2,189 matches
-
scriitorul și mai ales ziaristul român e umilit ca pe vremea lui Armand Călinescu, mai nedreptățit ca pe vremea legionarilor și mai hulit ca oricând. Niciodată, de la întemeierea lui, Ministerul Propagandei n-a avut parte de miniștri înțelegători față de nevoile gazetarilor și drepți față de revendicările lor. întotdeauna au fost respectate, însă, formele, și din când în când se făcea câte un simulacru de dreptate. D-l Nichifor Crainic n-a respectat nimic, n-a stimat nimic, n-a înțeles nimic din
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
ar fi trebuit să devină vârful de lance al criticii optzeciste. Faptul că nu a devenit este rezultatul exclusiv al propriului său spirit ironic. Știut fiind că ironistul fiu al faptei nu e. După 1990, Ioan Buduca a devenit un gazetar frenetic. Săptămânalul de atitudine "Cuvîntul"este în mare măsură creația sa. Îmi amintesc și astăzi nopțile pierdute în tipografia de pe Brezoianu, ambiția febrilă a lui Buduca de a fi, în același timp, și redactor-șef, și secretar general de redacție
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
nu a însemnat de la publicarea Jurnalului său și pînă azi, deci de vreo 15 ani, decît - exclusiv!- o armă contra congenerilor și prietenilor săi mai subtil sau mai acuzat legionariozi fie ante, fie post 1934-1938. Scriitorul - adică romancierul, dramaturgul, melomanul, gazetarul, francofilul, estetul rafinat, eseistul proustianizant etc. - a fost pur și simplu sacrificat, o dată mai mult, transformat în pretext vindicativ și revendicativ. Altfel zis - folosit strictamente ca o măciucă în scopuri cu totul și cu totul străine firii și rosturilor scrisului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
ori cel puțin să facă un pic de curte, Gheorghe Bogdan-Duică a fost o excepție." Nemulțumit de faptul că alegerea lui Teodor Capidan, ca membru al Academiei Române, a trecut aproape neobservată, Pavel Dan critică lipsa de onestitate și cultură a gazetarilor vremii. O altă cauză a tăcerii în jurul acestui eveniment o vede Pavel Dan în faptul că Teodor Capitan "n-a fost niciodată deputat, nici n-a făcut parte din vreo comisie guvernamentală cu atribuții răsunătoare. Și un profesor universitar, continuă
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
și sensibilitate, o simultaneitate dinamică". Pe căldura infernală totul capătă lentoare bolnavă, creează impresia de epuizare și sfârșeală. Din "timpul băltit" al vipiei de august nimic nu se poate smulge, nici un sens nu pare să poată străpunge. Ispitirile abătute asupra gazetarului și profesorului Gabriel Dimancea, survenite prin grija satanicului Maltezi, își zădărnicesc înaintarea în cazanul cu smoală al vremurilor indecise, în jurul lui 1926, deci la câțiva ani după război, când totuși, sub aparența că nu se întâmplă nimic, și când stabilizarea
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
frământat) capătă moliciunea de cocă și element genezic, încât penița se împotmolește năclăită. Cuvântul aburind se supune de îndată oricărei deformări, oricărei presiuni din afară: Dumnezeu e zeul Dumne, calamburul e asinambur, contemplativul - contemplagiu, dăscălia - puericultură, vârful - vârfete, Parlamentul - Parlavrament, gazetarii - osârduitorii plaivazului etc. Sensul se instalează în sonoritățile cele mai pline de concretețe. O comedie a limbajului se desfășoară într-un roman oral, de o neobosită inventivitate și imprevizibilă vivacitate. Verva se substituie epicului fără să dea nici o clipă impresia
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
unui participant direct la evenimente: poetul Ion Caraion: "Notez acest episod pentru că nu l-am auzit niciodată: noaptea de revelion 1944-1945. Caraion lucra la Scânteia tineretului. într-o mare sală, cu un bufet bine garnisit, erau adunați vreo sută de gazetari comuniști și membri ai partidului. Cu vreun sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu aplauze. Se sting luminile, iar când se reaprind, la 12 fix, Dej era suit pe scaun și urina bine dispus deasupra farfuriilor
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
uriaș pe pagina întîi, "Liicheanu", care nu a apărut între ghilimele și nici nu era atribuit cuiva anume. Dar chiar dacă ar fi fost publicat astfel, rămînea oricum întrebarea, cum de a tipărit acest ziar cu pretenții de seriozitate articolul unui gazetar obscur din Craiova, înainte de a face o documentare temeinică asupra învinuirilor aduse lui Gabriel Liiceanu? Cazul e, așadar, opera celor de la Ziua și a fost susținut de la bun început , pe față, de unul dintre redactorii din conducerea ziarului, Victor Roncea
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
îl desparte prețuirea "dovezii" menționate, existente în Pregătiri... și poate că tocmai reiterarea acestui avertisment l-a făcut pe Paul Sterian să conștientizeze imposibilitatea apartenenței sale concomitent la două "familii". El nu "și-a renegat ortodoxia", cum l-a sfătuit gazetarul "Rampei", ci pornirile avangardiste. Și acest lucru îl vom pune în lumină în partea a doua a prezentului studiu. 1 Ovid S. Crohmălniceanu, Istoria literaturii române dintre cele două războaie mondiale, vol. II, București, Ed. Minerva, 1974, p. 322-327. 2
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
văzut, cu îndreptățire, demni de a intra între copertele încăpătoare ale proaspătului volum. Dacă ar fi să dau apă la moară unor asemenea cârcoteli de galerie, aș invoca absența inexplicabilă a lui Mircea Cărtărescu. Ca teoretician literar sau măcar ca gazetar politic, de data aceasta. Dintre Postmodernismul românesc, Pururi tânăr, înfășurat în pixeli și Baroane, măcar una și-ar fi găsit cu onoare locul în cele peste 500 de pagini ale acestui de-al treilea op. Dacă, în schimb, aș ține
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
trebuie găsită în faptul că este mai simplu datul cu presupusul decît darea unei știri. Ori, Doamne ferește, avem de-a face cu o altă realitate, și anume cu ,,traducerea în viață" a unui cunoscut vers arghezian: dacă, după '90, majoritatea gazetarilor care se ocupă de cultură, de pildă, au transformat subit și, de bună seamă, pentru-ntîia oară,/ plugu-n condei/ și braz-da-n călimară? Nu-i vorba, că prin plug putem subînțelege orice unealtă anterioară și prin brazdă orice alt material. II. Artistul
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
rechizitoriul președintelui țării, iar foști ofițeri acoperiți ai Securității, precum Șerban Mihăilescu și Mircea Coșea primesc nesperate certificate de necolaborare) a căzut ca un trăznet vestea apariției dosarului lui Neculai Constantin Munteanu. Din capul locului trebuie spus că relația celebrului gazetar cu Securitatea este mult mai complicată decât s-ar putea crede. De la bun început, Neculai Constantin Munteanu a fost supus unor intense presiuni contradictorii. Pe de o parte eforturile Securității de a-l racola în rețeaua de informatori, pe de
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
și artele ocupă un spațiu considerabil: cronici de cărți, expoziții, spectacole, interviuri cu personalități culturale, o amplă revistă a revistelor literare, relatări despre conferințe și simpozioane, articole omagiale și exegeze despre artiști evrei de la noi și din lume. Scrisă de gazetari cu experiență, într-un limbaj remarcabil prin acuratețe și eleganță, revista e plăcută la lectură și instructivă. Nr. 275-76 conține, pe lîngă cele 28 de pagini obișnuite, o ediție specială - prima dintr-un "maraton exegetic" consacrat, pînă în octombrie, centenarului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9534_a_10859]
-
noastră interbelică. E vorba de generația care, în majoritate, s-a călit în focul gazetăriei, iar în unele cazuri îndeletnicirea a rămas precumpănitoare. Într-un interval scurt, 1927-1939, luând în considerație "ruptura" survenită în anul de grea încercare 1934, când gazetarul Sebastian e nevoit să se restrângă la o publicistică predominant literar-artistică. De la bun început, la Cuvântul și numaidecât solicitat să colaboreze la alte reviste și cotidiane (Contimporanul, Reporter, Vremea, Vitrina literară, Azi, Rampa, Universul literar, L'Indépendence Roumaine, România literară
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
și în sensul etimologic al cuvântului: scrierea unui text strict formal, tot ce se scrie referitor la o problemă sau un anumit domeniu. Mai trebuie menționat că se resimte, cu voie sau fără voie, "mâna" scriitorului Sebastian și în articolul gazetarului de opinie, în afara oricărei "stilizări"; faptul divers, cu banalitatea lui consubstanțială, dobândește noimă și proiecție mai lesnicioasă pentru receptare. Totdeauna o informație de "petite histoire" are o miză superioară. Înzestrat cu spiritul viu al actualității, publicistul deține și abilitatea comunicării
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
al cuvântului îndeplinește câteva cerințe valabile întotdeauna și altele care devansează circumstanțele; și astfel, perspectiva lui se apropie într-o bună măsură, împreună cu Eliade și alți mari ziariști români interbelici, de mai recenta teorie a comunicării. Se înțelege că nici gazetarul despre care se vorbește aici nu-i un simplu furnizor de informație scrisă, ci practică o gazetărie de opinie și de autoritate. Articolele de atitudine exaltă spiritul polemic pe orice fel de teme, cu condiția să nu se confunde aceasta
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
față. De mai multe ori, Sebastian afirmă că nu are vocație civică. Îl interesează însă viața publică, tabloul societății românești, care comunică, hic et nunc, un adevărat flux de mesaje. Își declară apartenența la atitudinea Caragiale, numai că structura tânărului gazetar și a societății este alta, urmașul cu mari resurse persiflante, dar fără posibilitățile comicului mai mult bonom ale înaintașului și într-o lume nu atât de veselă, iar deodată tristă și dezolantă. Nici viața politică nu-i acaparatoare pentru el
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
resurse persiflante, dar fără posibilitățile comicului mai mult bonom ale înaintașului și într-o lume nu atât de veselă, iar deodată tristă și dezolantă. Nici viața politică nu-i acaparatoare pentru el, cu atât mai puțin politica de partid. Ca gazetar de atitudine, nu poate fi doar spectator ori registrator neutru, dar nici militantism politic nu face: "Eu însemn doar punctul de vedere al unui intelectual, care dacă nu consimte să descindă hotărât în politică, nu poate totuși să ignoreze acest
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
urma urmelor, ar birui-o, dar mitraliera, tunul și ecrazita în nici un caz" (20). De aceea Sebastian surâde neîncrezător la moțiunea propusă de P.E.N. Clubul francez, prin care se cere influența scriitorilor față de iminența războiului. E o inițiativă inocentă, crede gazetarul nostru, argumentând că puterea politică și industria de război îi rabdă pe intelectuali atât timp cât ei se arată inofensivi, altfel, dacă devin incomozi, sunt suprimați fără ezitare: "E deprimant poate să iei în batjocură cuvântul de pace, pe care-l aruncă
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
nu ai pasiuni private, ci idealuri pe care să le poți declara public în orice moment al existenței tale. ,Epurarea de sentimente" m-a ajutat să-mi delimitez mai clar registrele scrisului. Publicistica e una, literatura e alta. Experiența de gazetar este benefică pentru un scriitor, pentru că îl conectează la zvâcnetul actualității, în același timp, comportă niște riscuri: îți amplifică scrupulele, te învață să arunci mereu priviri peste umăr. Acest reflex, în literatură, uneori devine o frână. Și despre critica literară
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
ani în presă, Răzvan Voican va merge într-o zonă care are legătură cu finanțele, dar nu la ASF și nici în bănci, așa cum s-ar putea crede, informează hotnews.ro. Răzvan Voican este considerat unul dintre cei mai buni gazetari de business, fiind specializat pe domeniul bancar.
Răzvan Voican, redactorul-șef adjunct al Ziarului Financiar, părăsește redacția by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77324_a_78649]
-
Ion Simionescu, Romulus Vuia etc. Mulți oameni politici s-au bucurat de a fi invitați de N. Iorga la Universitatea de la Vălenii de Munte, ca: Armand Călinescu, C. Argetoianu, A. C. Cuza, Tache Ionescu, Alex. Vaida Voievod, M. Manolescu, V. Madgearu, gazetarul Pamfil Șeicaru, scriitorul Cezar Petrescu și mulți alții. Dintre oamenii de teatru au fost aduși de N. Iorga la Văleni actorii: Ion Manolescu, Ion Livescu și regizorul N. Massim. Și tot la invitația Savantului, au venit la Vălenii de Munte
"Lumina de la Vălenii de Munte" by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Journalistic/8177_a_9502]
-
spovedanie amintind de chinurile unui îndrăgostit înșelat care nu-și poate ucide dezamăgirea decît mărturisind-o în fața tuturor, își descarcă sufletul pe marginea ultimei puneri în scenă a lui Mihai Măniuțiu. Avem de-a face cu tonul amar al unui gazetar silit să contemple eșecul unui regizor de teatru. Se subînțelege că obiectul simpatiei ultragiate este chiar Mihai Măniuțiu: "Mai rar așa cădere în sine, vid exasperant și fioroasă umplere cu noroi cum am avut la spectacolul lui Mihai Măniuțiu cu
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
inexactități (Costache Oprișan nu a murit la Spitalul închisorii Văcărești în 1957, așa cum stă scris la p. 61, ci în Casimca Jilavei), cartea lui Ierunca a avut, la momentul publicării primei ediții (1990), un efect providențial. Un om cu credibilitatea gazetarului de la Europa Liberă îndrăznea să atace fățiș o problemă pe care alții ar fi preferat să o treacă la capitolul "nu s-a întîmplat niciodată", și anume reprimarea atroce de care legionarii avuseseră parte sub comuniști. Și cum lui Ierunca
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
pe limba lor. Chiar dacă, inevitabil, codurile sunt mereu altele, toată lumea înțelege pe toată lumea în acest Babel comunicațional. Dincolo de limbajul străzii, spațiul fonic este completat de noua limbă de lemn a mass-media, practicată cu sârg de reporterii de televiziune și de gazetarii din presa scrisă. În spirit postmodern, fiecare fragment din cartea Stelei Gheție se pretează la o serioasă analiză stilistică și de conținut. Ca ansamblu însă, romanul este foarte stufos și, de aceea, destul de dificil de citit și aproape imposibil de
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]