838 matches
-
care perforau subsolul, spionând planeta pe dedesubt. Dar trebuia să mai fie și altceva, o altă ispravă pe care baconienii o inițiaseră și ale cărei rezultate, ale cărei etape erau sub ochii tuturor, și nimeni nu-și dăduse seama... Pentru că, găurind solul, se sondau straturile profunde, Însă celții și templierii nu se mărginiseră să perforeze puțuri, ci Își plantaseră știfturile lor drepte către cer, pentru a comunica de la megalit la megalit și a capta influxurile stelelor... Ideea Îi veni lui Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și Asasinii din Fez - Fez nu e În Tunisia, iar Asasinii erau În Persia, și ce dacă, nu se mai poate subtiliza când trăiești În spiralele Timpului Subtil), eu mai văzusem mașina aceea imensă, mai Înaltă decât mine, cu pereții găuriți de un șir de tambuchiuri, de guri de aer, cine voia să mă convingă că era un aparat de radio? Păi sigur, Îl cunoșteam, trecusem pe lângă el În după-amiaza aceea. Centrul Beaubourg! Sub ochii noștri. Și, Într-adevăr, la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Era pentru prima dată când Alice îl auzise cerându-și scuze sau recunoscând că a greșit. A fost o prostie din partea mea. Știu, gemuse Jake, în vreme ce chipul i se mototolise din cauza regretelor. Dar chiar n-am crezut că prezervativul e găurit. Sincer, nu-l folosisem de prea multe ori înainte. Alice a tresărit. Jake a încercat o altă tactică. Și sigur că drepturile tale umane sunt mai importante decât cele ale copacilor de cauciuc. —Jake, copacii oricum nu au drepturi umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
elevi în clădirile lovite și pleca de-acolo cu camionul de cărți. După 1977, ar fi participat la demolările lui Ceaușescu, însoțindu-i noaptea pe muncitori cu basculanta, la evacuări. Alții vorbeau că devalizase BCU-ul în ’89, după ce fusese găurit cu tancul la „Revoluție“; îl ajutase armata, plecaseră vreo zece TAB-uri cu cărți în noaptea de 22 spre 23. Se mai vorbea că, de fapt, nu jefuise niciodată pe nimeni, mai ales în anii ’50: doar dădea niște telefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pereți. Când îi întrebai, nu știau nimic; generoși, se-ofereau, pentru încă o sută de mii, să-ți măture și pe jos. Dacă le lăsai cheile mai mult de-o noapte, auzeai zgomote în pivniță și după ce se termina reparația: găureau o țeavă bună. Se întorceau a doua zi și-ți arătau crăpătura prin care picura apa: „Domnu’ Alexandru, trebuie s-o schimbăm și pe-asta!“ Cu noi vroia țara să facă performanță, să iasă din comunism, să meargă înainte? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
curți sau balcoane. Tătari, mongoli și lipoveni au ridicat moschei și biserici; au venit otomanii, și le-au dărâmat. Unele au rămas; multe, puține, doar ele pot spune. Dacă deschizi pleoapele de undeva de sus, vezi casele înghesuite și ceața găurită de cupole și minarete. Nu poți descrie nimic, pentru că adevăratul oraș e fosilizat, ascuns în orașul prin care te plimbi, închis ca o nanobacterie în piatră. Cât de mult mi-ar fi plăcut să-i pot spune povestea, răscolind sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un angrenaj cu două trupuri cuplate zilnic și neobosit în slujba noastră. Brațele angrenajului cărau sacoșe cu biscuiți și iaurturi (mulți își mai amintesc borcanele ca niște grenade de sticlă și capacele lor gri, verzi sau bleumarin metalizat, bune de găurit cu arătătorul), picioarele alergau după unt sau zahăr, capetele lucrau în bucătărie pentru bunăstarea copiilor. Duminica, se strângea toată familia la masă, începeam cu saleuri și plăcintă cu carne (când nu se mai găsea carne, primeam pateuri cu brânză), apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fapt, dacă te uitai cu atenție în jur, începeai să observi șmecheria. Blocatarii provocau distrugeri special, să nu poți să-ți vezi liniștit de treabă: deșurubau capacele căminelor colectoare, înțepau garniturile, tăiau țevile de apă rece, demontau coturile din pivnițe, găureau hidrofoarele, înfundau canalizarea, stricau racordurile coloanelor de-alimentare. Te țineau în priză, îți dădeau permanent de lucru, ca unui nevrotic. După o săptămână de lupte cu ei, erai frânt, săritor, îmbibat cu cofeină. Cel mai rău sufereai când aruncau primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cei de lângă mine. După ce-au băgat blindatele, am plecat. N-aveam stofă de erou; eram curajos, dar nu temerar și, în nici un caz, imprudent. Pe mine nu mă chema nici Măriuca (experta în topometrie militară, care sfârșește-n pădure, găurită de-un obuz german), nici Maria din Butoieni (care îi predă steagul turcesc lui Mihai Viteazul, înainte să cadă, doborâtă de-un teanc de suliți). Nu fusesem înzestrat cu vreun blindaj corporal, și nici cu limbajul răspicat și invulnerabil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dar nimeni n-ar fi putut spune dacă fenomenul se datora uzurii materialului sau patinei timpului: femeile gravide se treziseră cu burțile umplute de cocoloașe de pastă de pix, iar bătrânilor cu baston și ochelari le fuseseră scoase gurile și găuriți ochii cu briceagul sau cheia. Vagoanele defilau zgâriate, ca o portieră de Mercedes în parcare la Hotel Dorobanți. Nu se mișcau nici toate scările rulante, dar măcar te întâmpina un indicator galben de avertisment, nu ca la noi la Universitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de ei, privind mai de aproape zidurile și acareturile. Nu erau chiar dărăpănate, cum se plângea moș Onofrei, dar se vedea că acolo se dăduse o luptă sângeroasă. Zidurile din față mai purtau Încă urmele incendiului. Grinzile mai erau Încă găurite de săgeți. În curtea largă se mai vedea locul În care se aflaseră căruțele luate de tătarii lui Kubilai. Erina știa totul, dar nu de la Oană. Căpitanul se ferise să povestească ce se Întâmplase În noaptea aceea. Acolo, Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
în deceniul al șaselea, apărea numai periodic. Un fragment din numărul 61 (18 mai 1963) subliniază tabloul: „Numai din anul 1950 și până în prezent suprafața industrială construită a sporit cu 47 la sută. Sute de mașini, strunguri, freze, mașini de găurit, de rindelat, instalații grup electrogen pentru controlul sudurii, mașini pentru sudură automată și semiautomată au fost instalate în ultimii ani în halele noastre”. Informațiile - furnizate de jurnalul fabricii, reflectând întrutotul discursul oficial - surprind o realitate comună tuturor statelor lagărului socialist
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
care avea grijă de aceste mijloace fixe, care cred eu, ce direcție au luat, n-aș putea să spun. Să echipeze alte uzine, da' nu văd unde... secția cea mai nouă era Secția de Sculărie; aicea, unde aveau mașini de găurit, în coordonate, cu precizie de micron, care trebuia să stea la o anumită temperatură, mașina, scula și așa era la-nceput. Oricum, faptul că erau mulți meseriași, au fost puși directori de fabrici, Gîlea la IMAMUS, Mustață la CUG, pe
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
apare articulat, în modul fiind deci o variantă sintactică a lui în mod. Aceeași este și situația perechilor în chip/în chipul, în maniera/în manieră (în chipul cel mai evident; Aerul cetății miroase a parfumuri amestecate, iar luminile străzilor găuresc întunericul serii în cel mai romantic chip, blog, http://doipedoi.com, 8.V.2008; în maniera sa ironică; în cea mai neserioasă manieră), dar în cazul acestora ordinea categorizator adverbial + adjectiv este mult mai rar inversată. Sinonime marcate stilistic ale
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
uscată bine, făcea un fel de jar și lua foc. Ș-atuncea aprindeai țigara... (simulează cum trage din țigară - n.n.) Și neagra se punea la loc. Aia era chestia de taină. Și, bineînțeles, câteva ace, făcute din sârme tocite bine, găurite cu sticlă pentru urechi, și mai cosea omul câte ceva cu ele. Dar bineînțeles că, dacă te prindea cu astea, te băga la izolare. Dumneavoastră ați fost la izolare? Am căpătat și eu câteva zile de izolare. Am avut o cruce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
țara lor, nu suportă valul de indiferență venit după interesul exagerat produs de „revoluție”. Îmi pierd timpul vorbind la telefon cu persoane care mă tulbură și mă irită profund. Noroc că au avut loc două „incidente”: din greșeală, s-a găurit o țeavă de apă care mai funcționa și apa a curs de la mine direct în bucătăria vecinului de sub mine. Apoi, tot din greșeală, s-a tăiat firul de telefon, și asta a fost foarte penibil, dar și o bună ocazie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
urmat de umbra unui trup În cădere, arătă printre strigătele de bucurie ale trăgătorilor că cel puțin una din săgeți Își atinsese ținta. Ici și acolo, pe acoperiș, poetul văzu cum se luminau punctele roșiatice unde acoperământul din lemn fusese găurit de loviturile săgeților. Între timp, reflecta neliniștit la ce era de făcut. Prin poarta larg deschisă a bisericii zări siluetele confuze ale altor oameni În mișcare. Se aruncă brusc Înainte, ajungând până la claustrul abației prin poarta smulsă din țâțâni. Purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
personalitate; avea un suflu anemic, abia materializat, de așteptare. Am găsit o cotineață în care să mă culc, într-un hotel înalt și bătut în scânduri, un fel de ciolan de clădire, cu pereți din șipci, aproape fără tencuială, pături găurite cu țigara, cearșafuri sfâșiate care lăsau să se vadă salteaua pătată. Dar nu-mi păsa prea tare unde dormeam; asta mi-ar mai fi lipsit; așa că am lăsat să-mi cadă pantofii pe podea și m-am suit în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
au urechi, dar nu aud, au mâini, dar nu mângâie, au grai, dar nu știu să vorbească... Iar când se întâmplă să ia o piatră de acolo, se și grăbesc s-o strice: o agață de urechile lor sau o găuresc, o strâng în metal, și-o pun pe deget sau la gât, iar când se plictisesc o aruncă sau o dăruiesc altcuiva... "Tristă soartă pentru ce-i frumos în lumea asta!" șopti către agatul de alături un cristal de ametist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
din care se preling două șuvițe de sînge. Ieșită din minți, Sultana pune mîna pe-o scîndură de la o navetă cu sticle goale și-o smulge, îndreptînd spre fată capătul în care se vede ieșind jumătatea unui cui: Toată te găuresc, să te saturi! Văzînd-o pe chelneriță cum se repede un pas spre ea, fata scoate un țipăt de groază, pe care și-l înăbușă la timp cu palma făcută căuș. Te omor și te arunc în iaz! Am doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
soția, întinzînd mîna să ia rama cu poza în mijloc. Ai-ai-ai! clătină ea din cap n-au coroană... Pînă să mai zică ceva soțul, care continuă să stea lipit de pervaz, surîzător, ea prinde zdravăn în mînă rama, găurind cu degetele hîrtia și începe să-l lovească, întîi în frunte, apoi unde nimerește. Na coroană, pușlamaua dracului! După ce că te-am adunat de pe străzi, te-am făcut om, ai familie, copii, tot ce-ți trebuie, nu te mai satură naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Brandy Alexander. Agenta imobiliară, în costumul ei albastru cu nasturi Chanel de alamă și cu eșarfa legată la gât ca să-și ascundă pielea căzută, îi zâmbește lui Alfa. Când nu se uită nimeni spre tine, îi poți fixa până-i găurești cu privirea. Să observi toate micile amănunte pe care nu le-ai putea privi destul de mult dacă s-ar sinchisi măcar să-ți întoarcă privirea, asta, asta-i răzbunarea ta. Prin voalurile mele, agenta imobiliară scapără roșie și aurie, încețoșată pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
jachetei a oprit glonțul destul cât să-ți explodeze doar bidoanele. E doar o rană superficială de carne, carne și silicon. Florari intră cu buchete de iriși și trandafiri și violete. Ți s-a spart siliconul, Shane. Glonțul ți-a găurit siliconul, așa că a trebuit să ți-l scoată. Acum poți avea sâni cât de mari dorești. Așa au zis surorile Rhea. — Fond de ten! zice Sofonda, întinzând fondul de ten de-a lungul liniei părului lui Shane. Zice: — Creion dermatograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mod vizibil, își micșorase dimensiunile, dar asta ca urmare a efectului torpilelor. Cabinele de examen din rândul exterior păreau niște păstăi plesnite, ca și cum o presiune internă fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele de lumină palpitând, un amalgam confuz de cabluri și mașinării str ălucitoare, partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și pretindea să-i dea bani pentru a-l ajuta pe el și pe tovarășii lui - care Într-o zi, probabil, aveau să-l Împuște. Aris, cu părul violet, strâns În codițe aspre, un predicator al unei religii necunoscute. Aris, găurit de cârlige de pește, inele și lanțuri de metal, de nerecunoscut și, de altfel, necunoscut - hotărât, singuratic și sălbatic, mirosind a iarbă și a câine, a pământ și a Încăpățânată puritate. Dar străinul acesta e totuși băiatul meu, singurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]