373 matches
-
noțiuni opuse la fel ca binele și răul, având la bază o dialectică a contrariilor. Noțiunea de normal este însă echivocă. Ea poate fi considerată și din punct de vedere statistic, prin reprezentarea grafică a distribuției sub forma „curbei lui Gauss”. Normalitatea ideală variază în raport cu normele valorice ale modelului socio-cultural. Conceptul de normalitate, desemnând starea de echilibru, implică adaptarea atât pe plan intern, intrapsihic, cât și în planul lumii externe a individului, având prin aceasta o semnificație antropologică lărgită. Considerată din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Berner recunoaște existența a două aspecte principale pentru starea de normalitate: 1) Normalitatea obiectivă, cea care este constatată direct de observator la un subiect sau la o grupă de subiecți și care poate fi: a) normalitatea statistică, conform curbei lui Gauss, b) normalitatea ideală care reprezintă o aproximație posibilă în raport cu o valoare, conform curbei lui Allport, așa cum se poate vedea mai jos: Grafic p. 225. ms. a) Normalitatea statistică (Curba lui Gaus) b) Normalitatea ideală (Curba lui Allport) 2) Normalitatea subiectivă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
diferențial și integral are o utilitate practică semnificativă. Aceste părți ale matematicii sunt, în întregul lor, mai degrabă plictisitoare; sunt tocmai părțile care au cea mai mică valoare estetică. "Adevărata" matematică a matematicienilor "adevărați", matematica lui Fermat și Euler și Gauss și Abel și Riemann este aproape în întregime "nefolositoare" (și acest lucru este adevărat atât în cazul matematicii "aplicate", cât și în cazul matematicii "pure"). Nu este posibil să justifici viața oricărui matematician profesionist autentic prin prisma "utilității" operei sale
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în discuție o neînțelegere. Se sugerează uneori că gloria matematicienilor adevărați se măsoară în inutilitatea operei lor21 și că aceștia își găsesc motiv de laudă din lipsa aplicațiilor practice. Reproșul se bazează, de obicei, pe o remarcă imprudentă atribuită lui Gauss, care afirma că, dacă matematica este regina științelor, atunci teoria numerelor este, datorită supremei sale inutilități, regina matematicii nu am reușit niciodată să găsesc o citare exactă a acestei afirmații. Sunt sigur că spusele lui Gauss (dacă îi aparțin într-
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
remarcă imprudentă atribuită lui Gauss, care afirma că, dacă matematica este regina științelor, atunci teoria numerelor este, datorită supremei sale inutilități, regina matematicii nu am reușit niciodată să găsesc o citare exactă a acestei afirmații. Sunt sigur că spusele lui Gauss (dacă îi aparțin într-adevăr) au fost mai degrabă interpretate greșit în mod grosier. Dacă teoria numerelor ar putea fi folosită pentru un scop practic și evident onorabil, dacă ar putea fi folosită direct pentru promovarea fericirii umane sau pentru
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
care, însă, nu a mai făcut decât să cizeleze și să perfecționeze. Galois a murit la 21 de ani, Abel la 27, Ramanujan la 33, Riemann la 40. Pentru unii matematicieni, realizările au venit mai târziu; marele tratat al lui Gauss despre geometria diferențială a fost publicat pe când aceasta avea 50 de ani (deși ideile fundamentale îi veniseră cu zece ani mai înainte). Nu cunosc un exemplu de progres matematic major inițiat de o persoană trecută de cincizeci de ani. Dacă
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
dintre cei care își doresc să devină matematicieni au mai multe talente și interese în direcții diferite, și de aceea trebuie să facă o alegere dificilă între a se dedica unei cariere matematice și a urma cu totul altceva. Marele Gauss este celebru pentru pendularea între matematică și filosofie, Pascal a părăsit matematica la o vârstă tânără pentru teologie, în timp de Descartes și Leibniz sunt binecunoscuți și ca filosofi. Unii matematicieni se orientează spre fizică (de exemplu, Freeman Dyson) în timp ce
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
idee că geometria proiectivă avea să dezvăluie natura misterioasă a lui zero, deoarece mai trebuia făcut un progres important, ce consta în inventarea planului complex. Pentru această piesă lipsă a puzzle-ului, trebuie să ne întoarcem în Germania. Carl Friedrich Gauss, născut în 1777, a fost un miracol al Germaniei. El și-a început cariera matematică cercetând numerele imaginare. Prin teza sa de doctorat a demonstrat teorema fundamentală a algebrei - arătând că o ecuație algebrică de grad n (continuând un polinom
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ori complexă, ori reală. De-a lungul vieții, Gauss a abordat subiecte incredibil de variate: realizarea pe care a avut-o în domeniul calculului curburilor avea să devină o componentă-cheie a teoriei generale a relativității, a lui Einstein - dar lui Gauss i-a aparținut metoda de ilustrare grafică a numerelor complexe, care a scos la lumină o întregă nouă structură în matematică. În anii 1830, Gauss a înțeles că fiecare număr complex - numere care au componente reale și imaginare, precum 1
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ridicare la putere efectuate în planul complex au devenit concepte geometrice; chiar le puteai vedea având loc. Acesta a fost cel de-al doilea progres important. Persoana care a combinat aceste două idei a fost un elev de-al lui Gauss: Georg Friedrich Bernhard Riemann. Riemann a contopit geometria proiectivă cu numerele complexe și, dintr-odată, liniile au devenit cercuri, cercurile au devenit linii, iar zero și infinitul au devenit polii unui glob plin cu numere. Riemann și-a imaginat un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
matematicienii care învățau să analizeze infinitul. Maestrul anatomist al infinitului a fost Georg Cantor. Deși s-a născut în Rusia, în 1845, Cantor și a petrecut cea mai mare parte a vieții în Germania. Și tocmai în Germania - țara lui Gauss și a lui Riemann - au fost dezvăluite secretele infinitului. Din nefericire însă, Germania era și țara lui Leopold Kronecker, matematicianul care avea să îl hăituiască pe Cantor până îl va băga într-un azil de boli mintale. În spatele conflictului dintre
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sexul, starea afectivă și emotivitatea, oboseala, anumite substanțe iritante. Variabilitatea individuală. Această variabilitate se manifestă aproximativ la fel ca și în legătură cu alți parametri psihici sau psihofiziologici, o caracteristică fiind distribuția timpului de reacție, la o populație dată, după curba lui Gauss. Teme de verificare 1. Aspecte teoretice și aplicative în cazul timpului de reacție. 2. Tehnici de măsurare a timpului de reacție. 3. Timpul de reacție ca variabilă dependentă. Bibliografie recomandată 1. Aniței, Mihai, Psihologie experimentală, Ed. Polirom, Iași, 2007. 2
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, "Joc secund" (1929), în Versuri și proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, "Karl Friederich Gauss (100 de ani de la moarte)" (1950), în Versuri și proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, "Legendă și somnul în poezia lui Blaga" (1929), în Versuri și proza, ediție îngrijita, prefață
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
the continuous golden walls of the universe [s.n.]? - the walls of the myriads of the shining bodies that mere number hâș appeared to blend into unity? Aici iaimginea ese folosită pentru a explica infinitul cunoașterii. 24 Ion Barbu, "Karl Firederich Gauss (100 de ani de la moarte), 1958", în Versuri și proza, 1984, p. 248: "Am pomenit de ermetismul memoriilor lui Gauss, în general, și al faimoasei secțiuni a cincea, în particular. El derivă dintr-o anumită concepție a artei teoremei, pe
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
hâș appeared to blend into unity? Aici iaimginea ese folosită pentru a explica infinitul cunoașterii. 24 Ion Barbu, "Karl Firederich Gauss (100 de ani de la moarte), 1958", în Versuri și proza, 1984, p. 248: "Am pomenit de ermetismul memoriilor lui Gauss, în general, și al faimoasei secțiuni a cincea, în particular. El derivă dintr-o anumită concepție a artei teoremei, pe care Gauss o vedea că un text august, ca o inscripție, al cărei laconism e însăși garanția durabilității ei. Redactarea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de ani de la moarte), 1958", în Versuri și proza, 1984, p. 248: "Am pomenit de ermetismul memoriilor lui Gauss, în general, și al faimoasei secțiuni a cincea, în particular. El derivă dintr-o anumită concepție a artei teoremei, pe care Gauss o vedea că un text august, ca o inscripție, al cărei laconism e însăși garanția durabilității ei. Redactarea îi lua un timp considerabil, nu prin poleirea frazelor, ceea ce ar fi fost o zădărnicie, dar prin munca de eliminare a prisosurilor
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
moral al conceptelor. În acest chip ele încetează de a mai fi o laborioasă barbarie ci, participînd la desăvîrșirea figurii armonioase a lumii, devine umanismul cel nou". Decelăm o firească justificare a ermetismului propriu în paginile dedicate lui Carl Friedrich Gauss la centenarul morții, publicate în "Gazeta matematică" (mai 1955) cînd menționează ermetismul memoriilor matematicianului genovez, derivă dintr-o anumită concepție a artei teoremei, pe care Gauss o vedea ca un text august, ca o inscripție, al cărei laconism e însăși
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nou". Decelăm o firească justificare a ermetismului propriu în paginile dedicate lui Carl Friedrich Gauss la centenarul morții, publicate în "Gazeta matematică" (mai 1955) cînd menționează ermetismul memoriilor matematicianului genovez, derivă dintr-o anumită concepție a artei teoremei, pe care Gauss o vedea ca un text august, ca o inscripție, al cărei laconism e însăși garanția durabilității ei. Redactarea îi lua un timp considerabil, nu prin poleirea frazelor, ceea ce ar fi fost o zădărnicie, dar prin munca de eliminare a prisosurilor
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Minkowsky (vorbind de Dirichlet): "un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare". Un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare se află în întregul său Joc secund. Vorbind despre virtualitățile operei lui Gauss, constată: "Cu marginile ei mișcătoare, această operă e practic infinită. Ea devine. Ne solicită să emulăm cu dînsa". Sînt fraze ce îmbracă totodată într-o purpură a zărilor întregul parcurs liric barbian. Poeziile din Joc secund sînt maximum de gînd
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de a contrabalansa un exces mediatic amatoristic și deloc inocent, poate însemna și o perfidă bagatelizare a dreptului opiniei publice de a spune răspicat că sistemul nostru de justiție este, pe coordonatele statistice ale majorității semnificative ilustrate de curba lui Gauss, nedrept, corupt și inegal, că pentru omul obișnuit ajuns în fața instanței probabilitatea primirii unui verdict viciat și injust este asemănătoare cu aceea de a pierde de zeci de ori la ruletă tot ce ai pus, cu speranță și bună-credință, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
este suficientă pentru a realiza nivelul de calitate acceptabil. Criterii de alegere a metodelor de control în timpul fabricației. Fracțiunea defectiva se poate determina prin analiza de capabilitate a fabricației, respectiv prin fișele de control statistic, folosind funcția de repartiție normală (Gauss). Mijloacele și aparatură de control adoptate trebuie să corespundă că precizie și productivitate pentru fiecare caz în parte. În cazul fabricației de serie mică și unicate, datorită volumului redus al fabricației, metodele statistice de control post-proces nu se pot aplica
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3154]
-
fi explicată și prin faptul că se bazează pe medii naționale, neglijând diversitatea din interiorul națiunilor. Comparația transnațională a diversităților intra-naționale Cu foarte puține excepții, comparațiile transnaționale folosesc medii naționale. Dar știm cu toții că, atunci când distanța pe curba lui Gauss între medie, mediană și mod este mare, media nu este o valoare statistică semnificativă. Într-o distribuție, media nu reflectă asimetria curbei. Cu alte cuvinte, asimetria curbei unei distribuții afectează în mod diferit media, mediana și modul. Asumpția de la care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
care este tehnic obținută prin artefacte statistice precum scale, logaritmi, decile sau centile. Economiștii numesc un astfel de prag "masă critică". Mărimea națiunilor și mediile naționale Comparațiile dintre națiuni utilizează medii naționale. Dar, așa cum prea bine știm, pe curba lui Gauss, atunci când distanța dintre medie, mediană și mod este mare, o medie nu are o valoare statistică semnificativă. Din punctul de vedere al dispersiei, media nu reflectă oblicitatea distribuției. Astfel, premisa este că diversitatea internă a țărilor este mai puțin semnificativă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]