867 matches
-
Lanark pe un ton sever: — Du-te și adu două farfurii de supă din bucătărie. — De ce? Fă ce ți se spune. El alergă pe lîngă arcade, auzind sunetele liturghiei care veneau de la parterul catedralei. O voce depărtată de preot psalmodia: „Gătit-ai înaintea mea masă den preajama celor ce mă năcăjăsc...“. Jack stătea în bucătărie, ascultîndu-l pe Ritchie-Smollet, care se sprijinea de o masă. — Ar fi fost bine să fim mai prudenți, dar ne-am fript degetele și trebuie să suportăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dat să se ridice (mai apoi, când l-am întâlnit pe Dragoș, mi-am dat seama cât semăna cu el, aveau același păr lung, aceeași barbă albă-gălbuie, atâta doar că straiele celui întins pe pat erau noi și curate, părea gătit ca de sărbătoare...). „Nu, nu“, am spus, „n-aș vrea să vă tulbur odihna“. El și-a culcat capul pe pernă, zăcea liniștit, mă deprinsesem cu semiîntunericul din odaie, începusem să deslușesc până și ochii bătrânului, acoperiți de o pieliță
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aur ș-o trimis doi sufragii să-i dee sămânță, să semene și-mpăratul. - Să spui împăratului că nu vreau să-i dau, să văd ce mi-a face. Împăratul când a auzit așa, strașnic s-o mâniat ș-o gătit oștire, să se ducă cu răsboi asupra lui. Împăratul era frunte, știi, mai mare. Ș-a venit pân la ușa lui ș-o strigat să iasă afară. Da el ave bani, da tot cu straie de-a noastre, nu cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu mătura o doare subit degetul ori se viră în pat cu o carte. E, chipurile, indispusă. Panaiteasca... Făcu un gest de lehamite: Eu vă spun sincer, mă mir de ce o ținea bărbatu-său! Enumeră repede pe degete: Nu tu gătit, nu tu spălat, nu tu o mâncare ca lumea, o murătură, o dulceață, nu tu un ciorap cârpit. Alimentara, Nufărul și Expresul din colț! Maiorul își ascunse zâmbetul. Recunoștea în tonul Valericăi Scurtu indignarea virulentă a fetelor bătrâne față de păcatele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ușor. Fusese lăsată întredeschisă, exact ca în casele de doliu pe care Maggie și le amintea din Dublin, deschise tuturor vizitatorilor, zi și noapte. Holul era pustiu, dar casa părea primitoare. Mirosea chiar, Maggie era sigură de asta, a mâncare gătită. Bună seara! Doamnă Guttman? Nu primi nici un răspuns. Poate că bătrâna adormise în scaunul ei. Maggie intră șovăind, nedorind să dea buzna într-o casă străină. Căuta camera principală, care cu o seară înainte fusese ticsită cu sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-ți place să gătești. Mda, minți doamna Reilly. Îmi place să gătesc. Da’ câteodată se face groaznic de cald în bucătăria aia, mai ales vara. Nu vine destul aer de pe aleea din față. Iar lui Ignatius nu-i place mâncarea gătită. Lui dacă-i dai o sticlă de bere și o farfurie plină cu prăjituri cumpărate-n oraș, e mulțumit. — Ar trebui să-ți cumperi plită electrică. I-am luat una fiicei mele. Nu ’ncălzește ca soba cu gaz. — De unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gătea. În schimb, fiecare oaspete venea cu câte o tavă cu mâncare; bucătăria era Înțesată de cratițe și caserole. Nu se zărea nici urmă de sare, carne sau băutură la vedere și nu se simțea nici un miros apetisant de mâncare gătită. La fel ca mirosurile, sunetele erau și ele controlate. Muzica nu era permisă; nici televizorul, nici radioul. Gândindu-se la Johnny Cash, Armanoush s-a uitat În jur căutând-o pe Asya. A zărit-o stând pe canapea Împreună cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Kamenei, clădirea dădea înspre Canalul Iecaterniski, care era înghețat acum, dar care funcționa pe timp de vară drept canalizare. Duhoarea, în acele zile fierbinți, intra prin crepătruile din pereți și se răspândea în toată clădirea, amestecânu-se cu mirosurile de mâncare gătită, insinuându-se în viețile rezidenților, căror le invada intimitatea și le infecta visele. Interiorul era divizat de despărțitoare subțiri și luminat ici și colo de lămpi cu ulei. Unde nu lipseau cu desăvârșire, ușile erau larg deschise. Familii întregi trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
numai doi clienți în două ore. Mai întâi un cuplu și acum femeia aceasta. După ce-i plecau clienții, Higurashitei azvârlea onorariul de o sută de yeni în portofelul uriaș din peiele de crocodil. — Domnule Gas, mănânci shina-soba? — Shina-soba? — Da. Tăiței gătiți chinezește. Sunt foarte buni, crede-mă. Pe la nouă și jumătate bătrânul a oprit un vânzător ambulant de soba și i-a făcut cinste lui Gaston cu o porție. Aceasta era cina. Atât shina-soba de azi, cât și oden-ul de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mâncăruri din cele mai obișnuite - șnițel de porc, tăiței soba - de care poți mânca oriunde. Cina servită la Araki Mataemon nu i-a dezamăgit însă nici măcar pe doi gurmanzi ca Takamori și Tomoe. Li s-a servit un pește bine gătit, o supă delicioasă și asparagus cum numai în această zonă se poate găsi. La desert au primit cireșe galbene, servite într-un bol elegant de sticlă. — Oare astea sunt cireșele Napoleon? Tomoe băgă o cireașă în gură ca să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în odaia grajdului. Cică Pampu ar fi posedat, Doamne, ferește!“. Bucătăreasa nu știa mai mult, iar Ghighina voia amănunte și spera să le afle de la Pampu. Evident voia să-i arate și rochia cea nouă. Stătea în foișorul de la poartă, gătită și nerăbdătoare. Abia ajungea cu bărbia la parapetul de sus. Era o ființă mărunțică și în mișcare permanentă. Pampu, de cum o auzise, grăbise pasul și din două-trei sărituri ajunsese la ea. O privea cu uimire și atent la toate emoțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se gândea că se apropia ziua când va începe școala. Nerăbdătoare, își verifica în fiecare zi ghiozdanul numărând caietele, creioanele și tot ce mama îi cumpărase. Se îmbrăca în uniforma nouă, admirându-se în fața oglinzii cât de bine îi stătea gătită școlărește. Atunci a primit vestea. Nu concepea că i se pot întâmpla ei astfel de lucruri. Vorbele de felul „Timpul trece repede”, „Nu plec de tot”, „După aceea o să fie bine” cu care mama încerca să mai atenueze tragicul situației
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stat în putință ca să laude mâncarea adusă de Ada și Basemath. Când bărbații au terminat, s-au așezat femeile și fetele, dar așa cum se întâmplă când se pregătesc mese mari, nu prea ne mai rămăsese poftă de mâncare după atâta gătit și gustat. Mamele au fost servite de sclavele lui Esau - două fete zdravene care purtau creole mici de argint în partea de sus a urechilor. Una dintre ele era însărcinată; Tabea mi-a șoptit că era sămânța lui Esau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fac douăzeci și nouă de ani. Stau pe o canapea, într-un halat alb de prosop și chiloți suprarealiști de hârtie. Și am o fereastră de jumătate de zi. Maxim. Fumați ? Nu. Beți alcool ? Da. Mâncați în mod regulat mâncare gătită acasă ? Ridic ochii, puțin iritată. Ce întrebare mai e și asta ? De ce sunt neapărat superioare mesele la care mănânci mâncare gătită ? Am un regim alimentar hrănitor și variat, scriu în cele din urmă. Ceea ce e perfect adevărat. Oricum, toată lumea știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și am o fereastră de jumătate de zi. Maxim. Fumați ? Nu. Beți alcool ? Da. Mâncați în mod regulat mâncare gătită acasă ? Ridic ochii, puțin iritată. Ce întrebare mai e și asta ? De ce sunt neapărat superioare mesele la care mănânci mâncare gătită ? Am un regim alimentar hrănitor și variat, scriu în cele din urmă. Ceea ce e perfect adevărat. Oricum, toată lumea știe că locuitorii Chinei trăiesc mai mult decât noi - deci ce poate fi mai sănătos decât să mănânci ce mănâncă ei ? Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
perfect adevărat. Oricum, toată lumea știe că locuitorii Chinei trăiesc mai mult decât noi - deci ce poate fi mai sănătos decât să mănânci ce mănâncă ei ? Iar pizza vine din zona mediteraneană. Așa că probabil e și mai sănătoasă decât o mâncare gătită acasă. Simțiți că aveți un regim de viață echilibrat ? Da. N Da. — Am terminat, o anunț pe Maya și-i întind foile, iar ea începe să citească ce-am răspuns. Degetul ei coboară pe pagină cu viteză de melc. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
curioasă. Am o presimțire nasoală, că așteaptă să mă vadă cum încep să gătesc. Șovăind, iau o tigaie strălucitoare de pe stativ, clipă în care Trish dă buzna cu ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă. — Ce faci cu oala de gătit sparanghel la aburi ? Shit. — Am vrut doar să... mă uit la ea. Da. Încuviințez scurt, de parcă tigaia mi-a confirmat bănuielile, după care o atârn iar pe stativ. Simt că ard din ce în ce mai tare. Habar n-am cum să încep. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de chimen și cartofi la cuptor. În clipa în care scot tava imensă de tablă din cuptor, mă opresc o clipă și savurez mirosul cald de pui. În viața mea n-am simțit un miros atât de îmbietor de mâncare gătită în casă. Puiul e auriu ; pielița prăjită și crocantă e presărată cu piperul pe care l-am măcinat mai devreme ; zeama încă sfârâie în tigaie. E momentul să facem sosul, strigă Iris din colțul opus al bucătăriei. Scoate puiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din pământ. Sau... culese dintr-un arbust. De oriunde-o fi. De fiecare dată când desfac o păstaie e ca și cum aș găsi un șir de bijuterii verde deschis. Și, când duc una dintre acestea la gură, e... Ei, OK. Trebuie gătite. Câh. Când termin cu fasolea, frământăm din nou aluatul. Îl aranjăm în formă de franzele, le punem în tăvi de copt, după care trebuie să mai așteptăm încă o jumătate de oră, ca să crească iar. Dar nu știu de ce, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ai fost atât de tensionat - supraâncordat, epuizat nervos - Încât locul ăsta liniștit e prea liniștit pentru tine. Ești racordat la Înaltă tensiune. Era evident Îngrijorată de forța și violența reacțiilor mele. - Trebuie să scap de duhoarea asta grețoasă de mâncare gătită. - Hai să ieșim. - Da, să ieșim În oraș. Tu ai nevoie de o masă bună, Rosamund - trebuie să te hrănești. Eu n‑am nici un pic de poftă, dar vreau ca tu să mânânci. Nopțile mele pe insulă deveniseră neliniștite - inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și cu mine. Încă departe de a gândi normal, Întorceam mereu conversația la subiectul canibalismului. Dar doctorul Bertolucci era foarte mulțumit de starea mea și‑mi spunea: „Tocmai i‑ai tras chiulul”. Îmi salvase viața. Ședeam În fund, mâncam bucate gătite chiar de el și trăncăneam de zor. Și Rosamund părea mulțumită și emoționată. Era prima mea seară „la etaj”, și nu urma să fiu expediat la Îngrijirea cronicilor ca să mă refugiez Într‑o viață de invalid. Când am fost transferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
eu fusesem nevoită să fac duș în mod regulat, să-mi scot șpanul din păr și să-mi curăț fața după cazne îndelungi cu masca de sudură. Bucătăria nu fusese așa de norocoasă; mă hrănisem cu mâncare din oraș, deja gătită, ca să evit curățatul resturilor din materialul cu care lucram de pe diferitele suprafețe. Când vine vorba de spații deschise, asta e problema: totul ajunge peste tot... — Și locuiești tot aici? Primul lucru pe care mi-l spuse Sally, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Închise În urma sa. O altă rampă de scări, acestea periculoase și abrupte. Se Încolăciră În sus și-l purtară spre ultimele douăzeci și cinci de trepte până la ușa apartamentului său. Descuie ușa și intră, În sfârșit acasă. Îl Întâmpină mirosul de mâncare gătită, aromele amestecându-se Între ele. Astă-seară putea distinge aroma vagă de dovlecel, ceea ce Însemna că Paola făcea risotto con zucca, disponibil doar În anotimpul acesta, când dovleceii barucca durdulii și de-un verde-Închis erau aduși din Chiogga, de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sinceritatea “micilor-mari” pictori, care au pășit cu sfială, prin ochii minții și lumina culorilor, spre un tărâm nou. Cu gânduri frumoase și simțire curată, am pornit să ne facem cunoscuți, îndreptându-ne pașii spe Bojdeuca din Țicău. Casa ne aștepta gătită cu ștergare și ouă bătute cu mărgele în strălucirea soarelui blând, primitor, cu ulcele românești pe buturugi vechi. Apoi ne-am îndreptat spre Casa Pogor, conduși de minunatul elev, Mihai Panaite, și de speciala Claudia Gherghel, încântați de grafica plină
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
mai era destul, creșteau și din asfalt. CÎmpiile cu poteci de bitum erau pline de automobile, de motociclete călărite de o mulțime de Thomași, armăsari pe două roți, focoși, nepretențioși; nu cereau unor ființe tinere și nepregătite pentru așa ceva mîncare gătită, rufe spălate, călcate, rînduială și curățenie În casă. Efemeride, la scara cosmică; cele mai multe Își trăiau ziua dată Într-o disperare ce părea inconștiență. Asta nu Însemna că fetele Danemarcei erau neapărat stricate, urîtă vorbă, și nici băieții niște obsedați sexual
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]