1,633 matches
-
o ființă omenească. - Uitați-vă pe cine am găsit! strigă el batjocoritor. Cu o smucitură violentă Împinse trupul peste balustradă, atârnându-l În gol. - Fecioara din Antiohia... și Încă Întreagă, gata pentru un al doilea miracol! Femeia izbucni Într-un geamăt de groază, cu picioarele goale zbătându-i-se În gol, În timp ce mâinile i se agitau cu disperare prin văzduh, căutând să se agațe de ceva. Celălalt bărbat se apropie cu un pas și Îi smulse veșmintele cu un rânjet zeflemitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
capului și apoi coborând-o cu toată puterea. Lama o lovi pe Amara În dreptul rinichilor, pătrunzând În carnea delicată și sfărâmându-i vertebrele. O ploaie de sânge și de măruntaie se coborî. De pe buzele ei larg deschise ieși doar un geamăt, urmat de slabul behăit al unui miel tăiat, pe când un râu de sânge Îi scăldă pieptul. Își agită de mai multe ori brațele Într-un ultim spasm, ca Într-o disperată Încercare de a-și lua zborul departe de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o sclipire, urmată de un talaz de lumină orbitoare, se revărsă prin fisură, explodându-i În față. Din instinct, ridică un braț, ferindu-se de străfulgerarea care Îi izbea retina dureros. În timp ce Încerca să reacționeze la orbirea momentană, auzi un geamăt sufocat. Nedeslușit, Îl Întrezări pe Bonatti, care se zgâia năucit la fața lui, iluminată de acea strălucire. - Lumina lui Dumnezeu! strigă Dante, continuând să se ferească de valul lucitor. Se mișcă... așa cum totul se mișcă! Forma cerurilor, acea Împărăție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi vrut să lovească. Fixa fascinat lamele cufundate În talazul de lumină. Apoi se aplecă peste ele cu o mișcare bruscă, străpungându-și ochii. Oripilat, Dante văzu un șuvoi stacojiu țâșnind din rana dublă, În timp ce bătrânul retrăgea lamele fără un geamăt, cu fața preschimbată Într-o mască de sânge. - Dacă ochiul te face să cazi În păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Așa poruncește Scriptura. Așa s-a făcut. Nici măcar Împăratul nu poate birui peste planul lui Dumnezeu. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
înainte ca pleoapele să i se lipească de tot din cauza lacrimilor care-i înghețaseră. Colonelul îi plimbă trabucul pe sub nas, de mai multe ori, punându-i întruna aceeași întrebare. Flăcăul nici măcar nu mai răspundea, gemea. La capătul unui scurt moment, gemetele au ajuns să-l enerveze pe colonel. — Ești om sau animal? îi urlă în ureche. Nici o reacție. Matziev aruncă trabucul în zăpadă, îl împinse pe prizonier, care era încă legat de copac, și îl zgâlțâi. Mierck privea spectacolul suflând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pune unele lucruri în ordine. Doamna de Flers m-a luat de mână. M-a condus. Am urmat-o. S-a scuzat: — Nu mai avem camere, nu mai e loc... Am intrat într-o sală imensă în care se auzeau gemete din toate părțile și în care plutea un miros acru de pansament, puroi și murdărie. Era mirosul rănilor, al suferinței și al plăgilor, și nu mirosul morții, care este mult mai curat și mai odios. Erau treizeci, poate patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
era al lui și că simțea nevoia să-l spună cu voce tare pentru a-și dovedi poate că era încă în viață. Vocea lui era instrumentul principal dintr-o simfonie a muribunzilor care era cântată pretutindeni de jur-împrejurul meu. Respirațiile, gemetele, răsuflarea celor gazați, tânguirile, râsetele nebunilor, numele murmurate ale soțiilor și ale mamelor și, deasupra tuturor, litania lui Jivonal, mă făceau să cred că pluteam în derivă, eu și Clămence, în vreme ce o vegheam în castelul de pânză al unei corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că n-aveai timp să te plictisești, dar când au sosit la Philadelphia, aproape de sfârșitul vacanței, a fost o binecuvântare să evadeze din atmosfera grea, de flori și machiaj gras, iar mânjii și-au scos corsetele cu dureri abdominale și gemete de ușurare. De cum s-a spart gașca, Amory a pornit grăbit spre Minneapolis, fiindcă Isabelle Borgé, verișoarea lui Sally Weatherby, urma să-și petreacă acolo iarna cât timp părinții ei erau În străinătate. Și-o amintea pe Isabelle doar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și restul contează pe America pentru jumătate din vânzările lor? - Dar poeții cât de mult Îi plac micuțului Tommy? Tom a fost Învins. Și-a lăsat brațele să cadă până i s-au bălăbănit pe lângă scaun și a emis câteva gemete slabe. - Chiar acum scriu despre ei o satiră numită „Barzii din Boston și recenzenții de la Hearst“. - S-o auzim, a cerut curios Amory. - Am scris doar câteva versuri din final. - Un stil de lucru foarte modern. Să le auzim dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
verzi ca smaraldele În lumina orbitoare. Era o vrăjitoare de vreo nouăsprezece ani, a socotit el, ageră și visătoare și cu linia albă, grăitoare, de deasupra buzei superioare, care era o slăbiciune și o Încântare. S-a lăsat cu un geamăt pe spate, pe peretele de fân. - Acum m-ai văzut, a zis ea calmă, și presupun că vei spune că ochii mei verzi ți-au ars sufletul. - Ce culoare are părul tău? a Întrebat el concentrat. E tuns băiețește, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a fost frumos. S‑a auzit destul de tare, răspunde Rainer. Sora se lipește cu tot corpul de fratele ei, de parcă ar avea intenții incestuoase. Dar nu are, fiindcă tocmai a fost satisfăcută. Hans vorbește despre un sport oarecare. În comparație cu asta, gemetele lui de adineauri erau chiar plăcute. În chiuveta de la bucătărie se înalță un morman de vase murdare, iar fundul ei este căptușit cu un strat de mucegai verzui și pâslos, care a fost cândva o omletă cu șuncă. Adolescentul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Nimic din toate acestea nu e normal să se Întâmple. Nu În camera asta. Ba nu, nu În lumea asta“. Noriko, rămasă doar În bikini, Își simțea pielea mângâiată de aerul fremătător din jurul ei și scoase, fără sa vrea, un geamăt scurt. Ardea de nerăbdare să fie strânsă În brațe de acest bărbat, să simtă orgasm după orgasm, ca altă dată, apoi să-i cuprindă sexul cu buzele și să-i bea sămânța ca dovadă a dragostei ce i-o purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
specială, pe care era inscripționat Virgin Air, din acelea care se distribuie gratuit pasagerilor de la clasa business. — Nu! Ce vrei să faci? Încercă Noriko să-și elibereze fața, dar bărbatul o pișcă de sfârcuri, ceea ce o făcu să scoată un geamăt puternic, În timp ce el termina de fixat masca pentru ochi. — Keiko, ai pregătit ce te-am rugat? I-am Întins bărbatului o bucată de plastilină, din aceea care se folosește la orele de lucru manual de la școală. Era ideea lui, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nasul. Era Însă conștientă că nu merita să se poarte cineva frumos cu ea. — Am Înțeles, o să fiu foarte blând cu tine, spuse bărbatul În timp ce Îi lingea sfârcurile cu vârful limbii. Fiorul atingerii o făcu pe Noriko să scoată un geamăt subțire și să-ți răsfrângă degetele de la picioare. — Privește-ne cu atenție, Noriko, și recunoaște că ești geloasă, nu te ascunde, spuse bărbatul așezându-se Între picioarele mele. Începu să-mi mângâie sexul care mustea de sucuri, Îndepărtându-mi labiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spuse bărbatul așezându-se Între picioarele mele. Începu să-mi mângâie sexul care mustea de sucuri, Îndepărtându-mi labiile, pentru ca Noriko să poată vedea mai bine. Dezgustată, Noriko Își Îndepărtă privirea, dar apoi, când Începură să se audă plescăiturile și gemetele mele de plăcere, Își Întoarse temătoare privirea spre noi. Încercă să-și elibereze mâinile legate strâns cu sfoară, dar nu reuși decât să Întindă și mai mult cordonul de cauciuc care-i ținea răsfrânte buzele despărțiturii de culoare rozalie, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
jucat cu ea ceva timp. Știați că e Îngrozitor de dureros să ai limba legată? Mie nu putea să-și Înghită saliva și după zece minute i se scurgea pleoscăind pe podea. Bineînțeles, nu putea să scoată nici un cuvânt, decât un geamăt Înfundat și neinteligibil. Însă Își dorea din toate puterile ei să fie pedepsită, așa că orice i-aș fi făcut Îi provoca o plăcere imensă și-și agita fundul În toate părțile. Când era aproape să-și piardă cunoștința, Îi ungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Arthur Nebe, scriind. Predecesorul dumitale este, și după opinia mea, un incompetent. — Vaginul fetei era intact și nepenetrat, continuă Illmann. Totuși, anusul se deschidea larg permițând trecerea a două degete. Testele de spermă s-au dovedit pozitive. Cineva scoase un geamăt. — Stomacul era moale și era gol. Se pare că Brigitte a mâncat apfelkraut și pâine cu unt la prânz, înainte de a pleca spre stație. Toată mâncarea fusese digerată până la momentul morții, dar mărul nu se digeră ușor deoarece absoarbe apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
într-o dispoziție mai fantezistă mi-aș fi putut închipui că avea vreo legătură cu ceea ce se întâmplase în casa lui Weisthor. Deranjarea spiritelor sau ceva de genu’ ăsta. Dar eu eram posedat de un simț al pericolului pe care geamătul vântului printre norii care se strângeau pe cer nu făcea nimic ca să-l reducă, iar acest sentiment fu și mai mult acutizat de revederea casei de turtă de dulce. Între timp, mașinile de serviciu dispăruseră de pe caldarâm, dar eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să-mi strigi pe sub lespedea focului sacru ridică-te ca și cum niciun rău nu mă mai poate locui vrednică de a fi vrednică schimb șoapte cu propriile-mi gânduri iată-mă pasăre spin sfâșiată între mine și mine vis cu luceferi geamătul pietrei între real și real act de iubire față de propria-mi inimă înțelepciunea oare-am aflat și-am uitat că-mi sunt singur răscumpărător Referință Bibliografică: mi-e dorul de luceafăr / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 951
MI-E DORUL DE LUCEAFĂR de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364319_a_365648]
-
Marea hiperboreenilor, Neagră alteori albastră ori verde smarald fin după starea zeului senin sau devastator, mânios care tulbură algele, peștii, jucăușul, afectuosul delfin în straturile de jos. Câte arome de plâns În jurul mesei de sacrificiu Ce umbre și lumini de gemete înscăunate, străbat secolele ajung la mine, la tine, la el stârnind tainițele memoriei înscrise în fiecare picătură de sânge care ne scaldă și ne hrănește interioarele inimii, sufletului. LA INTRARE Gânditoare statui te invită să urci în furtuna coșmarului sau
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
Darius puse receptorul în furcă, fără a aștepta un răspuns. Se lăsă pe podea, se ghemui, aidoma unui copil în pântecul mamei. Își apăsă stomacul cu podul ambelor palme, așa cum apasă un grădinar pământul din preajma unei flori abia plantate. Un geamăt ușor, ca de om bătrân, străbătu camera semimobilată. Trebuie să-mi treacă, sunt mai tare decât durerea, își spune tânărul de 15 ani. Va veni Radu în curând și nu trebuie să mă vadă așa. Durere, te rog, dispari. Cu
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
FLUTURI SUB CEARCĂNE Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Obscuritatea încăperii învăluia fiecare umbră într-un veșmânt de taină. Perdele groase atârnau noaptea din vârful tavanului, sfâșiând cu brutalitate parcă, orice geamăt de lumină care s-ar fi prăbușit din greșeală printre fisurile cortinei uitată în căderea de prea multă vreme. Lumina nu mai avea permisiune de ani de zile de a intra în această cameră îmbătrânită de timpuriu. Aerul împlinea singurătatea
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
se împiedică de un scaun și căzu peste toporul de după ușă; cana îi ateriză în tâmplă lovind-o peste urechea dreaptă. Sângele începu să țâșnească roșu și vâscos din cap și dintr-un picior. Se făcu liniște de mormânt; doar gemetele cuminți ale Sofincăi se auzeau ca un oftat. Liniștea fu străbătută dintr-odată de un răcnet de fiară înjunghiată: -Dumnezeul mamii lui de vis! Ce-am făcut, ce-am făcut, Doamne? Tata își prinsese capul în mâini și alerga de
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
2013 Toate Articolele Autorului Brazii, vestale -n alb, spre cer nevinovate Inalță rugi supreme, ne scaldă -n solstițiu Clopoței de argint, lumini areolate Vestesc în ierburi cânt și armistițiu. Arc de spirală, anul ce trece e ridat, Impovărat de râsete, gemete și ploi De Noul An renaștem în dans imaculat Ne re-zidim puternici, cu visele din noi! Înfiorat de străluciri se -nclină bradul... Ascultă o simfonie de toamnă alungată Din țipăt se destituie în cântec fagul Iar puritatea trece cu stele
ÎMPĂRĂŢIA ANULUI NOU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363852_a_365181]
-
-N-auzi că sunt frânt? Nu fac nicio baie! Doamna rotunjește boticul, alintându-se: -Hai mă, Țicușor! Vrei să mă supăr? Măcar scoate-ți ciorapii că miros îngrozitor! Impasibil, ” Țicușor” își târăște agale spre dormitor pachetele de mușchi foarte ”frânte”.Cu gemete înăbușite și le aruncă pe pat zdrobind arcurile somierei. Doamna...după el: -Chir nu vrei să faci baie? El mormăie: -Nu ți-am spus, frânt?! Adu-mi ziarele alea din sacoșă! Superba doamnă aleargă și-i aduce sub nas vraful
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]