378 matches
-
intersecția decadelor de vîrste, ce se refuzau neantului devorator ce Începuse și continua... În 1945 Încetase războiul, dar cu un an Înainte, În august 1944, În noaptea aceea de neuitat pentru mine și generația mea ascultasem, la aparatul de radio, gîtuit de emoție mesajul tînărului rege prin care anunța națiunii armistițiul și trecerea țării alături de Națiunile Unite, spre care tînjisem Încă de pe băncile liceului, cînd frontierele fuseseră negate și aruncate În aer. Marele nostru rege, care urca pe umerii lui tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
A dat să-ți sărute mîna, pe care ți-a cuprins-o cu tărie. Era Îmbrăcată În negru, părea În doliu. Tu ți-ai retras mîna: - Nu, nu se poate! SÎnt și eu bucuros, ai spus, și emoția te-a gîtuit pînă tîrziu. - Mi-aduc aminte. Vrei să spui că n-am greșit niciodată? - Nu. Nu există nimic fără să fie pîndit de greșeală, În profesiunea ta mai ales, și În aceea de medic. Medicina internă de pildă e ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu sica în mână... Nu știi să ucizi! Făcu încă un pas spre Valerius; părul lui zburlit semăna cu coama unui animal sălbatic. — Să vezi cum or să mă aplaude când o să-ți înfig pumnalul în beregată... Glasul îi era gâtuit de furie. — Peste puțină vreme va veni aici publicul... Toți or să se adune în jurul tău, ca de obicei... Dar tu ești doar zeul celor lași, iar eu am să-ți scot mațele. Se apropie și mai mult. Marcus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sunt mesagerul împăratului, se grăbi să precizeze trimisul lui Vitellius. Nu-ți vărsa mânia asupra mea. — Nu eu îi ucid pe ambasadori, ci împăratul tău. Nu eu uit că ambasadorii sunt sacri chiar și pentru barbari... Glasul lui Antonius era gâtuit de mânie, iar în priviri i se citeau furia și durerea. — În zori am aflat că a ars Capitolium-ul, iar Flavius Sabinus, prefectul Romei, fratele împăratului și dragului meu prieten, a fost ucis. În timpul sărbătorii sacre a Saturnaliilor, ați umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că dinspre cimitir (tocmai dinspre cimitir!), auzeam foșnete. Imediat mi-am pus arma în poziție de tragere, pregătit s-o folosesc. Părea că cineva sărise gardul, inima îmi bătea nebunește. Efectiv, am rămas paralizat când ceva străluci în mâna intrusului. Gâtuit de emoție, reușii să bâigui regulamentar “Stai, cine- i?”, dar prea târziu. Respectivul se apropiase, eram sigur, să mă înjunghie! Ia de ici, hai ia de ici!“, auzii. Era domnul sergent, dăduse o fugă în sat pentru o damigeană cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a trecut pe roșu la un stop și a virat greșit pe Madison, drept În traficul de pe contrasens. S‑au izbit În plin de un taxi, pe partea șoferului și, ăă, mă rog, știi ce a urmat. S‑a oprit gâtuit de emoție și mi‑am dat seama În acel moment că lucrurile stăteau mai prost decât mă lăsase toată lumea să Înțeleag. În ultima jumătate de oră nu făcusem decât să pun Întrebări - Întâi mamei, pe urmă tatei și acum lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
posesiuni absolute a ei, de care Îmi imaginez că doar eu sunt capabil; mă Îngrozește mai ales gândul că ea poate să fie la fel cu oricine, la fel de fericită, la fel de pură; să aibă aceeași pudoare impudică, să emită același strigăt gâtuit de senzualitate În momentul orgasmului, să suspine agonic ca și cum ar muri. Dar atunci mă revolt enorm și vreau să-i imput cum de-a putut să mă mintă atât, spunând că eu sunt singurul ei amant, unicul nel mondo: „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cer nimic În schimb. Nu le cer nimic bărbaților, pentru că nu merită să le cer. Eu Îmi iau singură când am nevoie. Zău că parcă aș vrea să plec, să plec, să plec... Am În mine un gol care mă gâtuie. Lipsește ceva din mine. Dragostea? Of, iar dragostea! Nu Înțelegi că nu vei putea iubi niciodată din plin? Dacă nu te mulțumești cu imperfecții. Cu oameni care nu te satisfac pe deplin? Ei bine, ai să rămâi fată mare până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
au înapoiat de la Miron Iuga fără să fi intrat în casă. Totuși acuma examină clădirile și ograda, parcă niciodată nu le-ar fi văzut, observând ursuz: ― În conacurile astea nu e nici o siguranță... Deschis peste tot, intră cine poftește, te gâtuie și-ți dă foc, și pleacă pe aci încolo, nesupărat de nimeni. Platamonu nici nu mai răspunse și se mulțumi să zâmbească, pe când în dosul lor Aristide râdea pe înfundate de lașitatea avocatului, ținîndu-și gura cu mâinile să nu bufnească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Costică se opri o clipă, privi în jur, stânjenit, și se apropie de căruțul băiatului. Întrebă, aproape pe mutește : — Piciorul meu... celălalt... poți să-l vezi ? — Când stai nemișcat și nu țopăi, da. — Piciorul meu ? bâigui Costică Ologu, cu glasul gâtuit de emoție. Vezi piciorul meu ? Unde e, arată-mi-l ! Aici ? indică cu degetul, tremurând, pe scaun. Aici ? mută degetul puțin mai încolo. Arată-mi- l, te rog... Știi că nu pot să ți-l arăt... spuse Coltuc. Pe Costică, îmbujorat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oameni ! Armagedon : mașinile gândesc, urăsc și iubesc în locul nostru. Locomotivele regulează pe rupte vagoanele de cale ferată, pistoanele le-o trag cilindrilor, ștecherele așijderea tuturor prizelor din lume... Fierului ruginit îi dă sângele la iveală... Glasul începu să i se gâtuie de efort și tălpile să caute o treaptă de care să se sprijine. Cum podul se apropia de peretele celălalt, Jenică trase în sus maneta și huruiala se opri. Maca privi în jos, evaluă distanța și concluzia nu fu deloc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un act conștient, deliberat și că Lee l-a prezentat ca fiind într-adevăr drept "ceea ce se cuvenea să fie făcut". Camera de luat vederi se concentrează pe chipul lui Mookie, care deliberează în legătură cu ceea ce trebuie făcut după ce poliția îl gîtuise accidental pe Radio Raheem într-o luptă care începuse în clipa în care Sal îi sfărîmase mult iubitul lui aparat de radio. Lee îl urmărește apoi pe Mookie cum se îndreaptă liniștit către un container de gunoi pe care îl
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sus și în jos. Constelația exactă a acestor vectori variază odată cu fiecare reprezentare. Dispunerea sa simetrică poate crea o oază de seninătate clasică, adesea în contrast cu o structură complexă a corpului și îmbrăcămintei. Dar un chip poate fi încercat de tensiune, gâtuit de emoție, micșorat sau înclinat de perspectivă. Într-un stil nerealist, simetria trăsăturilor poate fi deformată și tensiunea poate fi astfel sporită (figura 102). În desenele animate, nasurile foarte mari, ochii bulbucați sau brațele foarte cărnoase, bărbiile prea mici și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în „Crize”, provocați de o spaimă: „Tristă, după un copac, pe cîmp/ Stă luna palidă, pustie -/ De vînt se clatină copacul -/ Și simt fiori de nebunie.// O umbra mormăind pășește.../ E om... atît, și e destul -/ Și acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”16). Fiorul e uneori, ca mai sus, trăit, resimțit ca un șoc, alteori e doar imaginat, sugerează, direct sau indirect, un regret („Parfumul rozelor ude,/ Tomnatic suspin,/ în zori, în tăcutele trude,/ Te
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
simt fiori de nebunie”. Ce anume i-a provocat? Șuierul vîntului? Scîrțîitul crengilor? Cauza neașteptatei exacerbări e dezvăluită, cît se poate de rațional, în strofa următoare: „O umbră mormăind pășește.../ E om...atît, și e destul.../ Și-acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”.1) Teama din aceste versuri amintește de teama omului din evul mediu, cînd cineva putea fi ucis doar pentru a i se lua cămașa! Uneori istoria regresează, iar la milocul perioadei interbelice omul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și, mai mult decît atît, panica de a muri sufocat. Caracterul său atroce apare în această descriere literară, marcată de autenticitatea evidentă a faptului trăit: "Chiar acum, acum, nu îmi este bine deloc, e chiar mai rău decît să fii gîtuit, mai rău decît să fii ștrangulat, sufocat, este o prăpastie psihologică, un coșmar anatomic, o angoasă metafizică, o revoltă, o plîngere; inima ce bate prea repede, mîini care se crispează, pielea care transpiră". F.-B. Michel, Le Souffle coupé Textul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
autonumește prefect. Apoi rezolvă pe foc automat următoarele : ziaristul începător Petrică a scris un articol. Stoian : „Mă, Petrică, nu se înțelege nimic, scrie cum vrei, dar să fie clar, unitatea nazistă nu va trece, pe aici nu se trece”. Iluminat, gâtuit de respect și admirație, Petrică articulează : „Ăsta-i titlul, tovarășe Stoian. Pe aici nu se trece”. Stoian îl bate pe umăr și îl trimite la „profesorul de istorie Tomescu, la liceu”, să-i mai explice câte ceva - „îi spui că l-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
acest oropsit al vieții În trecut, jucărie a partidelor politice, bătaia de joc a editorilor, a ajuns azi să locuiască În vilă, să i se plătească drept și cinstit pentru munca lui, să fie scutit de grijile zilnice care au gâtuit atâtea talenteă Partidul a spulberat credința falsă că artistul nu poate creia dacă nu-i flămând, dacă nu-i murdar, dacă nu-i tuberculos și alcoolic. (Ă). Să ne luăm sarcini și să le Îndeplinim cu mândrie”. UN SIMPTOM BEHAVIORIST
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ai muncii, VOR AFLA. Vierii și Varticii sunt prinși de groază că se vor trezi În proecția de lumină pe care o aruncă puternic Negura. De-ar fi vietate cartea, ar spinteca-o, așa cum au făcut cu burțile pruncilor. Ar gâtui-o, așa cum au făcut cu femeile pe care le siluiau. S-ar mulțumi să dănțuiască În jurul unui uriaș autodafeu, așa cum i-au Învățat maeștrii lor din Nürnberg. Și atunci, șoapte, spume șterse la repezeală În colțul buzelor. Să nu observe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu spune omu' la un Beaujolais! 88 1997 Happy-end cu bisturiu 111 1998 Pastel cu pubele 158 1999 Cu, pardon, creionul prin București 176 2000 ... Anonimul venețian 221 2001 Ghiuji priapici, juni candizi 321 2002 Dacă nu-ți plac, te gîtui! 401 2003 Deliciile dictaturii soft 442 2004 Nero, pisici, michimauși 503 2005 Generația cool-mișto 567 2006 Pol de stînga? Pall Mall! 638 Un jurnal public Val Gheorghiu își începe micul text liminar al impresionantei culegeri de față cu propoziția "Nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
schimbați, armata e cu noi!, castelul scapă de furia gloatei, (stră)bunele fantome se întorc mirate (după o jumătate de secol) din păduri, (re)iau totul în stăpînire. Și, uite, nu e nici anul de cînd cărările spre încoace erau gîtuite: staiii! nu e voie!, o luai pe altă cărare, pe alt versant, staiii! înapoi!, cei doi pîrîți faraoni își însușiseră (și) munții, staiii! nu! doar atît, să fi zărit de departe marele turn, doar atît, nu! înapoi!, helicopterul căpcăun zgîriind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe marea scriitoare: chipul acelei femei, de-acum îmbătrînite, era al mamei mele. La trei zile după vernisaj, cineva s-a apropiat și mi-a spus: formidabil! e chipul mamei mele. În preajma închiderii expoziției, altcineva mi-a mărturisit cu voce gîtuită de mirare: cum se poate! e portretul mamei. Am notat atunci în Jurnal: iată efectul (scontat? nescontat?) al voinței de a picta cu orice preț "modern", de a te ține departe de... "canonul" asemănării, atît de în dauna picturii "pure
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totul alunecă-n somn. N-aș putea adormi. O iau pe lîngă Voievozi și m-afund în cărarea ce duce-n Gane. În fundac, mă opresc. El, cu păr lung, în coadă, o ține îmbrățișat pe la spate. Ce îmbrățișat! O gîtuie. O fi doar joc, înscenarea unei nebunii adolescentine. Da' de unde: fata începe să se zbată tot mai horcăit și cade-n genunchi. Băiatul n-o lasă, o ridică, ea scoate un țipăt, primul țipăt, și-ncearcă să scape, ajunge pînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și în nașterea pruncului dorit/ nedorit și în înhumarea lui imprevizibilă. Și în dementa pasiune pentru exaltatul Esenin, și în dansul descreierat printre sîngeroșii bolșevici. Gestul final e, și el, scenic: eșarfa din jurul gîtului prinsă în roata mașinii fantomă, o gîtuie mortal. Vecinul/vecina ex Secu. Aceeași răceală de-a ucide fulgerător propășitul cîine care i se uită în ochi, cu cea de ieri, calificată, de a-și suprima semenul care-i ocolea privirea. Ținuta demnă a Regelui Mihai pășind, firesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vrut, pur și simplu, să se amuze. Și, ca orice modern ce se respectă, și-a plasat cumva predicția între futurism și futurologie. Pentru că, altfel, vedem cu toții cam cît de însîngerat-religios debutează secolul XXI. 2002 Dacă nu-ți plac, te gîtui! 3 ianuarie Două frumoase elvețiene (de expresie franceză), încă tinere, își propun o evadare în Mediterana, dorindu-și astfel să scape de... bărbați. Asta, grosso modo. Pentru că nu numai presiunea masculilor (fără de care rafinatele dezabuzate n-ar fi ele cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]