nu! Referință Bibliografică: Ne-am întâlnit pe internet (27) / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 636, Anul II, 27 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_27_ion_untaru_1348806033.html [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
nu-i cunoaștem. De jignim, ori rănim, de facem cu bună seamă ironii lipsite de înțelepciune, EMINESCU SĂ NE JUDECE. Ai zice că ar trebui să nu ne pese de nimeni și de nimic. Măcar la EMINESCU să ne mai gândim atunci când transformăm țara asta, țara noastră de glorii și de dor, într-una a nimicului, a josniciei, a ieftinelilor și a mediocrității, uitând că doar prin noi o poate aștepta ceva măreț, căci viitoru-i mare, mare viitor. De nu mai
EMINESCU SĂ NE JUDECE de PAUL SURUGIU FUEGO în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/paul_surugiu_fuego_1434375867.html [Corola-blog/BlogPost/360536_a_361865]