1,108 matches
-
și-a adus aminte că i-a zis Ilia că iapa-i bătrână, nu trebuia s-o alerge. Vai, ce făcuse! A descălecat cu mare grijă. Cercetând să vadă ce-i cu animalul, văzu că îi căzuse o potcoavă! De la galop, se-nțelege! Vai, vai! Cum o să-i aducă iapa înapoi lui Polec? A mers de acolo înainte cât se poate de încet, pe jos, ținând iapa de căpăstru, pe cărări netezi, până la stână. Apoi, tot ușurel, la întoarcere spre casă
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
Articolele Autorului cu fruntea rezemată de geamul ăsta rece învălmășite parce răstălmăceau norocul ferigile din nord își căutau sorocul, secretele ascunse în lumile aztece; voit o prevestire se-ncumeta tenace negociind o miză a vreunui mizantrop furgoane vistieria prădată în galop neliniști, carabine și mușcături de ace o bruscă revenire, jivine din adânc păduri de nestemate se schimbă iluzoriu himere se topesc în zori pe promontoriu ca visele de noapte cu șaua la oblânc; și totuși o uimire se lasă înșelată
ZĂPEZILE DE VATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359460_a_360789]
-
sa dragă de unde cu mulți ani în urmă el plecase Apoi a scris nemuritoarea sa operă a celui mai vestit hidalgo: Don Quijote de la Mancha Rătăcitorul cavaler pornit în lumea sa de aventuri cavalerești prostuțe și duioase Porni-va iarăși în galop spre mori de vânt și răul să-l ia-n piept cu lancea. Referință Bibliografică: Miguel de Cervantes y Saavedra. Din peregrinările părintelui literar al vestitului hidalgo Don Quijote de la Mancha / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 345, Anul
MIGUEL DE CERVANTES Y SAAVEDRA. DIN PEREGRINĂRILE PĂRINTELUI LITERAR AL VESTITULUI HIDALGO DON QUIJOTE DE LA MANCHA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359543_a_360872]
-
veac și mirosul de lebădă parfumată al singurătății îmi ațâța nările. Sufletul meu mirosea a pădure, a cer, a vânt nebănuit și a cântec. N-aveam hotar. În vântul hai-hui, gândul plutea ca o pasăre albă. Și deodată, halucinanta priveliște! Galopul frânt în vâlvătaia nesăbuită a toamnei! Până și crinii au spini! Un vecin a încercat într-o seară să-i curme chinul, înjunghiindu-l în cerul gurii. Dar n-a reușit decât să-i sporească durerile. N-a fost de
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
de leagăn, doinele, baladele Lumini ale bucuriei extatice timpurii și târzii Ce ai dat-o anilor cu florile pe care le iubești Le porți în suflet, le-ai făcut vorbitoare zâmbindu-ți ele vesele iernile din covoare Când viscolul în galop nevăzut Bântuie ținutul și hornurile Belșugul îți inundă masă, Velințele împodobesc casă, în sunetele cântecului de dragoste, si colindelor în care ai tăi au crezut. Tu, singura mergi curajoasă prin păduri, cunoști glasul păsărilor, ierburile, fiarele și că prin farmec
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NU E IARNA CUM E VARA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 425 din 29 februarie 2012 Toate Articolele Autorului când au venit, unde s-au dus anii, nărăvașii cai? ce galop nebun și-ncai nu mai am nimic de spus nu e iarna cum e vara și nici soacra cum e nora dacă vine aurora doar când plouă la Amara ei vorbesc și ceilalți latră unii lucră, alții dărâm’ pietrele de caldarâm
NU E IARNA CUM E VARA de ION UNTARU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359741_a_361070]
-
cuvinte să adune cât mai mulți aspiranți la marea Poezie a Lumii, fără încrâncenări de prisos, fără ierarhizări, fără limite de nici un fel. Un zbor spre înalt într-un Crug nesfârșit în azurul unde, doar păsările stâncilor se încumeta. Un galop al căilor liberi în nesfârșirea câmpiei. Un vis frumos din care, atunci când te trezesti, ai dori să-l mai prelungești ori să-l reiei, pentru că ți-a dăruit o stare de bine aici pe pământ, pentru viața care te așteaptă
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359174_a_360503]
-
cuvinte să adune cât mai mulți aspiranți la marea Poezie a Lumii, fără încrâncenări de prisos, fără ierarhizări, fără limite de nici un fel. Un zbor spre înalt într-un Crug nesfârșit în azurul unde, doar păsările stâncilor se încumetă. Un galop al cailor liberi în nesfârșirea câmpiei. Un vis frumos din care, atunci când te trezești, ai dori să-l mai prelungești ori să-l reiei, pentru că ți-a dăruit o stare de bine aici pe pământ, pentru viața care te așteaptă
CONTINUITATE DE SPIRIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359173_a_360502]
-
în neam și unde piciorul mamei lăsa urme de argint pe brumele toamnelor când aerul sub nori rămânea pustiu și mi se goleau ochii de imagini când încolonate treceu frunzele fluierând în vânt spre o altă stare de bejenie; atunci galopul unui cal venea cutremurând pădurea ca o nălucă și prin el vedeam fetele despletite de cozi ca niște naiade antice și mama îmi spunea rugăciuni să mă depărteze de acest labirint; ploile nopții micșorau cerul și gândul meu se ascundea
DESPRE COPILĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340387_a_341716]
-
duhurile necurate prin codru. Întoarceți-vă! Dar mânați repede animalele ca să nu vă prindă orele serii, altfel o să vă rătăciți și veți cădea pradă furiei diavolești. La auzul acestor cuvinte, părul din cap li se făcu măciucă și într-un galop nebunesc țâșniră printre arbori pe calea de întoarcere la conac. Abia când ajunseră la liziera pădurii, cu caii de-acum în spume, priviră către asfințit. Ultimele raze ale soarelui mai răzbăteau prin frunziș, iar pe deasupra câțiva nori răzleți parcă luau
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
sloganul “Să trăiți bine, rău de tot”...- Cu capul gol, dar cu fes de politician.” (p.25) Franc-Furt; „-Atunci făceam bine și ce făceam rău, acum și ce fac bine e tot rău.” (p.35) Când la trap, când la galop; „-Mă, nici ca ăia, dar nici ca ăilalți - suntem ca noi - ne place să fim martori la cărat de apă.-Nu-i așa? -Nu-i așa, că nu-i așa?”(p.106) Nu-i așa, că nu-i așa ; Lectura volumului „E
Mihai Fotache: Hermeneutica posibilului imposibil. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339354_a_340683]
-
ale poetului Theodor Răpan autentice albume de artă, prin operele grafice care însoțesc poemele: ,,Dragă Damian! Viața? Apocalipsă a Apocalipsei! Ce ne desparte, azi ne unește! Ce ne-nfioară, doar Moartea zidește! Păsările tale, reptile nebune, îmi sluțesc așternutul! Inima, în galop pe străzile de purpură crudă, căluș, hăituit noaptea în somn. Deliormanul? Să suspine! La Courneuve? Nu mă știe!...” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Om și
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
sărbătoare. Dispoziția ei era o problema. *** Seara unui început de toamnă aducea o ploaie torențială caldă care împrospăta atmosfera. Privea pe geamul camerei sale cerul dezlănțuit. Rafale de vânt sălbatic biciuiau ferestrele și înclinau crengile copacilor. Un călăreț intra în galopul grăbit al unui armăsar. Descălecă și intră în conac. Lord M.Joseph avea curaj, să umble fără trăsura pe o vreme vitregă. Îi culcase pe copii și îi controlase. Erau în paturile lor. Se așeză în față oglinzii, desfăcu părul
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
fereastra. Aerul călduț adia ușor. O răcorea și îi aducea puțină liniște. Privea grădina imensă cu pomi mici și iarbă deasă. Straturi de flori așezate strategic înfrumusețau aspectul. Felinarele împânzite pe domeniu luminau discret învăluind în mister curtea și conacul. Galopul unui cal se auzea apropiindu-se zgomotos. Apariția lordului M.Joseph o surprinse și se retrase după perdea, deși nu erau șanse să fie observată. Camera era cufundată în întuneric. Armăsarul alb, un exemplar superb alerga iute mănat de lord
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
țipă C-o ultimă suflare chiar de ne pare vie, Dar, păsările zboară c-o singură aripă Și de la cea Mărie se poartă pălărie. Așa că dragi copaci și ramuri desfrunzite Mai bine ascultați ce spune în anunț; Vin ploile-n galop, că toamnele-s venite Covorul ruginiu ne face un denunț: O toamnă-a evadat acum câteva zile Din calendarul verii...și plouă peste file... Referință Bibliografică: O toamnă-a evadat / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul
O TOAMNĂ-A EVADAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341284_a_342613]
-
o frânghie și în timp ce-l plimba roată-roată, o sfătuia pe Mauve să stea drept și să încerce să preia ritmul mersului. Era un dans frumos, de a pătrunde în armonia carnală a murgului impunător. -Și acum începem să mergem în galop. -Dar mi-e frică! -Lasă teama! Nu vezi ce ușor te integrasei în salturile murgului?! Faci parte deja din ființa lui. -Simt că mă pierd într-un zbor îndrăzneț. Cavalerul, în timp ce ținea murgul de frânghie, admira jocul sânilor creionați prin
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
a întinsului teritoriu din pustietăți, care să mai stea în capul oaselor. Mitul westernian al “goanei după aur” croit mai târziu - al febrei și foamei căutătorilor asmuțiți de metalul “necuratului”, cu călăreți singuratici strunind anevoios bidivii nărăvași după un obositor galop prin preerii, văi înrâpate și nisipuri măturate înșirate în dune cu o simetrie aparte de vântoasele regiunii, precum crestele spumegânde ale oceanului din apropiere - peste care s-au abătut urgiile unei naturi deloc blânde și prietenoase și apoi, întrun târziu
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
mână pe umărul meu. - Stimat coleg, stați o clipă să vă amintesc de ceva extraordinar! mă rugă domnul N.N. Negulescu, parcă, mai mult cu privirea. - Am onoarea să vă salut, Maestre, zic eu aproape șoptit, simțind cum pulsul trece de la galop la trap mărunt. - Este vorba de un „scenariu general al aventurii umane din spațiul/timp românesc... care se reflectă printr-o fluidă structură a părții funcționale cu un caracter riguros fotometric”, își începu domnia sa retorica imposibil de întrerupt, după cum mă
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
la capătul lumii. Erau din nou împreună! Aducându-și aminte de accidentul nefericitului căpitan, luă motanul în brațe și coborâ cât putu de repede scările. Flăcăul îl culcase deja pe bolnav în căruță și era gata de plecare. Porniră în galop către oraș. Bolnavul horcăia și se zbătea din când în când. Ajunseră la cea mai apropiată suburbie, Watson’s Bay, unde găsiră un medic. Bătură puternic la ușa acestuia și îl transportară pe capitan înăuntru. Doctorul începu să îl consulte
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
gen de “perpetuum mobile” al fiicei sale Teodora-Dodo care, într-o suită de cadre fotografice, deschide și închide ușile cunoașterii din primii săi ani de viață. Ionela Olaru impresionează prin curajul temelor abordate și prin cromatica folosită, „Dansul erotic” și „Galop” incită senzorial și stimulează imaginația. Artista utilizează clasicul procedeu al impresionismului, și anume diviziunea tonurilor în juxtapuneri violente de tușe de culoare, cu efect dinamic pe retina privitorului. Asistăm la zugrăvirea (ușor ironică) a unui fenomen real surprins de către David
DE LA STATIC LA DINAMIC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342578_a_343907]
-
prin aste locuri bântuie tâlharii. - Nu-i treaba ta! Deschide odată sau te joc în copitele calului! Oșteanul chemă un ajutor și deschise porțile, iar cei patru călăreți se pierdură în umbrele pădurii ca niște năluci. Alaiul domnesc alergă în galop la lumina lunii până îi prinseră zorile din urmă și răcoarea dimineții le pătrunse în oase.. De când plecaseră de la castel principele nu scosese un cuvânt, dar nici căpitanul nu îndrăzni să-i distragă atenția cu vreo vorbă aruncată în vânt
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
vrea să descalece, dar pe deasupra se ivesc iarăși cei doi porumbei. Atunci Pătru Valdescu tresare și strigă: - Căpitane, evită ispita și întoarce capul de la flacăra pierzaniei! Comoara nu mai este a noastră! Dă pinteni calului și ține direcția porumbeilor! La galop! Călăreții treziți ca dintr-o amorțeală visătoare resimt șuvoiul rece al ploii ce le inundase șira spinării. De groază și disperare se pierd ca două năluci în negura pădurii. Două umbre pătrund ca o săgeată pe porțile deschise ale cetății
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
poți pleca în plimbări călare, dacă nu, poți învăța să călărești sub supravegherea atentă a Roxanei, instructor cu experiență. Aici, poți redescoperi viața tihnită, care curge după alt tempo, din trăsură sau călare: la pas lin, trap elegant ori în galop furtunos. Povestea centrului e cel mai bine spusă de inițiatorul ei pe site-ul centrului: „Am oprit mașina în mijlocul uliței, în fața turnului bisericii săsești. Uitat, dar încă impunător, stătea acolo din 1799. În spatele lui o pădure de pini se arcuia
Colinele Transilvaniei [Corola-blog/BlogPost/100951_a_102243]