428 matches
-
de sticlă și s-a dat la o parte. Am pășit într-o cameră de zi care părea să fie parțial și birou, iar ușile s-au închis în urma mea. Femeia era trupeșă, ca o orhidee cărnoasă. Grăsimea îi atârna gelatinoasă pe fața și brațele de culoarea piersicii, făcând-o să arate precum câinii ăia stupizi care sunt crescuți astfel încât să aibă o blană de câteva ori mai mare decât corpul. Propriul ei câine stupid era una peste alta mai lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
urlat la amândoi să se oprească. Aproape imediat Poliza s-a oprit. Începu să-și ridice brațele ca și cum ar fi vrut să-și protejeze urechile de zgomotul împușcăturii, răsucindu-se în timp ce se prăbuși, cu sânge și umoare apoasă revărsându-se gelatinos din rana de ieșire din ochiul lui, sau din ceea ce rămăsese din acesta. Ne-am aplecat amândoi deasupra cadavrului lui Poliza. — Ce e cu tine? i-am zis cu răsuflarea tăiată. Ai bătături? Te strâng pantofii? Ori poate n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
grădinii. Elsa se sprijină de pat respirând cu greu. Ies în timp ce intră Kentu, o moașă de culoare, cu forme robuste și vesele, urmată de Bianca, care trebuie s-o consulte pe Elsa. Când intru din nou, Elsa privește cu ochi gelatinoși ecranul albastru al aparatului de monitorizare a intensității contracțiilor care se află alături de ea. Are buzele uscate, o ajut să bea. I-au făcut clismă, au depilat-o, i-au atins intimitatea și ea a suportat totul ascultătoare ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
credincios; Îl voi trăda la prima umbră care va cădea pe aceasta. La capătul golfului, mica plajă coboară În mare ca o rană cicatrizată. Valurile mușcă din ea și o micșorează. Acum cîteva zile au aruncat din nou o meduză gelatinoasă care a putrezit la soare. Dar sunetul apei și soarele atenuează sila de moarte. Viața continuă să gîlgîie nerușinată și luminoasă lîngă peștii morți cu ochii bulbucați, azvîrliți pe nisip după aproape fiecare furtună printre scoicile ce Întunecă plaja ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
capului pe criminal. Știa că acest lucru Îl poate costa sfârșitul, dar n-a avut Încotro. S-a lăsat o liniște mormântală, și bruta s-a scurs pur și simplu de pe trupul lui Antoniu, cum se scurge o materie moale, gelatinoasă de pe o suprafață denivelată. S-a ridicat cu greu și, năucit de loviturile primite, a mai avut puterea să găsească cartea cu Psalmi și caietele În care Își scria istoriile. Le -a pus Într-o sacoșă de plastic, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce păsări de plumb îmi întunecă auzul! când nu pot să scriu, ce strâmb se reflectă lumea-n oglinzi, tremurată și plină de întreruperi, scăpată din mâna lui Dumnezeu, amorțită! când nu pot să scriu, ce lumină strepezită în umbre gelatinoase, ciugulite de pliscul neliniștii mele, care mă fulgeră ca un dinte stricat! când nu pot să scriu, mintea mi-e un zer ce dă în stricare, firul nevăzut ce mă anină de cer se umple de noduri, unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vingt ans après 19 care-mi perfora țeasta și înflorea deodată, la capătul filamentului, desfoindu-se exotic și pluriform în cra niul meu. Se formase un cordon ombilical între min țile noastre, ea era mama care mă hrănea cu substanța gelatinoasă a visului, iar eu - care (sau fiindcă) iu beam fiecare fibră din amărâtul ei căpșor de studentă și gâsculiță - creșteam din întrolocarea foițelor em brionare, scrise pe ambele fețe cu vise furate. Și iată-ne acum: eu, autor, colectând glorie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ca un om ridicat din morți care se încălzea la rănile vindecate ce-i cauzaseră deja prima moarte. Am îngenuncheat lângă roata stângă din față a Lincolnului. Bara de protecție și carcasa roții era mânjit cu fâșii dintr-un material gelatinos negru, demarcând discul înnoroiat al pneului alb. Am atins reziduurile gumate cu degetele. Carcasa roții prezenta o adâncitură pronunțată, aceeași deformare suferită de propria mea mașină în urmă cu aproximativ doi ani când lovisem un ciobănesc german care traversase orbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se stinge. - Pierderea lui Gildas e o grea lovitură pentru noi, mormăi Arthus. - Mai cu seamă pentru familia lui, nu e așa? PM aruncă o privire spre oficiu și Își apostrofă soția care se tot agita la bucătărie. - Albușul e gelatinos! Știi bine că nu pot să sufăr așa ceva, Armelle! Arthus Își reținu o furioasă dorință de a-i trage fiului său vreo două bastoane pe spinare, așa cum Îl snopea uneori cînd era copil și cînd Îl oripila deja cu văicărelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nisip, dar totuși acesta Îi venea pînă sub brațe, pe care și le ținea cu obstinație În cruce. Fragile metereze. Fluxul măturase În Întregime ceea ce luase el drept trupul lui Gwen, zdrențele pluteau la suprafață, ca niște meduze flasce și gelatinoase. Iar valurile se apropiau. Lucas se surprinse făcînd pariu cine Îi va veni primul de hac, marea sau nisipul. De ce refuzase să se lase Însoțit de Morineau? De ce Îl trimisese să cerceteze la fabrica de faianță și la reședința familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să plătească prețul cel mare. Un val mai puternic decît celelalte se opri la un metru de el. Cu chipul abia un pic mai ridicat față de plajă, văzu atunci că zdrențele care pluteau la suprafață erau meduze, iar masa lor gelatinoasă și flască, tentaculele lor scîrboase se Îndreptau țintă spre el. CÎnd era copil, fusese Înțepat de o meduză. Era de atunci alergic. Marea. Nisipul. Meduzele. Își văzu cota În scădere și Închise ghișeul pariurilor odată cu ochii. În stare de prostrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a restaura onoarea familiei. Singura creatură din rezervație fără casă este Strigoiul. Ziua stă pe piatra rece a fântânii, noaptea bântuie prin întreaga rezervație. E o arătare într-adevăr înspăimântătoare, îngrozitor de slab, cu pielea translucidă, cu ochii foarte mari și gelatinoși, privirea sclipitoare, fața poroasă ca o coajă de ou, complet fără pomeți. El se prezintă ca spiritul neliniștit al unui tânăr ce-și caută la nesfârșit prietenul, căruia i-a înșelat cândva așteptările. Povestea lui mi-a relatat-o într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
își zâmbește satisfăcut. Săgețile din spate încep să-l secere, se curbează de durere. Se sprijină cu cealaltă mână de oglindă. Suprafața lucioasă și netedă are un efect terapeutic. Glisează cu mâna deasupra ei și simte un lichid rece și gelatinos cum i se scurge în palmă. Durerea sucombă miraculos și, în timp ce-și plimbă mâna lasciv pe suprafața oglinzii, aude vocea iritată a secretarei. Nici unul dintre plicuri nu mai are adresă. Toate plicurile sunt perfect albe. Ce ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că fără galoși Îi va fi mai ușor. Îi scoase cu ușurința cu care odinioară Își scotea sandalele de plajă pe țărmul Înalt și arid al lacului de la Salinae, năpădit de scaieți și pălămidă, Înainte de a plonja În apa verde, gelatinoasă, sub privirile mute de admirație și spaimă ale lui Rub, Ruth, Ezechiel, Josy, Nathan, Rifka, Abigail, Abner, David, Lea. Apoi, firesc, fără grabă, pregătit parcă să primească aplauze ce i se cuveneau de mult, Începu să urce treaptă după treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în noroi, câteva zile; cum mă ridicam din ea, gata să-mi revin, mă repezeam la sticle. Aveam un singur gând în cap, gelatinos, laș, să fug de cadavrul pe care-l zărisem, să nu sufăr, să mă apăr. Din acele zile n-am amintiri. Am aflat după aceea că Dinu mi-a adus în câteva rânduri mâncare și că tot el m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îngrozitor de singur, insuportabil de singur... aceasta era boala deșertului, semănând cu celulele canceroase care proliferează până distrug și ucid... Întâmplarea a făcut să am atunci și alte stări proaste, alunecând, din nou, în plină zi într-un fel de întuneric gelatinos, în care scânteiau cioburi de lumină orbitoare. Aceste stări s-au repetat câteva zile la rând, fără să dureze niciodată prea mult. N-am spus nimănui nimic. Nici lui Dinu nu i-am vorbit despre ele, am așteptat să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Pretinsese odată că el făcea o distincție între onoare și bunul simț și că în fața lui Dumnezeu onoarea nu înseamnă nimic. Acum mă convingeam că asta nu fusese o simplă butadă. Avea un tremur nervos în tot corpul și ceva gelatinos în slăbiciunea lui; o frică moale care îi aburea privirea, dându-i o nesiguranță de miop. Ceva mai devreme îl zărisem pe coridor, ridicând brațele afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi știut cât îl disprețuia, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
camerei și și-a pus în evidență, 196 DANIEL BĂNULESCU În Cabinetul-dormitor al Mariei C. Nicolici, beznă să-ți vâri arătătoarele-n ochi. Has-Satan reperă bucile triste, stafidite, de colac dezumflat, ale cucoanei. Alături de ele, dosul trufaș, de statuie obeză, gelatinos de osânză, al lui Genel. Orientîndu-se după despicătura șezutului, îi detectă taximetristului umărul și-l scutură serios de omoplat de două, trei ori. - Puturosule, hai de scoală-te, de te culcă!... Belește ochii, bă! Saltă-te-n șezut!... Hai, ia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
privirea risipită și un tremurat nervos Îi zguduia trupul galbenverzui, asaltat de săruturile descătușate ale bărbatului micuț și chelos, cu șuvițe rare, de păr albit. Spatele bătrânului părea, dea lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile, Înfipte În carnea gelatinoasă și vălurindă a celei pe care o Îmbrățișa, erau negre la vârfuri și foarte lungi. Pielea, zbârcită, ieșea parcă din conturul celor două trupuri și se lichefia pe cearșaful boțit ca o apă groasă, ieșită din matcă. Corpurile lăsau un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
altul, de alții, de mulți alții, Într-un șir interminabil. Simțeam mirosul de sudoare În nările mele Înfierbântate. Mă clătinam ca bătut de talazuri. Unul dintre cai Își lipi capul mare de capul meu. Ochiul său imens, ca o apă gelatinoasă, neliniștită, se turti de ochiul meu. Încercam să mă apăr, să-l Înlătur. Nu reușeam. Îi simțeam respirația puturoasă. Căutam un loc aerisit În care să respir. Broboane de transpirație Îmi inundară gâtul, fața, privirea și un clei Înecăcios simțeam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fericit" Luni, 05.57: —Șiiii deschidem lumea. Șiiii Închidem lumea. Deschidem lumea și Închidem lumea. Stau În mijlocul camerei de zi, cu picioarele foarte depărtate și cu brațele deasupra capului. În fiecare mână țin câte o minge, una dintre mingile acelea gelatinoase, parcă aș strânge În palmă capul unei caracatițe uriașe. Cu mingile trebuie să desenez cercuri În aer. —Șiiii deschidem lumea, șiiii Închidem lumea. Persoana care Îmi spune asta este o femeie zurlie și veselă, la cincizeci și ceva de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
complexul bungalourilor și cum trebuie să fi auzit omul ăsta fiecare sunet al petrecerilor noastre furtunoase. E multă liniște aici, i-am spus, arătînd către suprafața netedă a piscinei, tulburată doar de o insectă măruntă ce se lupta cu oglinda gelatinoasă a apei În care i se Împotmoliseră aripile. Chiriașele dumneavoastră au plecat. — Franțuzoaica și fata ei? Au luat avionul Înapoi spre Paris. În unele aspecte, ambianța nu era potrivită pentru copilă. Își trecu o mînă peste ochi, Încercînd să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu-mi explic... - Dar dacă e vorba despre altceva? - Despre ce? - Lasă-mă să mă gândesc puțin. Am În cap un Început de ipoteză... Așteaptă, te rog, o secundă, s-ar putea... mai știi...? Îmi venise, Într-adevăr, o idee. Gelatinoasă În formă și inconsistentă În fond (Încă!), dar cu un promițător potențial de dezvoltare, ca să spun așa. 37 - Eva, ești de acord că lucrurile făcute pe jumătate pot duce doar la jumătăți de rezultat, și asta În cel mai fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mult face. Scrii și doare doar degetul mușcat de cuvinte... Urmăream, idiotizat, jocul fetișcanei cu mingiuca ei de cârpe. Simțeam cum acel du-te-vino fără nici o noimă mă absorbea și pe mine, lovindu-mă, când sus, când jos, de pereți vâscoși, gelatinoși, un fel de spongii ale nimicniciei. Sunt clipe din acestea, când un declic al Lumii din jur te azvârle în zădărnicii de gânduri și temerități de dorințe, gratuite precum însuși balansul jucăriei atârnate de un gumilastic. „O votcă m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adăposturi subterane. Rămân operele și statuile lor ca să înfrunte vitregiile vremii. Când ești celebru, modestia e o bagatelă. Cioran - sau obsesia sterilității ca mască. Când îl selectează pe cineva, geniul îl curăță mai întâi de celelalte bucurii. Statuile antume sunt gelatinoase, gonflabile chiar. Să transformăm omul în statuie când avem certitudinea că va rezista principalelor intemperii. Uneori este mai sănătos să te acoperi cu o pătură, decât de glorie. Egoismul geniilor poate fi și creator. Artiștii trudesc din greu, dar ștaiful
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]