1,127 matches
-
Cezar biruise,au plecat spre satele lor. Vercingetorix a convocat ultimul consiliu.Era dispus să se predea.Le-a spus că a luptat pentru libertatea Galiei,nu pentru sine. Căderea Alesiei și capturarea lui Vercingetorix a marcat cucerirea română a Galiei Libere. Legenda spune că Vercingetorix s-a predat într-o manieră impunătoare, se pare că a ieșit din Alesia și a făcut înconjurul taberei lui Cezar călare înainte de a-și aruncă armele la pământ la picioarele lui, dându-și jos
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
a reușit clarificarea faptului dacă cimbrii i-au urmat pe teutoni peste tot. Bătălia de la Noreia din anul 113 î.H. este descrisă de istoricii antici în mod diferit. Teutonii traversează Rinul și după relatările lui Gaius Iulius Caesar pustiesc Galia, după care vor suferi o înfrăngere în fața celților de pe teritoriul Belgiei. Germanicii (teutoni, cimbri, în plus și ambri, tiguri) pornesc contra așezărilor galezo-romane și vor înfrânge o armată romană în bătălia de la Arausio, (105 î.H.) loc în sudul Galiei
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
Galia, după care vor suferi o înfrăngere în fața celților de pe teritoriul Belgiei. Germanicii (teutoni, cimbri, în plus și ambri, tiguri) pornesc contra așezărilor galezo-romane și vor înfrânge o armată romană în bătălia de la Arausio, (105 î.H.) loc în sudul Galiei. Aici triburile teutonice se vor despărți de cimbri care pornesc spre Spania pe când teutonii rămân în Galia. După doi ani se vor uni iarăși sub conducerea lui Teutobod împotriva romanilor. Armata romană fusese între timp (după Arausio, 105) total restructurată
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
și ambri, tiguri) pornesc contra așezărilor galezo-romane și vor înfrânge o armată romană în bătălia de la Arausio, (105 î.H.) loc în sudul Galiei. Aici triburile teutonice se vor despărți de cimbri care pornesc spre Spania pe când teutonii rămân în Galia. După doi ani se vor uni iarăși sub conducerea lui Teutobod împotriva romanilor. Armata romană fusese între timp (după Arausio, 105) total restructurată într-o armată de soldneri (soldați plătiți) de către consulul Gaius Marius. Conduși de acesta, romanii vor înfrânge
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
Reims, Remi, prin anul 500; tradiția fixează data de 25 decembrie 496. Acest lucru a fost de o mare importanță în istoria Franței și a Europei Occidentale în general, deoarece Clovis s-a extins peste aproape întreaga fostă provincie romană Galia (corespunzând Franței de astăzi) situată în centrul Europei. Este considerat fondatorul atât al Franței (cu care statul său semăna îndeaproape din punct de vedere geografic) cât și al Dinastiei Merovingiene care s-a aflat la conducerea francilor în următoarele două
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
său semăna îndeaproape din punct de vedere geografic) cât și al Dinastiei Merovingiene care s-a aflat la conducerea francilor în următoarele două secole. În 486, cu ajutorul lui Ragnachar, Clovis l-a înfrânt pe Syagrius, ultimul oficial roman din nordul Galiei, care conducea zona de lângă Soissons din Picardia de astăzi. Această victorie a extins stăpânirea francă pe aproape întreg teritoriul la nord de Loara. După aceasta, Clovis a încheiat o alianță cu ostrogoții, prin căsătoria surorii sale Audofleda cu regele lor
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
ale Regatelor din Reims, Orléans, Paris și Soissons și a inaugurat o perioadă de dezbinări ce a continuat, cu scurte întreruperi, până în 751, la sfârșitul Dinastiei merovingiene. Moștenirea lui Clovis se bazează pe trei acțiuni importante: unificarea națiunii france, cucerirea Galiei și convertirea la religia romano-catolică. Prin prima acțiune, și-a asigurat influența asupra poporului său în probleme majore, lucru pe care un mic rege regional nu l-ar fi putut realiza. Prin a doua acțiune, a pus bazele unui stat
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
ei, precum și al poporului, în majoritate catolic. În afară de aceste acțiuni care aveau mai mult decât importanță națională, împărțirea statului, pe linii geografice sau naționale a asigurat venituri egale între frați dar la moartea sa, a provocat multe dezbinări interne în Galia și a contribuit pe termen lung la prăbușirea dinastiei sale. .
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
și 500 î.Hr. <br>Pronunțarea este: (/ˈkrɪhnʲə/ ) în irlandeză. Cruithne a fost descoperit la data de 10 octombrie 1986 de astronomul amator J. Duncan Waldron pe o fotografie luată cu telescopul Schmidt al Observatorul Siding Spring la Coonabarabran în Noua Galie de Sud (Australia). Descoperirea, cu denumirea provizorie 1986 TO, a fost anunțată la data de 14 octombrie 1986 printr-o circulară a Biroului Central al Telegramelor Astronomice. În prealabil Cruithne fusese observat, la data de 10 octombrie 1983 sub denumirea
3753 Cruithne () [Corola-website/Science/329315_a_330644]
-
ipotetic de origine preceltică), "clapier" „coteț de iepuri” (preluat de franceză din limba occitană veche). Cuvinte de origine galică (în afară de toponime) sunt numai circa 100 în lexicul francez actual. Unele au trecut mai întâi din galică în latină înainte de cucerirea Galiei de către romani, și din aceasta au fost moștenite de franceză, de exemplu , cuvânt care a dat în franceză "braies" „ițari”. Altele au fost preluate de romani după cucerire, de exemplu "vassal" „vasal”. Majoritatea cuvintelor galice rămase în limbă sunt cele
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
Swadesh restrânse, de 100 de cuvinte, 98 sunt de origine latină moștenite. Câteva exemple: > "chien" „câine” > "chanter" „a cânta”, > "tête" „cap”, > "vert" „verde”. Împrumuturile sunt o sursă importantă de îmbogățire a lexicului francez, începând cu perioada în care limba locuitorilor Galiei este asimilată de latină, și până în prezent. Un studiu din 1991 arată că printre 35.000 de cuvinte din dicționarele "Petit Dictionnaire Larousse" și "Micro-Robert plus", ce cuprind cuvintele din franceza curentă, s-au găsit 4.192 de împrumuturi, adică
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
din împrumuturi, pe când verbele 6 %, adjectivele 3 %, adverbele ceva mai puțin de 1 %, iar interjecții sunt numai șase. Cele mai vechi împrumuturi sunt date de suprastratul germanic. Unele cuvinte germanice intraseră deja în latină înainte ca aceasta să pătrundă în Galia și să asimileze limba galilor. Asemenea cuvinte sunt , care a dat în franceză "savon" „săpun”, sau , devenit în franceză "épeautre" „(varietate de) grâu”. Dar suprastratul germanic propriu-zis se constituie între secolele al V-lea și al VII-lea d.Hr
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
antievreiești se aplică și la samariteni. Codul este preluat și de împăratul Valentinian al III-lea al Imperiului Roman de Apus. Conducătorul sasanid, Yazdegerd al II-lea, decretează abolirea sabatului și dispune uciderea mai multor lideri ebraici. Conciliul de la Vannes: Galia interzice clerului creștin să participe la sărbătorile evreilor. Cruciada Germană din 1096 are drept consecință masacrarea evreilor din Speyer, Worms, Mainz și alte orașe germane. În perioada epidemiei de ciumă bubonică, evreii sunt acuzați că otrăvesc fântânile. Pe 24 august
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
15.000 ani î. Hr. Neoliticul apare cu 7000 ani î.Hr. iar la începutul Secolului al IX-lea î.Hr. în regiune apar galii, un trib de origine celtică. Frontierele Franței moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de către gali. Galia a fost cucerită de către romani în Secolul I î.Hr., aici dezvoltându-se o cultură galo-romană prosperă,ce a adus Franței un patrimoniu important de cultură latină. Creștinismul a prins, de asemenea, rădăcini în secolele al II
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Neoliticul apare cu 7000 ani î.Hr. iar la începutul Secolului al IX-lea î.Hr. în regiune apar galii, un trib de origine celtică. Frontierele Franței moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de către gali. Galia a fost cucerită de către romani în Secolul I î.Hr., aici dezvoltându-se o cultură galo-romană prosperă,ce a adus Franței un patrimoniu important de cultură latină. Creștinismul a prins, de asemenea, rădăcini în secolele al II-lea și al III
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
cultură galo-romană prosperă,ce a adus Franței un patrimoniu important de cultură latină. Creștinismul a prins, de asemenea, rădăcini în secolele al II-lea și al III-lea d. Hr. <br clear="left"> Un secol mai târziu, frontiera estică a Galiei, de-a lungul Rinului, a fost străpunsă de triburi germanice, în principal de către Franci, populație de la care a derivat vechiul nume de Francia. Denumirea modernă, "Franța", derivă din denumirea domeniului feudal al Capețienilor din jurul Parisului. Cea mai mare parte din
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
i.en., i-a fost atribuit primul post de ofițer în Cantabria. Cinci ani mai târziu, a dus o campanie împotriva părților, recucerind steagurile legiunilor romane pierdute de Crassus la Carrahe. În 16 i.en., a fost numit guvernator al Galiei, iar în 15 i.en., a cucerit cu fratele sau Drusus, noi teritorii în Alpi. Ca răsplată, Tiberius a fost numit consul pentru prima oară în anul 13 i.en. În anul 12 i.en., a fost forțat să divorțeze
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
Partenerii săi de pahar devin automat posesorii unor funcții importante. În urma unei orgii bahice, Pomponius Flaccus devine guvernator al Siriei, în timp ce Lucius Piso devine prefect al Romei. În timp ce se afunda în orgii și desfrâu, Spania rămânea fără legați consulari, în timp ce Galia era invadată de triburile germanice, Moesia de daci și Armenia de parți. În același timp, Africa era cuprinsă de o puternică răscoala antiromană. Problema succesiunii nu a fost rezolvată, izbucnind o dispută dintre Caligula, fiul lui Germanicus, și Tiberius Gemellus
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
sângeroase bătălii din istorie. O coaliție sub comanda generalului roman Flavius Aetius și a regelui vizigot Theodoric I a învins o armată condusă de regele hun Attila, marcând sfârșitul dominației militare hunice în Europa. În anii 450, controlul roman asupra Galiei era slăbit, ca de altfel și controlul asupra tuturor provinciilor din afara Italiei. Armorica celtică era parte din Imperiu doar cu numele. Triburile germanice care prădau teritoriile din jurul imperiului roman au fost pacificate și serveau ca vasali. Partea nordică a Galiei
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
Galiei era slăbit, ca de altfel și controlul asupra tuturor provinciilor din afara Italiei. Armorica celtică era parte din Imperiu doar cu numele. Triburile germanice care prădau teritoriile din jurul imperiului roman au fost pacificate și serveau ca vasali. Partea nordică a Galiei, între fluviile Rin și Marna, a fost abandonată neoficial în favoarea francilor. Vizigoții din Galia Aquitania erau din ce în ce mai agitați. Burgunzii de lângă Alpi erau mai docili, dar și ei așteptau pretextul pentru o revoltă. Singurele zone aflate sub controlul strict al Romei
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
celtică era parte din Imperiu doar cu numele. Triburile germanice care prădau teritoriile din jurul imperiului roman au fost pacificate și serveau ca vasali. Partea nordică a Galiei, între fluviile Rin și Marna, a fost abandonată neoficial în favoarea francilor. Vizigoții din Galia Aquitania erau din ce în ce mai agitați. Burgunzii de lângă Alpi erau mai docili, dar și ei așteptau pretextul pentru o revoltă. Singurele zone aflate sub controlul strict al Romei erau coasta mediteraneană, o fâșie pornind de la Aurelianum (orașul Orléans de astăzi) în susul Loirei
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
în căsătorie. El a cerut ca Honoria să-i fie trimisă, împreună cu jumătate din domeniul lui Valentinian ca zestre. Valentinian a respins aceste cereri, iar Attila a folosit acest fapt ca pretext pentru a lansa o campanie de pedepsire în Galia. Attila cu armata sa și un număr mare de aliați au trecut Rinul la începutul anului 451, cucerind Divodurum Mediomatricorum (în prezent orașul Metz) la 7 aprilie. Alte orașe atacate se pot determina din detaliile referitoare la viețile episcopilor locali
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
forțele hunilor au fost aproximativ de aceeași mărime ca și armata romano-gotică, numărul total implicat în luptă este sub 100.000 de combatanți. La aflarea veștii, comandantul suprem al armatei ("Magister militum") Flavius Aetius a plecat imediat din Italia spre Galia. Conform spuselor lui Sidonius Apollinaris, Aetius era în fruntea unei forțe compuse din trupe de rezervă (auxiliari) ("Carmina" 7.329f). A încercat imediat să-l convingă pe Theodoric I să i se alăture. Regele vizigot a decis să-i aștepte
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
aflat ce oaste mică are Aetius. Aetius l-a convins atunci pe infuențialul magnat local Avitus să-l ajute, iar acesta l-a convins nu numai pe Theodoric să se alăture romanilor, ci și alți "barbari" care locuiau pe teritoriul Galiei ("Carmina" 7.332-356). Armatele unite au pornit spre Aurelianum, ajungând la destinație în jurul datei de 14 iunie. Conform istoricilor antici și medievali, trupele alane, mai putin loiale Romei, fuseseră flancate de armata vizigoților Theodoric și a fiului sau Thorismund, precum și
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
Calea ferată care descrie un cerc în jurul orașului Metz îl leagă pe acesta de Bruxelles, Lyon și Bale. Metz este cetatea celților lui Médiomatriques, de la care și-a primit numele. După cucerirea romană, Metz devine unul dintre principalale orașe ale Galiei. În anul 451, orașul este jefuit de hunii lui Attila. La începutul Evului Mediu, Metz a fost capitala regatului Austrasia. La Metz se naște dinastia Carolingiană, întemeiată de Pepin cel Scurt în 751, descendent a două familii aristocrate austrasiene, Arnoul
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]