834 matches
-
țipau și urlau la mine. Sludden era foarte bun cu ele. Le putea face mereu să cînte la unison, și cînd dormeam împreună, chiar mă făcea să mă bucur de ele. îmi zicea că n-a văzut niciodată o fată găurită în atîtea locuri. Nan zîmbi aproape matern și Lanark, cu un puseu de gelozie, văzu aceeași expresie moale, plină de amintiri, pe fața Rimei. Nan oftă și continuă: — Dar l-au alungat pînă și pe Sludden îgurile au făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am țipat să ies, pentru că lîngă mine, pe podea, a apărut o deschizătură. Lanark se cutremură și zise: — Drumul prin ea aproape că m-a ucis. Știu un soldat care-a sărit în ea cu-n revolver și a fost găurit și a murit. Nu-mi explic cum o femeie însărcinată a putut supraviețui. — Dar a fost ușor. Ca și cum te-ai cufunda într-o apă neagră și caldă în care poți respira. Fiecare părticică a mea era susținută. încă mai simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mod vizibil, își micșorase dimensiunile, dar asta ca urmare a efectului torpilelor. Cabinele de examen din rândul exterior păreau niște păstăi plesnite, ca și cum o presiune internă fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele de lumină palpitând, un amalgam confuz de cabluri și mașinării str ălucitoare, partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mod vizibil, își micșorase dimensiunile, dar asta ca urmare a efectului torpilelor. Cabinele de examen din rândul exterior păreau niște păstăi plesnite, ca și cum o presiune internă fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele de lumină palpitând, un amalgam confuz de cabluri și mașinării str ălucitoare, partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în multe locuri. Deschizătura dădea spre un alt coridor. - N-aș fi crezut că așa ceva e cu putință, murmură Pennons prin casca desfăcută a costumului său spațial. Nici măcar barosul nostru greu de zece tone n-ar fi în stare să găurească dintr-o singură lovitură un perete de microoțel gros de patru degete. Da, am auzit o singură izbitură. Dezintegratorului atomic i-ar trebui cel puțin un minut ca să facă o asemenea treaba, dar atunci întreaga zonă ar rămâne radioactivă timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tăbliță și în zăpadă. Era prima dată că avea la dispoziție o foaie albă și un creion. Se îmbujoră și, opintindu-se ca atunci când căra un pachet greu, desenă cea mai caraghioasă vacă din viața lui și, fără să vrea, găuri hârtia în câteva locuri. Îi făcu ochiul acoperit de pata neagră ca la pirați, dar nu reuși să-i deseneze bine picioarele adunate, subțiri ca firele de păr și terminate cu câte un gogoloi. Îi dădu desenul lui Costache, după ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o deschizi, sare dinlăuntru un șoarece. Foarte bună păcăleală pentru cucoanele care obișnuiesc să joace domino.“ Costa numai un leu, dar „cucoanele“ de mătuși ale noastre nu gustă asemenea glume. „Sula magică. Cu această sulă te poți preface că-ți găurești falca, fruntea, nasul, fără să lase însă nici un semn pe unde a trecut.“ Doi lei. Mi-am închipuit fața lui papa dacă aș da cuiva așa ceva. În schimb, după ce am socotit și-am parasocotit banii strânși, i-am luat lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
uriaș împietrit ca spaima, cu capul atingând de nori. 325 {EminescuOpVI 326} Făt-Frumos vâjia prin aer așa de iute, încît i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul cerului într-un adânc nevăzut. - Mă arde - zise fata. Baba găurise stânca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum, a cărei capăt dinainte ardea ca un cărbune. - Aruncă naframa - zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și de odată văzură în urmă-le un luciu întins, limpede
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și sfințit omenește de suferință, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în școlile de corecție, nici în spitalele psihiatrice; au preferat soluția radicală, crucea, fără să priceapă, proștii, că abia astfel cel răstignit va cuceri lumea, cu mâinile găurite de cuie. Dar asupra acestei chestiuni delicate voi reveni. Acum e nevoie să vorbesc despre ce s-a întîmplat la spital, deoarece trecerea pe-acolo a însemnat o schimbare de o sută optzeci de grade în atitudinea mea. Lucrurile s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca un arbitru de lupte libere și începu să se scuture, lăsându-se din ce în ce mai jos, până când fu gata să atingă podeaua. — O, Doamne! exclamă Ignatius adresându-se vântului. — Ai să-ți rupi târtița, fato, râse doamna Reilly. Ai să-mi găurești bunătate de dușumea. Poate ar fi mai bine să te liniștești, mătușă Santa, spuse agentul Mancuso mohorât. — Drace! Doar n-am să mă opresc acu’, când am ajuns aici, răspunse femeia, ridicându-se ritmic. Cine zice c-o bunică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de cinema și azi nu mi-a mai dat decât bani pentru transport. — Chem poliția! — O, Doamne! — Plătește-mi! Plătește-mi sau mă adresez justiției! Bătrânul apucă furculița și puse iute cei doi dinți ruginiți în dreptul gâtului lui Ignatius. — Îmi găurești fularul! E de import! strigă Ignatius. — Dă încoa’ banii de transport! — Nu pot străbate pe jos tot drumul până pe Constantinopole Street! — Ia un taxi! Vreunul de-ai casei poate plăti șoferul când ajungi acolo. Chiar îți închipui că mama mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o comunitate globală. Teroriștii stau la pândă doar la preț de câteva minute distanță. Sărăcia globală dă binețe CNN-ului și Good Morning, America ne trezește conștiința. Viitorul globalizării va fi ori pozitiv, plin de speranță și pacifist ori accidentat, găurit de gropile adânci ale fortărețelor statelor izolate ca niște insule de prosperitate și lăsate pradă sărăciei, atacurilor extremiștilor, teroriștilor, criminalilor și dictatorilor. Acestea sunt cele două posibilități ale globalizării. Viitorul preferabil al globalizării nu va veni prea ușor. Va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și sfințit omenește de suferință, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în școlile de corecție, nici în spitalele psihiatrice; au preferat soluția radicală, crucea, fără să priceapă, proștii, că abia astfel cel răstignit va cuceri lumea, cu mâinile găurite de cuie. Dar asupra acestei chestiuni delicate voi reveni. Acum e nevoie să vorbesc despre ce s-a întâmplat la spital, deoarece trecerea pe-acolo a însemnat o schimbare de o sută optzeci de grade în atitudinea mea. Lucrurile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care perforau subsolul, spionând planeta pe dedesubt. Dar trebuia să mai fie și altceva, o altă ispravă pe care baconienii o inițiaseră și ale cărei rezultate, ale cărei etape erau sub ochii tuturor, și nimeni nu-și dăduse seama... Pentru că, găurind solul, se sondau straturile profunde, Însă celții și templierii nu se mărginiseră să perforeze puțuri, ci Își plantaseră știfturile lor drepte către cer, pentru a comunica de la megalit la megalit și a capta influxurile stelelor... Ideea Îi veni lui Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și Asasinii din Fez - Fez nu e În Tunisia, iar Asasinii erau În Persia, și ce dacă, nu se mai poate subtiliza când trăiești În spiralele Timpului Subtil), eu mai văzusem mașina aceea imensă, mai Înaltă decât mine, cu pereții găuriți de un șir de tambuchiuri, de guri de aer, cine voia să mă convingă că era un aparat de radio? Păi sigur, Îl cunoșteam, trecusem pe lângă el În după-amiaza aceea. Centrul Beaubourg! Sub ochii noștri. Și, Într-adevăr, la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să-și compare tatuajele și discuția deveni de neauzit. — Nici un pesimist prin preajmă, Îi șoptește Wakefield lui Ivan, ăștia au viitorul În față: să stea la bar și să pilească și să socoată ce parte a corpului să-și mai găurească. — Între timp, pot să se și Îndrăgostească, ca și mine. SÎnt nebun după Frumoasa Barmaniță! mormăie Ivan, sărutîndu-și vîrfurile degetelor și aruncîndu-i fetei o bezea. — Oameni ai lumii, dezbărați-vă de sentimentalisme. Wakefield bănuiește că „dragostea“ este periculoasă. Îi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Înțelegerea Artei. Ei, și cînd părea că seara se apropie de sfîrșit, lucruri noi se-ntîmplă. Procesiunea nu a făcut altceva decît să pregătească publicul pentru un simulacru de nuntă. Mireasa poartă o rochie pătată de sînge, iar mirele - un frac găurit cu lovituri de cuțit și un joben străpuns de o săgeată și amîndoi, mire și mireasă, sînt bărbați. Un oficial purtînd un trening de pușcărie și ducînd În mînă un baston cu un cap de maimuță În vîrf rostește: „Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-se, ferindu-se, au aruncat cât colo scuturile, și-au încordat arcurile și, galopând în jurul stejarului, au început să tragă o ploaie de săgeți asupra pieilor atârnate. În acea agitație haotică riscau să se lovească între ei ori de câte ori trăgeau. Cine găurea ținta se dădea la o parte. Rotari a coborât ultimul de pe cal, după ce săgețile lui ochiseră două piei. Copiii au alergat să le ia și să le aducă oștenilor, care au tăiat pe loc o bucată cu pumnalul, au înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fulgerul, vijelia sau omul nu-l doboară la pământ, crește în toată măreția lui. Apoi, când îi e sorocul, înainte de a da mugurii, i se usucă ramurile, îi cad frunzele și moare. Rămâne de folos doar pentru ciocănitoarea care îl găurește căutându-și hrana, precum și pentru bufnița și cucuveaua ce-și fac în el cuibul. Aici zace un trunchi de stejar, și eroul care era întemnițat în el va călări acum cu cel căruia lupul i-a mâncat mâna, cu marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și pretindea să-i dea bani pentru a-l ajuta pe el și pe tovarășii lui - care Într-o zi, probabil, aveau să-l Împuște. Aris, cu părul violet, strâns În codițe aspre, un predicator al unei religii necunoscute. Aris, găurit de cârlige de pește, inele și lanțuri de metal, de nerecunoscut și, de altfel, necunoscut - hotărât, singuratic și sălbatic, mirosind a iarbă și a câine, a pământ și a Încăpățânată puritate. Dar străinul acesta e totuși băiatul meu, singurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceea merita o moarte cruntă, dureroasă, În torturi inimaginabile - să-i arunce În față o sticlă de acid clorhidric, s-o forțeze să Înghită otravă de șobolani, s-o răstignească pe un zid cu un pistol pneumatic, să-i dea găuri cu mitraliera - dar apoi se gândi că și mai rău ar fi fost pentru ea să supraviețuiască. — Unde e? țipă Antonio. — Fiica ta nu are nici măcar bani să-și cumpere papuci pentru volei. I-am Împrumutat eu, preciză Olimpia. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pe eticheta probei sunt atribuite Victimei Numărul Doi. Uneori, după anchetă, rudele le solicită. Papuci, haine purtate În ultima zi, monede, obiecte găsite În buzunare. Nasturi, medalioane, agrafe. Un fel de relicve ce nu fac minuni. Probe. Perna de pe canapea - găurită de glonț. Din cele două găuri, de intrare și de ieșire, ies pene albe, care se ridică la fiecare pas și te urmăresc dacă te Îndepărtezi. Probe. Un pahar de carton de la McDonald’s cu paiul Încă trecut prin capac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ne vei lumina. Cerul Ai un număr infinit Și de toți ești definit Noi oricum nu te-am găsit Totuși ne-am cam fi dorit. Nu te-am descoperit tot Nu o să putem căci ești gol Ai doar stele, galaxii, Găurii negre, stele vii. Cerul Cerule, ești cam albastru Norii te-au cam părăsit Nu ne-ai părut nici sinistru Iartă-ne și tu un pic. Ai un soare așa frumos Și o lună asemenea Nu îi supăra te rog Căci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să zboare singură. Prâslea avea impresia ca se afla în spatele zgripțuroaicei care-l scoate pe tărâmul oamenilor. În timpul zborului, Prâslea deschide valiza cu arme și luă un aparat cu care își prăji pantalonii. Apoi luă o mitralieră mare și își găuri papucii. Dintr-o dată i se păru că se aude ceva în ureche. Agent 00, mai avem puțin până la destinație și trebuie să îți pui micropropulsoarele din valiză și să sari pe clădirea Jony’s Bar. Ne vedem acolo, spuse agentul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și apoi am văzut-o pe Tabea. Sau cel puțin cred că am văzut-o. O fată de înățimea și culoarea ei a apărut în fața noastră. Era îmbrăcată în hainele albe ale templului, cu capul ras și cu amândouă urechile găurite. M-am ridicat și am strigat-o, dar ea s-a întors pe călcâie și a luat-o la fugă. Fără să mă gândesc și pâna ca mama să apuce să mă oprească, am luat-o la fugă după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]