3,294 matches
-
gazetari care suferă fizic văzându-și articolele cum coboară cu ziarul de ieri treptele materiei. Mi s-a întâmplat și mie să-mi văd niște bucăți de fraze în WC-ul redacției, tușate cu produsul celuilalt orificiu digestiv. N-am gemut, nu m-am cutremurat. Nu m-a cuprins melancolia efemerului și deșertăciunii. Dimpotrivă, am simțit asta ca pe un soi de acreditare. Un om poate cumpăra o carte, poate cumpăra rânduri de cărți fără să le deschidă vreodată. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și lovit în figură a nu știu câta oară cu câteva potcoave de cai morți, tot se ridică și așteaptă pumnul următor. Sucul de roșii curge din belșug, un ochi al lui Iisus e făcut omletă, Fiul Omului continuă să geamă conștiincios la fiecare lovitură ca într-un film porno. Încerci un sentiment de insatisfacție în repriza a 15-a, pe Golgota, când vezi că Mântuitorul nu îi ia totuși la poceală cu crucea, într-un supercomeback, pe romani și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
urlând ș...ț Ora vrea să ne înhațe să ne muște cu șerpi de venină, fără să mă convingă că ar fi putut scrie vreodată aceste două versuri ale lui Arghezi care îmi fac întotdeauna creierul să tremure: Și sufletul geme mușcat de trecut/ Ca fiara, de-o fiară cu pas cunoscut. În cele peste 1.500 de pagini pe care le-am citit întâlnești, mult prea rar, și câte una luminoasă, unde Nichita Stănescu e poet. Ciudat, acele versuri par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lor. Ele sunt purtătoarele de cuvânt ale adolescenților care au ieșit în stradă în decembrie ’89 și au cucerit, murind pentru părinții lor lași, care voiau să-i țină în casă, o lume. Ce-ați făcut cu darul nostru însângerat?, gem sau țipă acum Drumea și Novac privind în jur. Dar lucrul cel mai teribil pentru un bătrân supraviețuitor ca mine mi se pare lipsa sentimentului libertății în poezia celor două fete. Sau, mai exact, prezența absenței ei. Domnica și Ruxandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vasele pe rafturi, ne înarma pe toți cu bolovani pregătiți într-o sacoșă cadrilată, urla ca un războinic pornit la atac, țintea și ne îndemna să țintim cu precizie, tirul era nimicitor, obiectele alea delicate se făceau țăndări, fără să geamă, fără să țipe, împroșcând cioburi, nu polimeri. Părinții Țăcănitului tocmai divorțaseră, iar taică-su plecase la mare cu o cercetătoare creață, aflată la început de drum. 3. când multe, multe chipuri sunt aplecate asupra ta, când auzi voci îngrijorate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cît se poate de nefericit asupra capacității mele de a participa cum trebuie la rutina alăptatului, care, de obicei, se petrecea cam așa : mama coboară cu greutate În pivniță, venind doar ea știe de unde, la fel de prost dispusă ca de obicei. Gemînd și tînguindu-se de parcă tocmai era pe punctul de a face un lucru atît de eroic Încît nici o altă mamă din istoria lumii nu s-ar fi Încumetat niciodată să-l facă, se trîntește pe pat - buf - și adoarme imediat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am Înmagazinat Înainte de a fi pregătit. Îmi amintesc perfect, aproape visceral, cum stăteam, foarte mic, strîns ghemotoc Într-un colț Întunecos, pe un strat de hîrtie făcută ferfeniță (viitoarele mele mese), cum mă apucam de burta umflată grotesc și cum gemeam de durere. Și vai, ce durere ! - crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se Încolăceau În stomac, În timp ce-și croiau drum către mațele mele, ce tremurau spasmodic. Încă mă mai uimește faptul că această agonie repetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui crescuse Îndeajuns de mult, căpătînd proporțiile monstruoase necesare trecerii la fapte... Deodată, se auzi un glas: — Da, da, nu prea aud bine... Răsuflarea domnișoarei Pantil se făcu parcă și mai șuierătoare, iar valurile sonore ale lui Mendelssohn se retraseră, gemînd. Undeva, departe, claxonul unui taxi țipa Într-o lume pustie. — Vorbește mai tare! rosti glasul. Era glasul doamnei Bellairs, Însă ușor schimbat, transfigurat parcă de o idee, de un contact imaginar cu universul de dincolo de lumea măruntă și obscură, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
milă Într-un closet, pe lespezile căruia zăcea un șobolan mort. Orchestra amuțise, luminile se stinseseră, iar Rowe nu-și mai putea aminti pentru ce anume venise În acest ungher Întunecos și murdar, unde pînă și pămîntul pe care călca gemea sub pașii lui, parcă Înadins ca să-l Înduioșeze. „Lasă-mă, te rog, să plec de-aici“, se auzi el spunîndu-i agentului de poliție, dar acesta Îi răspunse: „Încotro, scumpe domn?“ „Acasă“. „Păi, asta ți-e casa! N-ai unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să plec de-aici“, se auzi el spunîndu-i agentului de poliție, dar acesta Îi răspunse: „Încotro, scumpe domn?“ „Acasă“. „Păi, asta ți-e casa! N-ai unde să pleci“. Și ori de cîte ori Încerca să-și miște picioarele, pămîntul gemea, Încît nu putea face un pas fără să-l doară... ... Se deșteptă În clipa cînd sirenele vesteau sfîrșitul alarmei. Doi-trei oameni din adăpost se ridicară o clipă, ca să asculte, apoi se culcară la loc. Nimeni nu voia să plece acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acela agil, care plutise toată viața pe ape tulburi, dar liniștite, ale unor banale adulteruri și scrisori compromițătoare simțea că e tîrÎt spre adîncurile bîntuite de peștii cei mari. Știam eu de ce nu vreau să mă ocup de cazul dumitale! gemu. — Trebuie neapărat să mă sfătuiesc cu dumneata, domnule Rennit! Voi trece să te văd. — A, nu! Rowe auzea răsuflarea grea a domnului Rennit, care adăugă apoi, cu o voce sugrumată: — CÎnd vrei să vii? — La zece. Ești Încă la aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vinele de la gît. Singurul care se dovedi la Înălțimea situației fu domnul Prentice, care, ocolind masa, Îi dădu doamnei Bellairs cîțiva pumni În spate: — Tușește tare, cucoană! O să-ți treacă! — Nu l-am văzut În viața mea pe omul ăsta, gemu doamna Bellairs. — Bine, dar i-ai ghicit, nu-ți amintești? zise domnul Prentice. O rază de speranță se aprinse În ochii congestionați ai bătrînei. — Ghicesc și eu acolo, un pic, și vă legați de mine!... Fac și eu cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dracu! Dacă refuză să vorbească, Întoarceți-i casa pe dos! Părea stăpînit de ură - o ură amestecată, poate, cu deznădejde. Smulgînd ceașca, pe care doamna Bellairs se pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o Întrebă el tăios, ațintindu-și ochii asupra ceștii de un albastru strident. — Lăsați jos ceașca: se milogi doamna Bellairs, dar inspectorul o și spărsese, pocnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Rowe. Se săltă Într-un cot și Întoarse puțin privirea. În clipa aceea, Anna Îl păli cu sfeșnicul peste Încheietură, care pîrÎi, și revolverul căzu pe pat. Anna apucă arma, și spuse: — Tocmeala asta n-are nici un rost! Hilfe gemea, zvîrcolindu-se de durere. Fața Îi era albă ca varul. A ei era tot atît de albă. O clipă, Rowe crezu că Anna va Îngenunchea lîngă fratele ei și-i va da Înapoi revolverul, rezemîndu-i capul de umărul ei. — Anna, Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care n-avea ce să caute acolo. Nu avea urechi decît pentru gemetele fratelui ei. Rowe Întinse mîna, dar Anna se trase Înapoi, și mai aproape de fratele ei. — Du-te dincolo și așteaptă! strigă ea. Îndreptă revolverul spre el și gemu: Ieși afară! Suferința Îi făcea din nou frate și soră. — Nu-l lăsa să te Înduioșeze, Îi spuse Rowe. A Încercat să te omoare. Cuvintele lui se izbeau Însă de zidul puternic al rudeniei de sînge. Cei doi frați păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
guvernare a planetei, cele mai mari dintre ele ajungând practic în fiecare țară a lumii și depășind cele mai multe guverne în mărime și putere. [...] «Privilegiile prevăzute de lege sunt o povară sub care poporul britanic și cel al altor țări europene gem în mizerie»;” Societatea de afaceri de azi este o creație artificială care îi protejează pe proprietari și manageri, în vreme ce perpetuează privilegiile corporațiilor și existența lor. Artificiale sau nu, corporațiile au acum mai multe drepturi potrivit legii decât oamenii, drepturi pe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de orientare colectivă. [...] Religia, opunând veșnicia în fiecare clipă a timpului, paralizează avântul răsunător (răsturnător). [...] Românii au prea multă umilință. [...] Umilința te așează sub lucruri. În momentul în care românii vor abandona ideea de destin, ca realitate sub care omul geme, incapabil de a se mișca, ei vor înțelege istoria și poate i se vor integra. Românii n-au aproape nici o înțelegere pentru istorie, căreia-i substituie concepția destinului. Și ce este ideea de destin? Logica iraționalului. Suntem un popor prea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
grijă în sus. - Nu? se miră ea. - Nu. Nu întreabă ce, și nici de ce, ceea ce mă bucură. Îi simt corpul cald, tare, o mângâi dezinvolt pe sâni, prin tricou. O ating și în alte locuri, o fac să tremure, să geamă, să respire altfel, să vrea. - Tu sus, zic, ea fiind deja deasupra mea. - Prezervativ? întreabă. - N-am, mint eu. De fapt, am unul în portofel, dar nu vreau să-l folosesc. Nu vreau... Nu iei pastila aia? o întreb. - Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în dormitor. Ana era tot gri, dar parcă mai puțin. M-am dezbrăcat și m-am întins lângă ea. Sforăia ușor, ca o pisică bătrână. Am mângâiat-o pe spate, chiar deasupra curului, acolo unde începe linia dintre buci. A gemut ușor și s-a mișcat, dar nu asta îmi era intenția. Am continuat s-o mângâi într-un singur punct până când zorii s-au revărsat în cameră. Cu ochii zdrobiți de somn, am privit în sfârșit suprafața pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o mângâie pe piciorul expus vederii și atingerii de o rochie emoționant de scurtă. Dar nu asta o interesa. Mângâindu-i și ea piciorul, Angelica descoperi o umflătură tare și de care el părea jenat. Îi deschise pantalonii, iar el gemu comic și închise ochii. Sărutându-l în continuare, îi băgă mâna în chiloți. El gemu din nou. Angelica îi luă pula, din care deja se scurgea un lichid cleios și limpede, în mână și începu s-o mângâie. Pula se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu asta o interesa. Mângâindu-i și ea piciorul, Angelica descoperi o umflătură tare și de care el părea jenat. Îi deschise pantalonii, iar el gemu comic și închise ochii. Sărutându-l în continuare, îi băgă mâna în chiloți. El gemu din nou. Angelica îi luă pula, din care deja se scurgea un lichid cleios și limpede, în mână și începu s-o mângâie. Pula se facea din ce în ce mai mare, iar Angelica, mai mult decât excitată, își dădu seama că va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
seama că va avea cel puțin parte de niște amuzament, dacă nu chiar și de altceva. Așa că toată noaptea îl mângâie pe pulă, iar el, nefiind în stare să se miște și prea prost și inhibat ca să facă mai mult, gemu, tremură și lăsă să i se scurgă din pulă ceea ce părea a fi jumate de litru de spermă. Angelica se întrebă chiar la un moment dat dacă băiatul nu ar fi putut să răcească cu sperma în chiloți, dar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
rafală de spermă în chiloți. „Nu face nimic, mi-am spus, noaptea-i lungă.“ Bon, am început să-i mângâi piciorul, adica laba piciorului, după aia pulpa, genunchiul, coapsa. I-am atins chiloții și a tresărit ca mușcată de șarpe, gemând și urlând: „Ia-mă, Shuoke, hai, fute-mă, te rog, fute-mă, bagă-ți pula-n pizda mea, umple-mă de spermă, te rog, Shuoke“. „Nu încă“, am zis, băgându-mi mâna sub chiloți și mângâindu-i pizda, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
își continue treaba. Nu era deloc rău. După o vreme, timp în care privisem la seara care se lăsa peste Snagov, am ejaculat în gura ei. Anca înghiți sperma, mai linse pula puțin și se ridică. - Fute-mă, te rog, gemu. - Nu, ajunge, am zis. - Ba nu... te rog, vreau să mă fuți... pot să mă așez pe ea? - Stai, stai, am zis. Dă-ți jos chiloții. Anca își scoase slipul, febrilă. - Pot acum? mă imploră. - Nu, stai... Am scos chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu privirea sarcastică și colțurile buzelor schițând o grimasă de dezamăgire. — Sunt dezolat că trebuie să contrazic un ilustru coleg - spune el - dar autenticitatea acestui text a fost dovedită de regăsirea manuscriselor pe care cimerienii le ascunseseră! — Sunt uimit, Galligani - geme Uzzi-Tuzii! - că tu conferi autoritatea catedrei tale de limbi și literaturi erulo-altaice unei mistificări grosolane! Și, în plus, legată de revendicări teritoriale, care nu au nimic de-a face cu literatura ! — Uzzi-Tuzii, te rog, replică profesorul Galligani, nu coborî polemica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]